Pr. Constantin Popescu: Patriarhul Justinian Marina si Marea Britanie - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2017 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Pr. Constantin Popescu: Patriarhul Justinian Marina și Marea Britanie

[2017-11-29]
de Gheorghe Anghel

Pr. Popescu
Publicăm un articol primit pe adresa redacției Basilica.ro semnat de Pr. Constantin Popescu de la Parohia Sfântul Gheorghe din Londra, Anglia. În articol este evidențiat sprijinul pe care Patriarhul Justinian l-a acordat comunității românești din Marea Britanie într-o perioadă grea pentru Ortodoxia românească.
În luna martie a acestui an s-au împlinit 40 de ani de la mutarea la Domnul a Patriarhului Justinian Marina, cel care a păstorit Biserica Ortodoxă Română vreme de 29 de ani, în timpuri grele, de prigoană. Conștient de chemarea sa de Părinte al tuturor românilor, Patriarhul Justinian s-a ocupat îndeaproape de comunitățile românești aflate pe alte meridiane ale lumii, printre acestea numărându-se și parohia „Sf. Gheorghe” din Londra, care, în decursul timpului, s-a bucurat de o atenție deosebită din partea Patriarhului Justinian.
Începutul misiunii românești la Londra
Primul paroh al acestei comunități a fost părintele profesor Vintilă Popescu, originar din Imoasa Mehedințiului. Părintele Vintilă era profesor de Noul Testament și Îndrumări Misionare la Institutul Teologic Universitar din București și diacon (din 1941), căsătorit cu o englezoaică. De aceea, este foarte posibil ca afilierea părintelui profesor cu Marea Britanie să fi stat la baza alegerii sale de către Patriarhul Justinian pentru misiunea de la Londra. Cu toate că se afla la apusul vieții, părintele Vintilă a fost hirotonit preot, fiindu-i încredințată organizarea și conducerea acestei parohii din decembrie 1964 până în 1969 când a revenit în țară unde a mai trăit doar câțiva ani, mutându-se la Domnul la 1 august 1971. Prima Sf. Liturghie a fost oficiată la Londra în anul 1964, de Crăciun, cu numai cinci persoane în biserică: părintele Vintilă la Sf. Altar, un credincios care dădea răspunsurile la strană și alți trei credincioși în biserică! Profilul numeric s-a schimbat în doar câteva luni de la înființare, la slujba de Paște a anului 1965 participând peste optzeci de persoane. Crăciunul anului 1965 a adus românilor din Londra un alt dar deosebit: bradul de Crăciun a fost împodobit cu daruri și obiecte de artă românească trimise de către Patriarhul Justinian!
Biserica „St Dunstan’s-in-the-West” – Altar Românesc
Parohia „Sf. Gheorghe” a funcționat de la început în biserica St Dunstan’s-in-the-West, închiriată de la Biserica Anglicană. Elementul distinctiv din întreaga biserică îl constituie însă Altarul Românesc, situat în partea stângă a celui Anglican. Catapeteasma, bogat sculptată de către frații Petre și Mihai Băbic, a fost instalată la mânăstirea Antim în anul 1861 unde a stat peste 100 de ani, după care a fost transferată la Londra[1]. Catapeteasma poartă icoane executate în stil renascentist de către pictorul Petre Alexandrescu[2], artizanul transferării întregii catapetesme la Londra în luna iunie a anului 1966 fiind însuși Patriarhul Justinian. În fața acestei catapetesme vor fi avut loc întâlnirile de taină ale Rugului Aprins; în fața lui vor fi fost aduși, îmbrăcați în mantii, candidații la călugărie, printre aceștia și mitropolitul Bartolomeu Anania, care își amintește de catapeteasma în fața căreia a depus voturile monahale astfel:
M-am întristat când, ieșit din pușcărie, am aflat că frumosul iconostas al Antimului fusese strămutat în Anglia, pentru trebuințele parohiei românești. Am dat de el în 1968, cu prilejul trecerii mele prin Londra, și i-am căzut înainte și am plâns, de jalea lui și a mea; ne regăseam printre străini, după atâția ani, el cu aceleași icoane frumoase’n lumină, eu cu sufletul bântuit de vârtejuri, cu făgăduințele călcate și cu răstignirea făcută țăndări[3].
După 50 de ani, fosta catapeteasmă a Antimului și-a recăpătat strălucirea de odinioară prin spălarea și recondiționarea ei de către credincioșii parohiei din Londra – un modest omagiu adus în acest an când îl cinstim în mod deosebit pe Patriarhul Justinian pentru lucrarea pastorală și misionară de excepție desfășurată la cârma Bisericii Ortodoxe Române.
Revista ALTARUL
Deși a slujit comunitatea românească doar patru ani, cu sprijinul nemijlocit al Patriarhului Justinian, părintele Vintilă Popescu a reușit să editeze o revistă parohială care să-l ajute în pastorație și misiune. Cuvântul rostit de la Altarul românesc de pe Fleet Street putea să ajungă astfel, prin intermediul scrisului, și la inimile compatrioților care, din cauza distanțelor mari, frecventau biserica mai rar. Acesta a fost și motivul pentru care părintele profesor a intitulat revista ALTARUL, locul în jurul căruia ar trebui să pulseze întreaga viață comunitară. De-a lungul timpului, revista a avut și rolul de a-i informa pe românii vremelnic stabiliți în Marea Britanie, la acea vreme neexistând platforme de comunicare și socializare bazate pe tehnologia internetului. Deși începutul a fost greu, demersul părintelui profesor a fost continuat și amplificat de către cei care i-au urmat în slujirea de la Londra.
Vizite Reciproce
În luna iunie a anului 1965, primatul Bisericii Anglicane, Michael Arthur Ramsey, cel de-al 100-lea arhiepiscop de Canterbury, vizita România. Delegația britanică a rămas impresionată de modul în care Biserica Ortodoxă Română reușea să supraviețuiască în plin regim comunist. Au rămas celebre cuvintele rostite de către providențialul Patriarh atunci când, întrebat fiind cum se descurcă Biserica Ortodoxă Română în ciuda atâtor piedici și opreliști, a răspuns, invariabil: „Cu clopotul și lumânărica!”. Răspunsul Patriarhului, demn de apoftegmele celor din vechime, purta cu sine, indirect, adevărul pe care cei de atunci nu voiau să-l audă, anume că nu poți distruge Biserica Neamului, câtă vreme acel Neam mai are în el un licăr de credință manifestată prin participarea la slujbe și ajutorul acordat Bisericii.
Patriarhul Justinian a reușit, asemenea Sf. Constantin Brâncoveanu, să adopte o politică suplă, apărându-se – acolo unde era cazul! – cu prietenia altor biserici naționale. În ceea ce privește Biserica Anglicană, Patriarhul Justinian a folosit din plin acest lucru, în timpul vizitei din România din anul 1965, delegația Bisericii Anglicane fiind primită, spre uimirea multora, chiar de către liderii comuniști de la București: președintele Chivu Stoica, vicepreședintele Emil Bodnăraș și primul ministru Ion Gheorghe Maurer.
Un an mai tarziu, în luna iulie, Patriarhul Justinian întoarce vizita omologului său la Londra, fiind primit aici ca un șef de stat. Se spune că în timpul întrevederii cu regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, regina ar fi dăruit Patriarhului o limuzină marca Rolls Royce. Mulțumindu-i pentru generozitate, Patriarhul Justinian a rugat-o pe regină ca în locul limuzinei să-i dăruiască hârtie pentru a tipări Biblia – în cei peste 18 ani de patriarhat de până atunci, Patriarhului Justinian fiindu-i refuzată de către regimul de la București tipărirea Bibliei pe motive că nu au… hârtie! Așa se face că în anul 1968 Patriarhul Justinian reușește să tipărească peste 200,000 de exemplare a Bibliei Sinodale, cu hârtia dăruită de regină.
50 de ani mai târziu
Deși creditată cu șanse minime de a se dezvolta numeric, comunitatea românească din Marea Britanie în general și cea din Londra în mod special s-a dezvoltat în ultimii 15 ani într-un ritm fără precedent – în parohia înființată de Patriarhul Justinian, în fiecare duminică numărul celor care participă la slujbe se ridică la peste 500 de persoane.
Prin urmare, solicitările de ordin pastoral s-au intensificat, parohia înregistrând în anul 2011 un număr record de botezuri – peste 700. În acest context, se impunea înființarea de noi comunități parohiale în Londra, pentru a putea face față solicitărilor mereu crescânde, trecându-se astfel, gradual, de la o pastorație de urgență la o pastorație de proximitate, prin plasarea noilor parohii în zonele unde densitatea de români era mai mare – toate acestea clădite pe temelia pusă la Londra de Patriarhul Justinian un urmă cu o jumătate de veac!
Preot Constantin Popescu – Londra
[1] Între anii 1964-1966 la mânăstirea Antim din București a avut loc o amplă restaurare a întregului ansamblu mânăstiresc. Cu această ocazie, catapeteasma originală de piatră a mânăstirii Antim sculptată de însuși mitropolitul Antim a fost adusă de la lapidarul din curtea mânăstirii Stavropoleos din București și reinstalată la Antim, iar cea de lemn adusă în Anglia, la Londra.
[2] Elev al școlilor de pictură din Viena, Roma și Paris, ulterior profesor Liceul “Gheorghe Lazăr” și la Școala de Arte Frumoase din București.
[3] Valeriu Anania, Memorii, Editura Polirom, București, 2009.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 189, Ultimul acces: 2017-12-14 12:21:24