© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Postul ne cheamă să călătorim împreună în speranţă[2025-02-25]© Mazur/catholicnews.org.uk, CC BY-NC-ND 2.0În mesajul său pentru Postul Mare 2025, Papa Francisc îi invită pe credincioşi la a călători împreună în speranţă şi a profita de perioada Postului pentru a ne întreba dacă suntem cu adevărat dispuşi să ascultăm chemarea lui Dumnezeu de a ne schimba vieţile. Tema centrală a mesajului Sfântului Părinte este cuprinsă în expresia „Să călătorim împreună în speranţă”, care se leagă de tema mai largă a Anului Jubiliar, „Pelerini ai speranţei”. Reflecţia Papei se concentrează pe convertire şi se desfăşoară în trei dimensiuni-cheie: importanţa călătoriei, călătoria împreună şi călătoria cu speranţă. Amintind exodul biblic al poporului Israel din Egipt către Ţara Promisă, Pontiful ne aminteşte că şi viaţa noastră este o călătorie – una care trebuie să fie îndreptată spre Dumnezeu. Această călătorie nu este doar una metaforică, ci implică o chemare constantă la convertire, „pentru a lăsa în urmă ocaziile de păcat” şi situaţiile care ne degradează demnitatea umană. Prin urmare, Papa Francisc îi îndeamnă pe credincioşi în această perioadă a Postului Mare să îşi examineze propria viaţă: progresează activ pe calea reînnoirii spirituale sau sunt reţinuţi de frică şi disperare sau sunt reticenţi faţă de a ieşi din zona lor de confort? Făcând o paralelă între „drumul anevoios al poporului evreu de la sclavie la libertate” şi situaţia dificilă a migranţilor şi refugiaţilor moderni, Papa ne invită să folosim această perioadă ca o oportunitate de a analiza modul în care ne raportăm propria viaţă la încercările lor şi „în acest fel să descoperim ce ne cere Dumnezeu”. Aceasta, scrie el, „ar fi o bună examinare a conştiinţei pentru noi toţi, călătorii”. „Este greu să ne gândim la exodul biblic fără să ne gândim şi la fraţii şi surorile noastre care, în zilele noastre, fug de situaţii de mizerie şi violenţă în căutarea unei vieţi mai bune pentru ei şi pentru cei dragi. O primă chemare la convertire vine astfel din conştientizarea faptului că noi toţi suntem pelerini în această viaţă.” Un aspect fundamental al Mesajului pentru Postul Mare este accentul pus pe comunitate şi sinodalitate – ideea că creştinii trebuie să meargă împreună, mai degrabă decât în izolare. Papa Francisc ne reaminteşte: „Duhul Sfânt ne îndeamnă să nu rămânem absorbiţi de noi înşine, ci să continuăm să mergem spre Dumnezeu şi spre fraţii şi surorile noastre”. „A călători împreună”, scrie el, „înseamnă a consolida unitatea întemeiată pe demnitatea noastră comună de copii ai lui Dumnezeu (…) fără ca vreunul să fie lăsat în urmă sau exclus”. Din nou, el ne provoacă să reflectăm dacă suntem capabili să mergem împreună cu ceilalţi din familiile, de la locurile de muncă şi din comunităţile noastre, împotrivindu-ne tentaţiei de a deveni egocentrici. Suntem primitori faţă de ceilalţi? Îi includem pe cei care se simt marginalizaţi? „Să ne întrebăm în prezenţa Domnului dacă noi, ca Episcopi, preoţi, persoane consacrate şi laici în slujba Împărăţiei lui Dumnezeu, cooperăm cu ceilalţi. Dacă ne arătăm primitori, cu gesturi concrete, faţă de cei apropiaţi şi cei îndepărtaţi. Dacă îi facem pe ceilalţi să se simtă parte a comunităţii sau îi ţinem la distanţă”. A treia dimensiune fundamentală a călătoriei din Postul Mare este speranţa, ancorată în promisiunea lui Dumnezeu de mântuire şi viaţă veşnică, împlinită în Învierea lui Isus, victoria asupra păcatului şi a morţii. Această speranţă nu este abstractă, ci trebuie trăită concret. Papa Francisc ne invită să analizăm dacă avem cu adevărat încredere în milostivirea lui Dumnezeu. Credem în iertarea Sa sau cădem în capcana încrederii în sine? Şi trăim în mod concret speranţa care ne inspiră „un angajament pentru dreptate şi fraternitate, pentru a avea grijă de casa noastră comună şi în aşa fel încât nimeni să nu se simtă exclus?” Făcând referire la Sfânta Tereza de Avila, mesajul îi îndeamnă pe credincioşi să rămână vigilenţi şi răbdători, înţelegând că promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini la timpul Său. „Aceasta a fost rugăciunea Sfintei Tereza de Avila: «Speră, o, suflete al meu, speră. Nu ştii nici ziua, nici ceasul. Veghează cu grijă, pentru că totul trece repede, chiar dacă nerăbdarea ta face îndoielnic ceea ce este sigur şi transformă un timp foarte scurt într-unul lung»”. Papa încheie încredinţând această călătorie a speranţei mijlocirii Fecioarei Maria, „Mama speranţei”, rugând-o să îi însoţească pe credincioşi în timp ce ne pregătim să celebrăm bucuria Paştelui. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 131, Ultimul acces: 2026-06-21 08:46:22
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
