© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Tomosul Sinodal de canonizare a celor patru cuvioşi români din Sfântul Munte Athos[2025-11-19]de Alexandru BobocTextul integral al tomosului sinodal de canonizare a cuvioşilor români care au trăit în Sfântul Munte Athos: Dionisie (Ignat) de la Colciu, Petroniu (Tănase), Nifon (Ionescu) şi Nectarie (Creţu) Protopsaltul de la Prodromu. Tomos Patriarhal şi Sinodal privind aşezarea în ceata Sfinţilor, a Cuvioşilor care s-au nevoit în Sfântul Munte Athos, a Ieromonahul Nifon, numit Ionescu, Proto-Dicheul Schitului Lavriot al Cinstitului Înaintemergător Prodromu, a Monahului Nectarie Protopsaltul, Prodromitul, numit Creţu, a Ieromonahului Dionisie de la Chilia Vatopedină a Sfântului Gheorghe din Colciu, a Ieromonahul Petroniu, Dicheu al Schitului Lavriot al Cinstitului Înaintemergător Prodromu. Pe aceştia care au trăit în evlavie şi în sfinţenie, urmând lui Hristos, care s-au arătat vase alese ale harului dumnezeiesc, înzestraţi fiind de Dumnezeu şi cu feluritele daruri ale Sfântului Duh, prin care au ajutat şi au vindecat sufletele şi trupurile multora dintre semenii lor, pe cei care prin rugăciune, slujire şi nevoinţă s-au făcut bineplăcuţi lui Dumnezeu în această viaţă, iar după mutarea lor la Domnul s-au făcut cunoscuţi celor vii prin semne şi minuni, a căror mijlocire o cheamă credincioşii ortodocşi, cu multă evlavie şi credinţă, în deplină încredinţare de sfinţenia şi de îndrăzneala lor către Dumnezeu, pe aceştia Sfânta Biserică a lui Hristos ştie a-i cinsti, a-i mări şi a-i lăuda în cântări împreună cu poporul ales al lui Dumnezeu, numărându-i în ceata Sfinţilor şi a Cuvioşilor şi chemând rugăciunea şi mijlocirea lor puternică către Iubitorul de oameni Dumnezeu, spre iertarea păcatelor, tămăduirea bolilor, ocrotirea şi întărirea în credinţă, în puţine vorbe, spre folosul sufletelor şi trupurilor credincioşilor creştini. Astfel, Ieromonahul Nifon, numit Ionescu, Proto-Dicheu al Sfântului Schit Lavriot al Cinstitului Înaintemergător Prodromu, Monahul Nectarie Protopsaltul, Prodromitul, numit Creţu, Ieromonahul Dionisie, de la Sfânta Chilie Vatopedină a Sfântului Gheorghe de la Colciu şi Ieromonahul Petroniu, Dicheu al Sfântului Schit Lavriot al Cinstitului Înaintemergător Prodromu, osebindu-se prin astfel de virtuţi alese şi fapte vrednice, strălucind prin viaţa lor cuvioasă, pornindu-se din România şi vieţuind mulţi ani în dumnezeieştile lăcaşuri ale Sfântului Munte, şi-au petrecut viaţa pustnicească în nevoinţă plină de osteneală, unii primind şi harul preoţiei şi făcându-se părinţi duhovniceşti şi mângâietori pentru mulţi monahi şi pelerini, sfinţindu-se întâi de toate prin ascultare deplină şi supunere jertfelnică, prin tăierea continuă a voii proprii, prin lepădare de sine şi smerenie, prin înfrânare şi multe strădanii, învăţând şi sprijinind cu dragoste poporul care venea pentru întărire şi mângâiere duhovnicească. Aceste fapte au fost aduse la cunoştinţa Bisericii prin scrisori oficiale de către Preafericirea Sa Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Ungrovlahiei şi Patriarhul României, Locţiitorul Tronului Cezareeii Capadociei, iubitul nostru frate şi împreună-slujitor în Domnul, care a depus şi dosarele complete corespunzătoare, cu un număr satisfăcător de semnături şi mărturii demne de încredere, precum şi alte dovezi care adeveresc limpede şi arată în chip vădit vieţuirea înaltă şi faptele îndumnezeite ale acestor părinţi atoniţi cu viaţă cuvioasă, bărbaţi care au întrecut pe mulţi prin virtute, care s-au îmbogăţit de harul îmbelşugat al darurilor dumnezeieşti şi care au păşit mereu pe calea cea strâmtă şi cu chinuri a monahismului până la sfârşitul vieţii, în chip bineplăcut lui Dumnezeu, şi a cerut ca Biserica să-i introducă oficial în Calendarul său, ca sfinţi. Prin urmare, Smerenia noastră, împreună cu Înaltpreasfinţiţii şi preacinstiţii noştri Mitropoliţi, iubiţii noştri fraţi şi împreună-slujitori în Duhul Sfânt, luând în considerare mărturia neîntreruptă a conştiinţei bisericeşti cu privire la sfinţenia acestor cuvioşi părinţi atoniţi, nu doar a pelerinilor şi a nevoitorilor din Muntele Athos — al cărui episcop canonic suntem —, ci şi a credincioşilor din România ortodoxă, şi cinstea ce li s-a dat încă de la început ca unor cuvioşi, şi, urmând rânduiala comună a Bisericii, am primit cererea Preafericirii Sale, şi am socotit-o dreaptă şi cuvenită. De aceea, hotărâm în Sinod şi poruncim în Duhul Sfânt, ca cei patru părinţi atoniţi pomeniţi, ieromonahul Nifon, monahul Nectarie Protopsaltul, ieromonahul Dionisie de la Colciu, şi ieromonahul Petroniu, care provin din România, să fie împreună socotiţi cu Sfinţii Bisericii în toţi vecii, fiind cinstiţi şi sărbătoriţi de către clerici, monahi şi credincioşi în cântări de laudă în fiecare an după cum urmează: Nifon Prodromitul la data de 13 iulie, Nectarie Protopsaltul la data de 18 noiembrie, Dionisie Vatopedinul la data de 11 mai, Petroniu ieromonahul la data de 24 februarie. Spre mărturie şi întărire a acestora, s-a alcătuit acest Act Patriarhal şi Sinodal, care a fost semnat şi aşezat în Sfântul Codice al Sfintei Marii Biserici a lui Hristos de la noi şi a fost trimisă Preafericirii Sale Daniel, Patriarhul României, în copie fidelă şi neschimbată, pentru a fi citită în biserici şi aşezată în Arhivele Sfintei Biserici a României, precum şi Sfintei Chinotite a Sfântului Munte, unde cinstea şi pomenirea lor rămân veşnice şi nestinse, de asemenea pentru a fi păstrată în arhivele lor. În anul mântuirii 2025, luna octombrie, ziua 16, Indictionul al IV-lea. Actul a fost semnat de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I şi de membrii Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 70, Ultimul acces: 2026-06-12 11:55:56
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
