De ce poarta Catedrala Nationala numele de Catedrala Mantuirii Neamului? - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2017 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

De ce poartă Catedrala Națională numele de Catedrala Mântuirii Neamului?

[2017-08-08]
de Gheorghe Anghel

Catedrala Mântuirii Neamului
Începând cu anul centenarului Marii Uniri de la 1918, românii de pretutindeni vor avea ocazia să aducă omagiu eroilor neamului în Catedrala Națională din București care va fi sfințită de Patriarhul României în luna noiembrie a anului 2018. Lăcașul de cult va avea hramul principal sărbătoarea Înălțării Domnului, ziua în care sunt cinstiți eroii români din toate timpurile și locurile.
După Marea Unire, demersul pentru înălțarea unei Catedrale în Capitala țării, drept recunoștință adusă Bunului Dumnezeu pentru înfăptuirea României întregite, a aparținut Patriarhului Miron Cristea încă din vremea când era Mitropolit Primat. Denumirea aceasta de „Catedrală a Mântuirii Neamului” a fost folosită încă din perioada respectivă. Astfel, imediat după instalarea lui Miron Cristea în scaunul patriarhal acesta a mers în audiență la Regele Ferdinand și l-a rugat „să dăm curs liber pregătirilor pentru Biserica Mântuirii Neamului”[1].
De asemenea, în hrisovul regal adresat de regele Ferdinand Sfântului Sinod, în 10 mai 1920, acesta vestește hotărârea de a ridica în București o biserică monumentală în amintirea victoriei armatelor române în războiul de întregire. Interesant este faptul că atunci când se referă la acest edificiu spune:
Această cântare (cu noi este Dumnezeu – n.r.) trebuie să răsune în Biserica Mântuirii pe care suntem datori să o ridicăm în Capitala tuturor românilor, ca semn de mulțumire pentru ajutorul Celui Preaînalt și ca simbol al unității sufletești a întregului neam și veșnică pomenire celor răposați pentru înfăptuirea României întregite. [2]
Patriarhul Daniel îndeamnă la comemorarea eroilor neamului
În cuvântul intitulat Noua Catedrală Patriarhală, Catedrala Mântuirii Neamului: arhitectură, structură, utilitate cultuală și culturală, Părintele Patriarh Daniel a explicat semnificația și simbolismul numelui viitorului edificiu bisericesc reprezentativ pentru toți românii.
Catedrala Mântuirii Neamului semnifică biserica ridicată în semn de recunoștință pentru eliberarea (mântuirea) neamului românesc de sub stăpânirea străină și dobândirea independenței statale.
Numele de Catedrala Mântuirii Neamului a fost sugerat după ce românii au trecut prin experiența Războiului pentru independență (1877), iar apoi, după experiența Primului Război Mondial și după Unirea cea mare din 1918, acest nume fiind, de fapt, o manifestare de recunoștință sau de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru izbăvirea neamului românesc de asuprire și înstrăinare. Mântuirea în expresia Catedrala Mântuirii Neamului nu se referă la mântuirea ontologică a omului în Hristos, pentru că această mântuire nu depinde de locul unde este amplasată o biserică ortodoxă, se arată în cuvântul Preafericirii Sale.
Despre simbolismul viitoarei Catedralei Naționale a vorbit recent și Victor Opaschi. Într-un interviu acordat revistei Q Magazine, Secretarul de Stat pentru Culte a evidențiat strânsa legătură dintre Catedrala Națională și centenarul Marii Uniri din anul 1918.
Catedrala Mântuirii Neamului din București este o biserică promisă românilor de aproape 140 de ani nu doar de Biserica Ortodoxă, ci și de Stat, și atâta vreme amânată. Catedrala Națională stă sub dublul semn al Independenței și al Unirii. Simbolic, realizarea acestui proiect în orizontul Centenarului este expresia directă a redobândirii libertății religioase într-o Românie care a avut atât de mult de suferit în perioada comunistă, a spus Victor Opaschi.
2018 – „Anul omagial al unității de credință și de neam” și „Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918
Necesitatea construirii unei Catedrale ortodoxe reprezentative în București s-a afirmat după Războiul de Independență din anul 1877. Astfel, în vara anului 1884, Regele Carol I a promulgat Legea Bisericii Catedrale din București, lege niciodată abrogată, dar care a fost pusă în aplicare abia după 126 de ani, când, în 2 septembrie 2010, a fost eliberată autorizația de construcție, iar în 20 decembrie 2010 au demarat primele lucrări de construcție pentru noua Catedrală.
Locul pentru construirea Catedralei noi a fost sfințit încă din 29 noiembrie 2007 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în prezența membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, dar timp de trei ani (2008-2010) au fost organizate etapele concursului de proiectare.
Întrucât în toate capitalele țărilor majoritar ortodoxe au fost construite catedrale corespunzătoare (Atena – 1862, Sofia – 1912, Belgrad – 2004, Moscova – 2000, Tbilisi – 2004) și aproape fiecare capitală de provincie românească are catedrala ei, era necesar ca și în capitala României să fie construită o Catedrală națională reprezentativă, atât din motive liturgice practice, dar și ca simbol al credinței, libertății și demnității poporului român. Precizăm că acest deziderat a fost reafirmat și la 10 mai 1920 de către Regele Ferdinand, la scurt timp după Marea Unire din 1918, al cărei centenar va fi aniversat în anul 2018.
[1] Însemnările Patriarhului Miron Cristea în Vestitorul Ortodoxiei, 16 – 31 ianuarie 1995
[2] În Nicolae Șt. Noica, Catedrala Mântuirii Neamului – istoria unui ideal, Ed. Basilica a Patriarhiei, p. 46.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 111, Ultimul acces: 2017-08-24 10:08:01