Teius :: Biserica Greco-Catolica - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Biserica Greco-Catolică
Teiuș
 HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Greco-catolic
Localitate:Teiuș
Județ:Alba
Adresa:strada Bisericii nr. 67
Cod poștal:515900
Persoană de contact :Ioan Gheorghe Ratiu
Telefon :NU deținem nr. de Telefon (al preotului sau parohiei)...
Adresă de e-mail : @yahoo.com
Adrese utile:www.bru.ro/blaj/, www.primariaTeius.ro, www.cjAlba.ro, ab.prefectura.mai.gov.ro
Hram:Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
Detalii:Biserica Greco-Catolica din Teius a fost edificata in a doua jumatate a sec. al XVI-lea de catre familia nobiliara de origine romana Racz de Teius care a detinut si titlul "de Galgo" (Galgau, jud. Salaj) . Dupa anul 1700 a trecut la Biserica Greco-catolica pana in anul 1948, cand a fost preluata de catre Biserica Ortodoxa. Dupa anul 1991 a fost retrocedata Bisericii Romane Greco-catolice, Unita cu Roma.
Alte informații:Biserica din Teiuș este o construcție în stil bazilical, numit și stilul vechi creștin, alcatuită dintr-o navă dreptunghiulară, prevazută la extremitățile de apus și de răsărit cu un turn clopotniță și o absidă semicirculară fără decroș, care constituie altarul.
Acesta este cel dintâi stil în care s-au construit bisericile creștine, atât în Răsărit cât și în Apus până în secolul al IV-lea, din care apoi a luat naștere în Răsăritul Creștin, între sec. VI –XV, stilul bizantin.
Transformarile făcute în timp bisericii se reflectă în structura construcției. În prima sa formă biserica a avut o navă dreptunghiulară (12m x 7m) la exterior, un turn clopotniță alipit fațadei vestice (4m x 4m) la exterior și o absidă decroșată (specifică stilului bizantin/ortodox) a cărei planimetrie rămâne deocamdată necunoscută.
Partea veche, turnul clopotniță și naosul original sunt construite din piatră, în timp ce a doua travee care a prelungit naosul prin dărâmarea primei abside și altarul actual, sunt executate din piatră și cărămidă.
Naosul a fost acoperit cu o boltă semicilindrică de cărămidă, iar la exterior, zidurile sunt sprijinite pe fiecare latură de câte patru contraforturi (contraforturile sunt tipice arhitecturii romanice dar și arhitecturii gotice, al cărui semn distinctiv sunt ogivele) . În anul 1810, vechiul altar a fost demolat, iar nava a fost prelungită spre Est cu o travee lungă de opt metri, continuată cu o absidă nedecroșată, de șase metri pe axă, despărțită de navă printr-o tâmplă de zidărie cu trei intrări.
Spre deosebire de partea veche care este construită din piatră, adaosurile au fost zidite numai din caramidă. Zona de prelungire a navei a fost acoperită cu o boltă semicilindrică despărțită de partea veche printr-un arc dublu. Zidurile laterale au fost sprijinite în exterior cu două contraforturi, dispuse câte unul pe fiecare latură, la un interval mai mare decât distanțele dintre celelalte contraforturi de la partea veche a navei.
Absida mai are încă două contraforturi iar bolta sa este informă și greu de definit. În anul 1810 s-a adăugat noul altar. Ferestrele actuale ale bisericii au deschideri dreptunghiulare cu evazare spre interior. Cele de la partea veche a naosului au fost modificate în anul 1810. Până în anul 1885, la partea superioară a turnului clopotniță a existat un foișor de lemn care a fost înlocuit cu un ultim nivel de zidărie din cărămidă.
Biserica medievală românească, Greco-Catolică, cu hramul "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" din Teiuș, Str. Bisericii Nr. 1 (monument istoric de categoria A, de importanță națională și universală) a fost ctitorită către sfârșitul sec. al XVI-lea de către nobilul de origine română Petru Rácz I (în grafia latină Rațiu) și soția sa domnița (prințesa) Zamfira fiica cea mare a Logofătului Țării Românești, Ioan Norocea de Pitești și Szászsebes și a domniței Stana. Aceasta a fost fiica domnitorului Mircea Ciobanul (strănepotul lui Mircea cel Bătrân) și a domniței Chiajna (fiica domnitorului Petru Rareș și strănepoata domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt) .
Mărturie despre ctitori stă tabloul votiv, aflat acum în stare avansată de degradare, care îi înfățișează pe Petru și Zamfira îmbrăcați în frumoase straie boierești românești ținând pe palme macheta bisericii.
Ctitor este și Mihail Rácz II al cărui nume este menționat în textul pisaniei, scrisă în slavona veche și sculptată în piatră, de pe ancadramentul ușii de intrare în biserică, din păcate nedatată. Pisania încadrează blazonul familiei Rácz de Galgó din Teiuș (localitatea Gâlgău din jud. Sălaj; familia a deținut mai multe titluri nobiliare în funcție de toponimicul localităților importante avute în proprietate) . Cu titlurile Rácz I și Rácz II, Petru și Mihail sunt menționați în catalogul J. Siebmacher’s großes Wappenbuch, Band 34, Der Adel von Siebenbürgen, Bauer & Raspe, Inhaber Gerhard Gessner, Neustdat an der Aisch, 1984.
Până în anul 2001, timp de peste 400 de ani, în biserică au existat mormintele primilor doi ctitori, Petru Rácz I, căpitan în armata lui Mihai Viteazul, decedat în lupta de la Șelimbăr din 28 Octombrie 1599 și a domniței Zamfira decedată după anul 1625. O ramură a acestei familii a continuat să poarte titlul de Galgó. Din aceasta a facut parte și contesa Claudia Rhédey de Kis-Rhéde, stră-străbunica Reginei Elisabeta a II-a Marii Britanii.
Cu ocazia renovării bisericii din anul 2001, protopopul, preot paroh Turcu Paul a dispus desființarea mormintelor și evacuarea lespezilor funerare care acum zac sparte în spatele unei troițe din curtea bisericii. Nu există inscripții explicative nici în biserică și nici înafara acesteia.
Despre existența bisericii, tabloului votiv, mormintelor, pietrelor funerare și a frescei interioare a fost înștiințat și ASR Prințul Charles, protector al vestigiilor medievale din Transilvania, care s-a arătat încântat să viziteze biserica și să acorde sprijinul său pentru conservarea acestora.
Din evul mediu, în arealul Teiușului dăinuie trei biserici românești din piatră, care au rezistat până în ziua de azi.
1. Biserica veche a Mănăstirii Râmeț din sec. al XIII-lea.
2. Biserica Eipscopală a Mănăstirii din Geoagiu de Sus, ctitorită înainte de anul 1529 de Radu de la Afumați, Voievodul Țării Românești.
3. Biserica Greco Catolică din Teiuș, ctitorită înainte de anul 1599.
Cod Monument:AB-II-m-A-00372
Nr. vizualizări:10006
Data ultimei vizualizări:2024-04-18 18:19:44
Data ultimei actualizări:2015-12-26 12:51:58
Data încărcării pe sit:2005-12-03 18:35:21
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2012-03-26
Contor: 267

Vedere de ansamblu
Foto: Voluntar