Sarmasu :: Biserica Pompierilor - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Biserica Pompierilor
Sărmașu
 HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Ortodox
Localitate:Sărmașu
Județ:Mureș
Adresa:Str. Republicii, nr. 1
Cod poștal:547515
Persoană de contact :Moldovan Grigore
Telefon :0265... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail : @yahoo.com
Adrese utile:www.Reintregirea.ro, www.orasulSarmasu.ro, www.CJmures.ro, ms.prefectura.mai.gov.ro
Preot:Moldovan Calin
Hram:Sf. Iosif cel Nou de la Partoș
Stil arhitectonic:Lemn
Detalii:Este prima biserica construita in incinta unei unitati militare de pompieri din Romania.
TROIȚA
Tipul și Denumirea – Troița “Eroilor”;
Data începerii și finalizării construcției : 01. 03. 2001 – 13. 09. 2001;
Ctitori – pompierii militari din cadrul Detașamentului de Pompieri Sărmașu;
Sponsori și donatori – cadrele Detașamentului de Pompieri Sărmașu, Primăria Orașului Sărmașu, SC S. I. M. SRL Sărmașu ;
Meșteri constructori – cadrele Detașamentului de Pompieri Sărmașu ;
Data sfințirii – 13. 09. 2001, de către Înalt Preasfințitul Andrei Arhiepiscopul Alba-Iuliei;
Descriere :
- aria construit㠖 6, 80 mp;
- înălțimea totală (de la sol) – 4, 65 m;
- lungimea (deschiderea) totală a brațelor – 2, 40 m;
- troița este realizată din: fundația, soclul și crucea din beton armat; întreaga troiță este placată cu plăci din marmură albă; pe partea frontală crucea este dublată cu o cruce din marmură neagră ; la baza crucii este montată o placă din marmură de culoare neagră pe care este înscripționat « NIHIL SINE DEO » ; pe laturile exterioare ale soclului sunt montați 10 stâlpi din marmură albă (înălțimea stălpilor 0, 65m) ;
BISERICA
Data începerii și finalizării construcției : 13. 09. 2001 – 13. 09. 2003;
Ctitori – pompierii militari din cadrul Detașamentului de Pompieri Sărmașu, preotul Bucur Cașu Ilie și preotul Camară Daniel;
Sponsori și donatori – cadrele Detașamentului de Pompieri Sărmașu, cetățenii din localittățele raionului de intervenție al pompierilor din Sărmașu și diferite societăți comerciale din jud. Mureș;
Meșteri constructori – echipă de meșteri din localitatea Bilbor, jud. Harghita, condosă de Pop Gavril;
Pictor – Dunăre Emil (toate picturile din biserică au fost executate și donate de către pictor) ;
Sculptori :
- Preotul Halațiu Vasile din loc. Beica, jud. Mureș – a sculptat iconostasul;
- Preotul Timotei din loc Vad, jud. Cluj – a sculptat sfeșnicele, candelabrul, cruci.
Data sfințirii – 13. 09. 2003, de către Înalt Preasfințitul Andrei Arhiepiscopul Alba-Iuliei;
Descriere :
- Arie construit㠖 60, 00 mp;
- Înălțime la turn cu cruce – 11, 10 m;
- Biserica este realizată din : fundații continue din beton; structura din stâlpi de lemn; pereții din lemn; șarpanta din lemn cu învelitoare din șindrilă de brad; finisajele exterioare - șindrilă de brad; finisajele interioare – lambriuri din lemn de brad; iconostasul din lemn de tei.
Înzestrare cu obiecte de cult și patrimoniu :
- Moaște ale Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș ;
- Sfinte vase (sfântul potir, sfântul disc, linguriță, copie) , sfânta evanghelie, veșminte preoțești, cadelniță, candele, icoane, sfeșnice, prapori, clopot, analog, cărți de slujbă;
Alte informații:Orasul Sarmasu este situat la km. 36 pe DJ 151 Ludus-Sarmasel. Pentru a ajunge la biserica, la km 35 este un drum modernizat care duce in incinta unitatii de pompieri.
Detașamentul de Pompieri Sărmașu s-a înființat în anul 1994 pe o porțiune a vechiului amplasament a C. A. P. Sărmașu. Pe parcursul amenajării construcțiilor și terenului pentru desfășurarea activităților într-un climat cât mai corespunzător, s-a urmărit ca ambientarea subunității să demonstreze că aici își desfășoară activitatea un colectiv de oameni cărora li se potrivește dictonul lui Juvenal „Orandum est ut sit mens sana in corpore sano” (Trebuie să ne rugăm pentru a avea o minte sănătoasă într-un corp sănătos) .
Omul, în adevărata lui măreție, se descoperă numai în măsura în care se dăruiește celuilalt. Misiunile pompierilor sunt de a sluji cu credință semenii, iar sursa iubirii o aflăm în biserică; ea este alături de viața noastră, crează o atmosferă de sănătate și curățenie morală.
Astfel cadrele subunității au ridicat în anul 2001 o troiță în curtea subunității și sfințită de Ziua Pompierilor de către Înalt Preasfințitul Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei. Prilej cu care s-a sfințit Capela Militară și piatra de temelie a Bisericii Militare care v-a purta hramul patronului spiritual „Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș”. Capela militară funcționează până la sfințirea bisericii – 13. 09. 2003.
Biserica militară din cadrul Detașamentului de Pompieri Sărmașu, cu hramul Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș a fost sfințită în data de 13. 09. 2003, de către Înalt Preasfințitul Andrei Arhiepiscopul Alba-Iuliei;
În anul 2007 în subunitate se fac angajări, printre care și subofițerul Rău Ionel care este absolvent al Facultății de Teologie și în anul 2008 este hirotonisit. Din acest moment slujbele religiosae în biserica militară sunt săvârșite de preotul Rău Ionel.
În anul 2010 subunitatea primește o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, care se află la loc de cinste în Biserica Militară a Detașamentului de Pompieri Sărmașu, așteptând pe toți cei cu evlavie să se învrednicească de minunile sfântului.
În fiecare an, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș (Patronul Spiritual al Pompierilor din România) este sărbătorit de Ziua Pompierilor, în data de 13 septembrie.
NOTĂ : Pe toată perioada lucrărilor de ridicare a troiței și bisericii, pompierii au colaborat și au fost sprijiniți de preotul Bucur Cașu Ilie din Parohia Ortodoxă Sărmașu. Întregul colectiv de pompieri îi mulțumește pentru efortul deosebit pe care l-a depus la realizarea acestor construcții.
Nr. vizualizări:31978
Data ultimei vizualizări:2024-03-29 06:13:05
Data ultimei actualizări:2020-03-18 14:15:25
Data încărcării pe sit:2010-07-28 04:04:10
Nr. Mesaje:4
Zi Dumnezeiască, sub cernerea lină a luminii!:
(2010-10-29)
Articol din Ziarul „Cuvântul liber” nr.181 / 14.09.2010
Lazăr Lădariu
„Făcătorule de minuni, Sfinte Iosife, după cum în vremea viețiurii tale pe pământ, prin rugăciunile tale, ai izbăvit pe păstoriții tăi de tot felul de primejdii, așa și astăzi, trimite mila ta celor care locuiesc în țara aceasta, rugându-te lui Dumnezeu să dăruiască tuturor cele de trebuință și pace lumii, pentru ca, împreună cu tine, să cântăm: Aliluia” (Condacul al 12-lea). Sub rugămintea aceasta generică, adresată patronului spiritual și ocrotitorului Pompierilor, Sfântul Ierarh Iosif cel nou de la Partoș, s-au derulat sâmbăta trecută, 11 septembrie, în incinta Detașamentului de Pompieri Sărmașu din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgenț㠄 Horea” al județului Mureș, prilejuite de Ziua Pompierilor din România.
Zi dumnezeiască, cu cernere lină, din albastrul bolții, a lumii peste Câmpia Transilvaniei, lumină ocrotitoare a acestui pământ atât de greu încercat în fărâmata istorie a acestui neam care, prin secole și milenii n-a prea cunoscut odihnă.
În fața crucii cu irizări marmoreene străjuită de Bisericuța-bijuterie cu hramul Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, a avut loc Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Din glasurile soborului de preoți s-au ridicat spre cerururi, adresate Părintelui Îndurărilor, rugile pentru pompieri, acești militari mereu la datorie pentru apărarea vieții și a bunurilor cetățeanului și a statului, pentru drept credincioșii, în număr mare aflați aici, și pentru neamul acesta trecând prin grele momente ale încercărilor zilnice de tot felul.
A fost un potrivit și fericit prilej pentru ca la Detașamentul de Pompiri Sărmașu, să fie trăit acel moment aparte, al bucuriei depline. În raza lui de acțiune sunt cuprinse activități de înștiințare, avertizare, alarmare, alertare, recunoaștere, cercetere, evacuare, căutare, salvare, descarcerare și prim-ajutor, asistență medicală, stingerea incendiilor, salvări din subsoluri, de la înălțimi, de sub dărâmături, oferind prilejul să se mai dovedească, încă o dată, că, într-adevăr, „Omul în adevărata lui măreție, se descoperă numai în măsura în care se dăruiește celuilalt”. Misiunile pompierilor sunt de a slujii cu credință, semenii. O datorie cuprinsă și în „ Crezul pompierului”:
„ Când sunt chemat la datorie, Dumnezeule,
ori când flacările izbucnesc,
dă-mi putere să salvez viața semenilor mei.
Ajută-ma să îmbrățișez un copil
înainte să fie prea târziu.
Să salvez un bătrân
de oroarea acestei soarte.
Fă-mă să fiu treaz,
să aud cel mai slab strigăt de ajutor.
Doresc să-mi îndeplinesc chemarea,
să veghez la viața și bunurile oamenilor.
Iar dacă la dorința Ta, îmi voi pierde viața,
binecuvântează-mi, cu Mâna Ta
protectoare, familia.”
La Sărmașu s-a dovedit, din nou, că, într-adevăr, „sursa iubiirii pentru semeni o aflăm în biserică”, însoțită de dictorul lui Juvenal, cuprins în pliantul difuzat cu acest prilej: „Trebuie să ne rugăm pentru a avea o minte sănătoasă într-un corp sănătos”. În această idee, a perpetuării credinței strămoșești a neamului născut creștin, personalul subunității a ridicat, în anul 2001, o Troiță, urmată, în 2003, de biserica militară cu hramul patronului spiritual - „Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș”.
În acest cadru, al evocării și emoțiilor firești, sub privire și îngăduință dumnezeiască, preotul Rău Ionel a adus în fața credincioșilor exemple impresionante de dăruire creștină, de iubire a aproapelui, ale Sfântului Ierarh Iosif de la Partoș, ale cărui moaște se află în bisericuța cu hramul sfântului amintit.
De ziua lor, pompierii au fost felicitați de domnul Ciprian Dobre, deputat pentru Colegiul 7 în parlamentul României, de reprezentantul Inspectoratului pentru Situații de Urgenț㠄Horea”, maiorul Călin Handrea, de primarul orașului, ing. Ioan Mocean, apreciind strădaniile lor în folosul semenilor, pentru apărarea bunurilor lor. Prilej potrivit pentru a i se înmâna, de către gospodarul numărul unu al orașului, domnului sg. maj. Csaszar Attila, Diploma de excelență pentru meritul excepțional al obținerii Medaliei de Aur și a titlului de campion mondial la șah, la Campionatul Mondial al Pompierilor care a avut loc în acest an, în Coreea de Sud.
Ziua dumnezeiască, sub cernerea lină a luminii peste Câmpia Transilvaniei, a fot pentru cei prezenți sărbătoriți și participanți, la Sărmașu un moment al bucuriei depline, prilejuită de gazda primitoare, domnul maior Grigore Moldovan.
@yahoo.com
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș - Ocrotitorul Pompierilor Români:
(2010-10-29)
Articol din revista „Pompierii Mureșeni” nr. 1 / 2010
Ionel Rău
Pentru întărirea dreptei credințe și a mântuirii sufletelor, Dumnezeu a lăsat Bisericii pe lângă Revelația divină cuprinsă în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție și o seamă de alte căi și mijloace ajutătoare exprimate prin termenul general de cult, cinstire sau venerare, deosebite de cel de adorare rezervat numai lui Dumnezeu. Între acestea Biserica Ortodoxă are cultul sau supravenerarea Maicii Domnului; cinstirea sau venerarea Sfintei Cruci și a Sfintelor Icoane, venerarea îngerilor și a sfinților pe care-i invocăm în rugăciune, ca mijlocitori și rugători lui Dumnezeu. Printre sfinții cinstiți de Biserica Ortodoxă Română se numără și Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș.
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou, s-a născut pe la 1568 în orașul Raguza din Dalmația, pe malul Mării Adriatice. Multe nu știm despre cei dintâi ani ai vieții sale. Se pare că tatăl era stăpânul unei corăbii și transporta mărfuri pe Marea Adriatică, Marea Mediterană, Marea Neagră și Dunăre. Murind el devreme, tânărul Iacob – cum se numea din botez viitorul ierarh – a fost crescut de mama sa în bună cinstire de Dumnezeu.
Nemaiavând neamuri în Raguza, aceasta s-a mutat la un frate al ei care era negustor în orașul Ohrida. Aici Iacob urmă învățătura cărții până la vârsta de 15 ani când, aprins de dragostea lui Dumnezeu, își închină viața Mântuitorului Hristos, intrând în Mănăstirea Maicii Domnului din acel oraș, unde continuă cu învățătura și citirea cărților sfinte. Cu nespusă bucurie și puternic mișcat de dumnezeiasca chemare, primește tunderea în monahism, sub numele de Iosif.
Era în primăvara vieții, când atingea abia 21 de ani ai trăirii sale. De acum, sufletul tânărului schimonah Iosif, într-aripat cu dumnezeiescul dor, uimește pe toți sihaștrii Sfântului Munte Athos cu desăvârșita lepădare de sine, cu smerita cugetare, cu totala neagoniseală cea de bună voie și cuîntreaga înțelepciune
Fiind smerit cu mintea și blând cu inima, Dumnezeu i-a dăruit putere cuvântului prin care mișca inimile tuturor, înduioșându-le până la lacrimi și întraripându-le cu dorul cel dumnezeiesc. Pentru curățenia lui sufletească în înalta sfințenie la care a ajuns, Dumnezeu l-a îmbrăcat, printre alte daruri, și cu acela al facerii de minuni. Părinții din Sfântul Munte Athos care sufereau de diferite boli, veneau la părintele Iosif și prin rugăciunile lui se tămăduiau de toată neputința.. Învrednicindu-se de aceste daruri dumnezeiești românii din Banat îl doresc foarte mult ca mitropolit al lor, la acea vreme scaunul mitropolitan fiind vacant.
Așezarea în scaun a Sfântului Iosif ca Mitropolit al Banatului s-a întâmplat în ziua de Sfântul Ilie, a anului 1650. Și a păstorit el Biserica lui Dumnezeu din aceste ținuturi românești vreme de trei ani.Creștinii îl aveau întru mare evlavie pentru sfințenia vieții lui și pentru darul facerii de minuni cu care Dumnezeu îl înzestrase.
Odată, pe când săvârșea sfânta Liturghie în ziua hramului unei vechi biserici de lemn din Timișoara, în ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a izbucnit un mare foc în partea de apus a Timișoarei. Un vânt puternic întindea pârjolul cu repeziciune asupra întregului oraș. Mulți au pierit atunci în flăcări, iar groaza îi cuprinsese pe toți. Sfântul Iosif văzând prăpădul, a ieșit în fața bisericii luând cu sine Sfintele Taine și căzând cu fața la pământ și cu toată puterea sufletului său cerând îndurare lui Dumnezeu să scape cetatea de prăpăd, deodată nori negri s-au ridicat dispre miazăzi întunecând tot cerul și o ploaie torențială s-a vărsat timp de mai multe ore fără încetare până a stins cu totul focul nimicitor. Sfântul Iosif ridicându-și fruntea din țărână mulțumea lui Dumnezeu cu lacrimi pentru mila ce a făcut-o izbăvind de moartea cea năpraznică a prăpădului acel oraș. Apoi mergând acasă, s-a închis în chilia sa și timp de trei zile n-a mai ieșit. Când s-a arătat din nou în lume, iată că pe dosul palmei lui de la mâna stângă îi apăruse semnul sfintei cruci, ca și când ar fi fost ars cu fierul înroșit. Semnul acesta a rămas pe mâna sfântului până la sfârșitul vieții lui, semn care i-a fost dat de Dumnezeu pentru aducerea aminte a marei Lui milostiviri.
Vârsta sa înaintată l-a determinat ca, la împlinirea numărului simbolic de trei ani de păstorire arhierească, după ce a pus totul în bună rânduială, prin înnoirea vieții duhovnicești și prin înțeleapta chivernisire a treburilor bisericești, să se retragă la Mănăstirea Partoșului. Trei au mai fost anii pe care i-a petrecut aici (1653–1656) întru rugăciune și faceri de bine, până a trecut la cele veșnice minunile sale necontenind să se săvârșească și după moarte.
Tradițiile spun să în momentul adormirii sale, clopotele mănăstirii au început să bată singure, fără să le tragă cineva, ducând în depărtări trista veste.
În anul 1997 Sfântul Sinod l-a desemnat pe Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș ca ocrotitor al pompierilor din țara noastră, având în vedere minunea salvării Timișoarei de la un cumplit incendiu. Astfel, el este sărbătorit anual de către pompieri odată cu Ziua pompierilor – 13 septembrie.
Ținând seama de viața și petrecerea cuviosului Mitropolit Iosif și stabilindu-se fără putință de tăgadă că el a strălucit ca un adevărat vas ales al Domnului prin credința curată și că a lăsat în urma lui mireasma sfințeniei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât la 28 februarie 1950 să-l așeze în ceata sfinților, statornicind data de 15 septembrie a fiecărui an pentru cinstirea lui cu toată cuviința. Proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș s-a făcut duminică, 7 octombrie 1956, când moaștele sale au fost aduse din mănăstirea Partoș și așezate în catedrala mitropolitană din Timișoara unde se află și astăzi.
O părticică din moaștele Sfântului Ierarh Iosif se află și în Ardeal la loc de cinste în Biserica Militară a Detașamentului de Pompieri Sărmașu, așteptând pe toți cei cu evlavie să se învrednicească de minunile sfântului.
@yahoo.com
Alături cu Dumnezeu:
(2010-10-29)
Articol din revista „Pompierii Români” nr. 2 / 2004
Mihai Isopescul
Pentru unii poate părea surprinzător că o „arm㔠care este permanent în război cu focul scăpat de sub control și care luptă pentru salvarea semenilor și a bunurilor acestora încearcă și reușește să ridice lăcașuri de cult chiar în incinta propriilor unități militare.
Pompierii, care au și ei familiile lor, cu bucuriile și greutățile cotidiene, poate și pentru a depăși momentele mai dificile, pentru a avea tăria și de a face dovada calităților morale și eroismului, mai au nevoie de ceva: de credință, de dragoste în Dumnezeu. Astfel, prin ore de muncă necontabilizată, chiar dacă a fost vorba de zi-lumină sau de lucru la lumina reflectoarelor, pentru ei n-a însemnat un efort ridicarea sfântului locaș, asta fără a neglija, ori de câte ori a fost nevoie, intervenția la incendiu și îndeplinirea misiunii încredințate.
Biserica a fost construită de meșteri din comuna Bilbor cu ajutorul neprecupețit al pompierilor militari. Pictura a fost executată de unul din fiii comunei, pictorul Emil Dunăre. Elementele de sculptură au fost realizate de părintele Timotei, din parohia Vad și părintele Halațiu, din parohia Reghin.
Sfințirea bisericii Sărmașu cu hramul Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, patronului spiritual al pompierilor din România, a fost săvârșită de IPS Andrei, arhiepiscopul de Alba Iulia, alături de care a fost prefectul județului, dl.ing. Ovidiu Natea și comandantul Grupului de pompieri al județului Mureș, col. Mihai Chiorean.
IPS. Andrei rostea în finalul slujbei: „Iubiți frați, slujba de sfințire a bisericii a încheiat jertfa părintelui Ilie, a dumneavoastră și a celorlalți care l-au sprijinit. Peste biserică s-a revărsat har, în sfânta masă au fost așezate moaște, iar biserica a fost unsă cu sfântul mir, stropită cu aghiazmă. Totul este plin de binecuvântare. Dumnezeu să le răsplătească tuturor celor ce au jertfit, așa cum numai El știe să o facă! Vă felicităm”.
@yahoo.com
SLUJIND LUI DUMNEZEU ȘI OAMENILOR:
(2010-10-29)
Articol din revista „Pompierii Mureșeni” nr. 1 / 2003
Grigore Moldovan
„Și care va vrea să fie întăi între voi,
Să fie tuturor slugă”(Marcu 10,44)
Realitatea zilelor noastre poate ne face să credem că omul care dă dovadă de măreție, omul puternic este dur, „tupeistul” , cel care domină, tiranul care știe să își facă supuși, cel care îi consideră pe ceilalți nulități ce se hrănesc din firimiturile care cad de la masa lui sau trăiesc doar datorit㠄generozității” lui…
Cu toate acestea, chiar dacă ierarhia valorilor se inversează la o judecată profundă, omul, în adevărata lui măreție, se descoperă numai în măsura în carese dăruiește celuilalt! Și acesta nu poate să o facă dacă se crede superior. Considerăndu-l pe celălalt inferior, pot să-i dau bunuri, dar nu pot să mă dăruiesc pe mine, să mă jertfesc pentru el. Pot fi generos față de el, dar aceasta nu înseamnă că îl și iubesc.
Mântuitorul Iisus Hristos, prin viața și prin învățătura Sa, ne arată ce înseamn㠄a fi mare”: „Știți că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamului domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie așa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Și care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-și dea sufletul răscumpărare pentru mulți”.(Marcu 10,42-45)
„Dacă zice cineva: Iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe care nu l-a văzut, nu poate sa-l iubească. Și această poruncă avem de la El:Cine iubește pe Dumnezeu să iubească și pe fratele său”(Ioan 4,20-21).
În tot ceea ce facem trebuie să avem conștiința faptului că realizăm ceva numai datorită ajutorului și darurilor lui Dumnezeu, căci fără El nu putem să facem nimic: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic”(Ioan 15,5).
Hristos este izvorul cumuniunii spirituale, sursa puterii de a te bucura cu cei ce se bucură și de a plânge cu cei ce plâng”(Romani 12,15). Apostolul Pavel afirmă în acest sens:
„Și dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; și dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună. Iar voi sunteți trupul lui Hristos și mădulare fiecare în parte”(Corinteni 12,26-27).
Această comuniune o aflăm în sfânta Biserică, deoarece aici ne împărtășim în mod real cu Hristos și intrăm în comuniune cu sfinții și cu semenii noștri vii și adormiți. Aici prin Sfintele Taine, Dumnezeu își revarsă harul divin și, conlucrând cu el, dobândim și puterea de a-L iubi pe Dumnezeu și pe semeni. De aceea Sfântu Apostol Pavel enumeră facerea de bine, deci slujirea celuilalt, printre roadele Duhului Sfânt: „ Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția…”(Galateni 5,22). Astfel, în Biserică aflăm sursa iubirii, Biserica, mama noastră, ne veghează, este alături de viața noastră, creează o atmosferă de sănătate și curăție morală și este corabia care ne duce la mântuire.
Și pompierii militari, prin misiunea lor de a fi în slujba oamenilor, pot să mărturisească prezența lui Dumnzeu prin faptul că, slujindu-i pe semenii lor cu credință, îl slujesc pe Dumnezeu. Astfel judecând lucrurile, mai mult decât a îndeplini o datorie sau o meserie, pompierii înfăptuiesc misiunea slujirii fraților lor, fii ai aceluiași Tată Ceresc.
Pompierii militari din Sărmașu au vrut să-și fundamenteze în mod concret această slujire a semenilor pe slujirea lui Dumnezeu. Astfel, o cruce impunătoare străjuiește unitatea din localitate, cu o inscripție ce trebuie să fie modul de viață al fiecărui om:”Nihil sine Deo”, „Nimic fără Dumnezeu”. Și, într-adevăr, ce putem să facem fără Dumnezeu? Ne amăgim de vom crede că suntem izvorul puterii și realizărilor noastre:”De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea în zadar ar priveghe cel ce o păzește. În zadar vă sculați dis de dimineață, în zadar vă culcați târziu, voi care mâncați pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiți ai săi!”(Psalm 126,1-2)
Desigur, influențați de o ierarhie a valorilor răsturnată sau de propriile noastre slăbiciuni, putem considera credința (cu manifestările ei: rugăciune, fapte bune, post, participare la sfintele slujbe, spovedanie, împărtășire…) ceva periferic vieții noastre, o formalitate, o povară, ceva indiferent sau chiar un dușman și, deci ne-ar putea tulbura și contraria gândul că fără Dumnezeu nu putem să facem nimic.
”Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal rațional și vorbitor, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. Și el rămâne așa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturător”(Petre Țuțea-322 de vorbe memorabile).
Pompierii militari din Sărmașu, înțelegând acest lucru, după ce s-au rugat mai întâi într-o capelă, au simțit și nevoia unui locaș de cult. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin jertfa cadrelor, soldaților, a preoților, credincioșilor din raionul de intervenție a pompierilor din Sărmașu, în urma unei rodnice colaborări cu autoritățile, cu diferite instituții și cu mai mulți oameni inimoși, s-a născut o biserică, unică în zonă, remarcabilă prin frumusețea ei, menită să-i apropie, pe cei care se vor închina în ea, de Dumnezeu și de semeni. Aceasta va fi sfințită de către I.P.S. Andrei al Alba Iuliei, în data de 13.Septembrie 2003.
Jertfa celor care au contribuit la ridicarea acestui sfânt locaș de cult, cu toate greutățile întâmpinate arată realitatea cuvintelor Sfântului Apostol Pavel: ”Toate le pot întru Hristos Cel care mă întărește!”(Filipeni 4,13).
@yahoo.com
Nr. Fotografii:1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2010-10-29
Contor: 200

Vedere de ansamblu
Foto: Moldovan Grigore