Pregătire, discernământ şi fidelitate: Aşteptările Patriarhului Daniel de la noua comisie de pictură bisericească - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Pregătire, discernământ şi fidelitate: Aşteptările Patriarhului Daniel de la noua comisie de pictură bisericească

[2025-02-26]
de Sorin Ioniţe

Patriarhul Daniel a prezidat miercuri şedinţa constitutivă a noii Comisii de Pictură Bisericească şi le-a urat membrilor un mandat spornic.
Preafericirea Sa şi-a exprimat speranţa şi încrederea că vor răspunde problemelor pe care sunt chemaţi să le rezolve, „cu pregătire temeinică, discernământ şi fidelitate faţă de Sfânta Tradiţie iconografică a Bisericii”.
Cuvântul integral, rostit în deschiderea şedinţei:
Misiunea şi responsabilitatea Comisiei de Pictură Bisericească
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române este „cea mai înaltă autoritate bisericească din Patriarhia Română, care supraveghează din punct de vedere dogmatic, liturgic şi canonic, lucrările de arhitectură, pictură, sculptură şi alte forme de artă bisericească ortodoxă”[1].
Comisia de Pictură Bisericească (CPB) a Patriarhiei Române funcţionează în cadrul Componentei „Pictură” a Sectorului Cultură, Pictură şi Restaurare al Administraţiei Patriarhale şi este un organism central administrativ ale cărui competenţe sunt conferite de Statutul privind organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, de Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Comisiei, de hotărârile organismelor centrale bisericeşti şi de către Patriarhul României[2], care este preşedintele Comisiei de Pictură Bisericească. El convoacă şi prezidează şedinţele acesteia, personal sau prin delegaţi, numeşte, sancţionează şi revocă membrii CPB, aprobă, modifică sau respinge hotărârile acestei Comisii în orice problemă adusă în dezbatere[3].
Comisia de Pictură Bisericească supraveghează şi controlează modul de aplicare a prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti, a hotărârilor organismelor centrale bisericeşti şi ale Patriarhului României, privind păstrarea unităţii dogmatice, artistice şi de execuţie a lucrărilor de artă bisericească în Biserica Ortodoxă Română[4].
Totodată, Comisia de Pictură Bisericească iniţiază norme şi propune măsuri privind respectarea şi promovarea artei bisericeşti bizantine tradiţionale în Biserica Ortodoxă Română, aplică hotărârile Sfântului Sinod referitoare la arta bisericească şi supraveghează, din punct de vedere liturgic-dogmatic, artistic şi tehnic, realizarea lucrărilor de pictură bisericească ortodoxă. Ea pregăteşte şi autorizează specialişti în arta bisericească şi restaurare, cu drept de lucru în bisericile ortodoxe şi în edificiile de patrimoniu ortodox[5].
De asemenea, Comisia de Pictură Bisericească verifică şi întocmeşte referate, avizează caiete de sarcini, proiecte iconografice, devize estimative, dosare de licitaţie, contracte de execuţie, precum şi procese-verbale de recepţie parţială sau definitivă înaintate de unităţile bisericeşti prin Centrele eparhiale. Totodată, cercetează la faţa locului, prin membri sau delegaţi, cu binecuvântarea chiriarhului locului, lucrările de pictură bisericească şi hotărăşte în legătură cu cele constatate[6].
În perioada exercitării mandatului 2021-2025, membrii CPB au participat la 43 de şedinţe ordinare de lucru şi au fost convocaţi pentru analizarea a 557 de dosare în regim de urgenţă. În această perioadă, au fost autorizaţi 36 de pictori bisericeşti, 22 restauratori şi 15 specialişti în alte domenii (sculptură, vitraliu, poleire etc.), iar 49 de pictori bisericeşti au fost promovaţi la categorii superioare.
Pe lângă responsabilităţile curente, în calitatea sa de organism central administrativ care veghează la păstrarea unităţii dogmatice, artistice şi de execuţie a lucrărilor de artă bisericească şi de restaurare în Biserica Ortodoxă Română, în anul 2021, Comisia de Pictură Bisericească a demarat procesul de elaborare a unui Îndrumător iconografic şi a unui Normativ pentru restaurarea patrimoniului bisericesc aflat în uzul cultic. Aceste două proiecte au rolul de a răspunde unor necesităţi imperioase resimţite în domeniul picturii şi restaurării lăcaşurilor de cult şi vor pune în discuţie reguli practice şi principii de bază necesare în domeniul artelor bisericeşti şi al restaurării, care să facă posibilă îndeplinirea funcţiei liturgico-dogmatice a lăcaşului de cult.
Din perspectivă ortodoxă, icoana nu este o operă de artă izvorâtă din imaginaţia artistului, menită să suscite o emoţie estetică în sufletul privitorului. Ea nu exprimă viziunea artistului, ci reprezintă „memoria duhovnicească vizuală a Bisericii, zidită pe temelia Apostolilor şi Prorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos” (Efes. 2, 20)”[7].
Părinţii iconofili bizantini definesc icoana drept pecete sau amprentă a unui arhetip sfânt, în sensul unei icoane „nefăcute de mână”. Icoana, afirmă Sfântul Teodor Studitul, este „o pecete şi o imprimare purtând în sine înfăţişarea proprie a lucrului după care este numită”[8]. Iar Sfântul Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, ne învaţă că icoana „este o replică a arhetipului, în ea este întipărită totalitatea formei [văzute] a celui a cărui amprentă este ea, iar aceasta graţie asemănării”[9].
Rolul iconarului constă în întipărirea, cu ajutorul meşteşugului artistic, sub călăuzirea harului, a formei văzute şi a numelui acestuia în materia icoanei, prin care ipostasul sfântului se face văzut şi prezent[10]. Iar în momentul în care forma întipărită a prototipului se şterge, icoana îşi pierde sfinţenia şi nu mai poate fi închinată sau venerată, întrucât „rămâne doar materia neînchinată, ca una ce nu are nimic comun cu asemănarea”[11].
Dacă în cazul tabloului religios occidental, perceput ca operă artistică, individuală, nu eclesială, principiile restaurării ştiinţifice, izvorâte din preocuparea principală de a prezerva opera în forma sa originală, îşi găsesc justificarea şi aplicabilitatea, în cazul patrimoniului bisericesc aflat în uzul cultic al unei comunităţi liturgice vii, care se află în relaţie spirituală cu sfinţii pictaţi în icoane, aceste principii nu pot fi aplicate într-un mod nediscriminatoriu sau absolut. Dimensiunea liturgică a icoanei, împletită cu grija de a evita arbitrariul unor iniţiative individuale care, prin integrare cromatică excesivă, denaturează opera în sine, au impus Comisiei de Pictură Bisericească necesitatea elaborării unui Normativ de restaurare a patrimoniului bisericesc aflat în uz cultic.
Potrivit Sfântului Gherman, Patriarhul Constantinopolului, „Biserica este un cer pământesc în care locuieşte şi Se plimbă Dumnezeul Cel ceresc”[12]. În lăcaşul de cult „formele arhitecturale, frescele, icoanele, obiectele de cult, nu sunt puse alături pur şi simplu, ca obiectele unui muzeu, ci, asemeni mădularelor unui trup, trăiesc întru aceeaşi tainică viaţă, sunt integrate misterului liturgic”[13].
Pornind de la o înţelegere profundă a sensurilor liturgic-mistagogice ale spaţiului eclezial, subordonat unui singur scop: „comuniunea în adorarea lui Dumnezeu a întregii Biserici, atât a celei nevăzute, Biserica triumfătoare, cât şi a celei văzute, Biserica luptătoare”[14], Îndrumătorul iconografic este menit să devină un ghid practic, indispensabil atât specialiştilor din domeniu, cât şi teologilor şi slujitorilor sfintelor altare.
În perioada 2021-2024, CPB a organizat patru ediţii ale Conferinţei Naţionale „Unitate dogmatică şi specific naţional în pictura bisericească”. Prin tematicile abordate dintr-o perspectivă interdisciplinară şi prin lucrările ştiinţifice susţinute, circumscrise secţiunilor Arhitectură, Pictură şi Restaurare bisericească, toate aceste ediţii au urmărit creionarea unor teze prealabile, necesare elaborării celor două proiecte lansate în anul 2021 – Îndrumătorul iconografic şi Normativul pentru restaurare – care vor fi continuate în mandatul 2025-2029.
Exprimându-ne speranţa şi încrederea că aceste importante obiective vor putea fi duse la îndeplinire în perioada următorilor patru ani, dorim membrilor Comisiei de Pictură Bisericească un mandat spornic, în care să răspundă problemelor pe care sunt chemaţi să le rezolve, cu pregătire temeinică, discernământ şi fidelitate faţă de Sfânta Tradiţie iconografică a Bisericii, ce are ca scop principal cultivarea comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu sfinţii Săi.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Note:
[1] Cf. Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Comisiei de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române, cap. I, art. 1, p. 4.
[2] Cf. Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Comisiei de Pictură Bisericească…, cap. I, art. 4, 1, p. 5.
[3] Cf. Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Comisiei de Pictură Bisericească…, cap. I, art. 2, p. 4.
[4] Cf. Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Comisiei de Pictură Bisericească…, cap. I, art. 2, a, p. 5.
[5] Cf. Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Comisiei de Pictură Bisericească…, cap. I, art. 2, b-e, p. 5.
[6] Cf. Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Comisiei de Pictură Bisericească…, cap. I, art. 2, i, k, p. 5.
[7] † Daniel Ciobotea, „Iconografia ortodoxă – memoria vizuală a Bisericii”, în: Ortodoxia, XL (1989), nr. 3, p. 111.
[8] Sf. Teodor Studitul, Întâiul antiretic împotriva iconomahilor, 8 (Sfântul Teodor Studitul, În apărarea sfintelor icoane. Dosarul unei rezistenţe teologice, studiu introductiv şi traducere de diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2017, p. 212).
[9] Sf. Nichifor Mărturisitorul, Antirrheticul I împotriva lui Mamona, 28 (Nicephore, Discours contre les iconoclastes, traducere în limba franceză, prezentare şi note de Marie-José Mondzain-Baudinet, Ed. Klincksieck, Paris, 1989, p. 109).
[10] Sf. Nichifor Mărturisitorul, Antirrheticul I împotriva lui Mamona …, 30 (Nicephore, Discours…, p. 111).
[11] Sf. Teodor Studitul, Epistolă către Platon, părintele său duhovnicesc, despre închinarea veneratelor icoane, (Sf. Teodor Studitul, În apărarea sfintelor icoane …, p. 323).
[12] Sf. Gherman, Arhiepiscopul Constantinopolului, Relatare şi viziune mistică despre biserică şi Liturghie, 1 (Diac. Ioan I. Ică jr., De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului-integrala comentariilor liturgice bizantine. Studii şi texte, Ed. Deisis, Sibiu, 2011, p. 257).
[13] Paul Evdokimov, Arta icoanei. O teologie a frumuseţii, trad. de Grigore şi Petru Moga, Ed. Sophia, Bucureşti, 2014, p. 155.
[14] Adrian Matei Alexandrescu, Programul iconografic de tradiţie bizantină şi variante ale sale în pictura bisericilor din Bucureşti, Ed. Basilica, Bucureşti, 2017, p. 26.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 160, Ultimul acces: 2026-06-12 06:25:14