© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Rugăciunea lui Ilie[2020-10-07]Profetul Ilie este „unul dintre personajele cele mai fascinante din toată Sfânta Scriptură” – această afirmaţie a fost făcută de Papa Francisc astăzi, la audienţa generală de miercuri, reluând seria de cateheze dedicată rugăciunii, după paranteza marcată de seria de cateheze dedicate îngrijirii creaţiei. „În Biblie, Ilie apare pe neaşteptate, în manieră misterioasă, prevenind dintr-un mic sat complet marginal; şi la sfârşit va ieşi din scenă, sub ochii discipolului Elizeu, într-un car de foc care îl duce în cer. Aşadar, este un om fără o origine precisă şi mai ales fără un sfârşit, răpit în cer: pentru aceasta întoarcerea sa era aşteptată înainte de venirea lui Mesia, ca un precursor.”Sfântul Părinte a continuat vorbind despre Ilie ca fiind „alimentat” de rugăciune. „Pentru aceasta este unul din personajele cele mai îndrăgite de tradiţia monastică, aşa încât unii l-au ales ca părinte spiritual al vieţii consacrate lui Dumnezeu. Ilie este omul lui Dumnezeu, care se ridică drept apărător al primatului Celui Preaînalt. Şi totuşi, şi el este constrâns să se confrunte cu propriile fragilităţi. Este greu de spus care experienţe i-au fost mai utile: dacă înfrângerea profeţilor falşi pe muntele Carmel, sau rătăcirea în care constată că ‘nu este mai bun decât părinţii săi’. În sufletul celui care se roagă, sentimentul propriei slăbiciuni este mai preţios decât momentele de exaltare, când pare că viaţa este o traversare de victorii şi de succese. În rugăciune se întâmplă aşa mereu: momente de rugăciune pe care noi le simţim că ne trag sus, chiar de entuziasm, şi momente de rugăciune de durere, de ariditate, de încercări.” Pontiful l-a definit pe Ilie drept omul cu viaţă contemplativă şi, în acelaşi timp, cu viaţă activă, amintind de reacţia sa împotriva regelui şi reginei din acea vreme. Apoi a exclamat: „Câtă nevoie avem de credincioşi, de creştini zeloşi, care să acţioneze în faţa persoanelor care au responsabilităţi de conducere cu curajul lui Ilie, pentru a spune: ‘Acest lucru nu trebuie făcut! Acesta este un asasinat!’ Avem nevoie de spiritul lui Ilie. El ne arată că nu trebuie să existe dihotomie în viaţa celui care se roagă: stăm în faţa Domnului şi mergem în întâmpinarea fraţilor la care el ne trimite. Rugăciunea nu este o închidere cu Domnul pentru a ne machia sufletul: nu, aceasta nu este rugăciune, aceasta este prefăcătorie de rugăciune. Rugăciunea este o confruntare cu Dumnezeu şi înseamnă a ne lăsa trimişi să îi slujim pe fraţi. Bancul de probă al rugăciunii este iubirea concretă faţă de aproapele. Şi viceversa: credincioşii acţionează în lume după ce mai înainte au tăcut şi s-au rugat; altminteri acţiunea lor este impulsivă, este lipsită de discernământ, este o alergare obositoare fără ţintă.” Papa şi-a încheiat cateheza spunând: „Într-o seară s-ar putea să ne simţim inutili şi singuri. Atunci rugăciunea va veni şi va bate la uşa inimii noastre. O margine a mantiei lui Ilie o putem lua noi toţi, aşa cum a luat jumătate din mantie discipolul său, Elizeu. Şi chiar dacă am greşit ceva sau ne-am simţi ameninţaţi şi înfricoşaţi, întorcându-ne în faţa lui Dumnezeu cu rugăciunea vor reveni ca prin minune şi seninătatea şi pacea. Aceasta e ceea ce ne învaţă exemplul lui Ilie.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 851, Ultimul acces: 2026-09-25 08:30:32
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
