A murit Cardinalul Marian Jaworski - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

A murit Cardinalul Marian Jaworski

[2020-09-08]
Cardinalul Marian Jaworski
Cardinalul Marian Jaworski, Arhiepiscop emerit de Lvov al latinilor, în Ucraina, a decedat sâmbătă, 5 septembrie 2020, la Cracovia, în Polonia, unde locuia și unde de două săptămâni era internat în spital. Regretatul Cardinal s-a născut la 21 august 1926 la Lvov și la 25 iunie 1950 a fost hirotonit preot. Ales la Biserica titulară de Lambesi la 21 mai 1984 și numit administrator apostolic de Lvov al latinilor, a primit hirotonirea episcopală la 23 iunie 1984. La 16 ianuarie 1991 a fost promovat Arhiepiscop de Lvov al latinilor. În consistoriul din 21 februarie 1998 Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea l-a creat Cardinal și l-a rezervat „in pectore”, publicându-l în consistoriul din 21 februarie 2001 și încredințându-i titlul prezbiteral de „San Sisto”. La 21 octombrie 2008 a renunțat la conducerea pastorală a Arhidiecezei. Regretatul Cardinal va fi amintit în Polonia cu o serie de celebrări care vor începe marți, 8 septembrie, la Lubaczóow. Vineri, 11 septembrie, va fi celebrată Liturghia cu ritul funebru în sanctuarul îndrăgit de el, „Kalwaria Zebrzydowska”, unde ascultând de voința sa, rămășițele pământești vor fi înmormântate în capela imaginii miraculoase a Sfintei Fecioare Maria.

Prieten fratern și confident spiritual al lui Karol Wojtyła încă din anii ’50 din secolul trecut – când la Cracovia (unde locuiau amândoi pe strada Kanonicza, la poalele Castelului lui Wawel) împărtășeau iubirea față de studiu și pasiunea față de pastorația tineretului -, Marian Jaworski a fost alături de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea până la sfârșit. În seara zilei de 2 aprilie 2005, după ce a concelebrat Liturghia alături de patul Pontifului muribund, el a fost cel care i-a administrat Sacramentul Ungerii bolnavilor. Cel care relatează aceasta pentru „L’Osservatore Romano” este Cardinalul Stanisław Dziwisz, actual Arhiepiscop emerit de Cracovia, în acea vreme secretar personal al Papei Wojtyła. „Acești doi mari oameni au fost uniți până la moartea lor de credința și de iubirea profundă față de Biserică, de curajul și de disponibilitatea la slujirea eclezială și în timpuri dificile.” Și Cardinalul Jaworski a fost marcat de suferință. În 1967 în timpul unei călătorii la Olsztyn, și-a pierdut brațul stâng într-un accident feroviar. Și această experienț㠖 explică tot Cardinalul Dziwisz – „l-a apropiat și mai mult de Cardinalul Wojtyła, care percepea suferința prietenului ca o jertfă pentru el”.
Născut din Wincenty Jaworski și Stanisława Łastowiecka, a frecventat școlile elementare la Lvov. După examenul de bacalaureat, a intrat, în 1954, în seminarul mare din oraș care, ca urmare a ocupației din partea trupelor bolșevice, a fost transferat la Kalwaria Zebrzydowska, în Polonia, aproape de Cracovia. Aici, la frații minori, a continuat studiile de filozofie și teologie. Și chiar în Sanctuarul condus de franciscani a fost hirotonit preot la 25 iunie 1950 de Arhiepiscopul Eugeniusz Baziak. În același an a obținut titlul de magister în teologie la Universitatea Jagellonica din Cracovia. După un an de slujire ca vicar parohial la Basznia Dolna, lângă Lubaczów, a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Cracovia. În 1952 a apărat teza de doctorat în teologie cu titlul „Dezvoltarea gândirii după principiul cauzalității în opera lui Józef Geyser”. Timp de un alt an a desfășurat activitatea pastorală în parohia din Poronin, aproape de Zakopane, continuând după aceea studiile la Facultatea de filozofie de la Universitatea Catolică din Lublin, unde în 1954 a obținut al doilea doctorat, în filozofie, cu teza „Teoria aristotelică și tomistă a principiului creator pe fundalul conceptului despre ființă”.
În 1965 a obținut abilitarea în filozofia religiei la Academia Teologică Catolică din Varșovia (astăzi Universitatea poartă numele Cardinalului Stefan Wyszyński), prezentând teza „Cunoașterea religioasă a lui Dumnezeu după Romano Guardini. Studiu analitico-critic”. Timp de mai mulți ani a fost profesor la aceeași Academie și la Facultatea teologică din Cracovia, unde în 1967 a obținut titlul de profesor extraordinar. În 1976 a devenit profesor ordinar al Facultății Teologice Pontificale din Cracovia, obținând după aceea în 1985 titlul de doctor honoris causa al Universității din Bochum, în Germania. A fost și profesor de metafizică și de filozofie a religiei la Institutul filozofico-teologic al Părinților Bernardini la Kalwaria Zebrzydowska, la Facultatea teologică de la seminarul mare din Cracovia, la Facultatea filozofică a iezuiților la Cracovia, la Colegiul filozofico-teologic al Părinților Dominicani la Cracovia și la seminarul mare din Czêstochowa, cu sediu la Cracovia.
A menținut mereu un strâns raport de încredere cu Arhiepiscopul Baziak, care l-a încurajat în studiile specialiste și numit după aceea capelan și secretar personal al său. În anii 1970-1980 a ocupat funcția de secretar al Consiliului științific al episcopatului polonez. Timp de cinci ani, din 1976 până în 1981, a fost decan al Facultății Teologice Pontificale din Cracovia și, din 1981 până în 1987, primul rector al Academiei Teologice Pontificale din același oraș. În 1984, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Episcop titular de Lambesi și administrator apostolic de Lvov al latinilor. A primit hirotonirea episcopală la Wawel, Catedrala din Cracovia, la 23 iunie 1984, din mâinile Cardinalului Franciszek Macharski. A ales ca moto episcopal „Mihi vivere Christus est” (Fil 1,21). Era, amintește Cardinalul Dziwisz, „secretul vieții sale, al iubirii sale și al slujirii sale”.
După șase ani de activitate pastorală desfășurați la Lubaczów, în 1991 a venit numirea ca Arhiepiscop Mitropolit de Lvov al latinilor. Astfel s-a întors în orașul său natal, pe care a trebuit să îl părăsească înainte cu mulți ani din cauza ocupației sovietice. Acolo s-a străduit pentru reorganizarea activității pastorale printr-o muncă răbdătoare de reîntemeiere de parohii, și prin cererea restituirii bisericilor, adesea transformate și folosite pentru scopuri profane (săli de concerte, cinematografe, teatre, săli sportive). În schimb acolo unde locurile de cult au fost distruse, s-a angajat într-o lucrare de reconstruire materială și eclezială, dând atenție deosebită activității seminarului mare, înființat în 1997, conștient că pregătirea clerului local constituia cea mai bună garanție a solidității și normalizării vieții ecleziale. El însuși a desfășurat misiunea de rector al seminarului, pentru a urma îndeaproape dezvoltarea instituției, susținând în orice mod renașterea vieții religioase dar străduindu-se și pentru pregătirea unui laicat matur și responsabil. „Putem să îl numim pe bună dreptate restauratorul vieții Bisericii la Lvov, care se mândrește cu o istorie minunată și o mare moștenire spirituală”, mai comentează Cardinalul Dziwisz.
Din 1992 a ocupat funcția de președinte al Conferinței Episcopale Ucrainene. Din 1996 până în 1998 a fost și administrator apostolic al Diecezei de Lutsk. A lucrat cu diferite dicastere din Curia Romană, între care Congregația pentru Cler, Congregația pentru Educația Catolică și Consiliul Pontifical pentru Familie de atunci. În decursul slujirii sale a încercat să conjuge mereu aspectul pastoral cu cel cultural și științific. Autor de sute de publicații cu temă teologică și filozofică, a dezvoltat reflecția sa mai ales cu privire la probleme legate de filozofia religiei, folosind metoda fenomenologică în analiza experienței religioase. A dedicat mult spațiu temelor referitoare la conceptul filozofic de Dumnezeu, la problema ateismului și la implicațiile antropologiei creștine. În opera sa de studiu și de aprofundare nu au lipsit tematicile specifice ale teologiei fundamentale și a relației dintre credință și rațiune. Sunt indicative solicitările sale cu privire la gândirea tomistă ca inspirație a filozofiei și teologiei contemporane.
Această rodnică activitate de studiu l-a făcut să participe frecvent la congrese, conferințe și simpozioane științifice. Între altele, a făcut parte și din comisii ale episcopatului polonez, din Asociația științifică a Universității Catolice din Lublin, din Asociația filozofică poloneză, din Asociația teologică poloneză, din Colegiul Rectorilor școlilor superioare din Cracovia, din sesiunea profesorilor de filozofie din Polonia și din Consiliul Fundației Regina Edvige pentru Academia Teologică Pontificală din Cracovia. În semn de recunoștință pentru marile sale merite în domeniul cultural și pastoral, Republica din Polonia i-a conferit în urmă cu trei ani Ordinul Acvila Albă, „ca recunoaștere a contribuțiilor sale excepționale la reconstruirea vieții religioase în ținuturile de graniță răsăritene și la aprofundarea dialogului ecumenic, și pentru rezultatele științifice în domeniul filozofiei și teologiei”. În schimb Ucraina i-a conferit de două ori Ordinul Principelui Yaroslav cel Înțelept.
În 1998, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea l-a creat Cardinal și l-a rezervat in pectore, făcându-l după aceea public în consistoriul din anul 2001, an în care a trăit un moment deosebit de har: călătoria apostolică pe care de la 23 la 27 iunie Papa Ioan Paul al II-lea a voit să o facă în Ucraina. Grație și acelui eveniment a reintrat în posesia palatului episcopal, confiscat de regimul sovietic, după ce a trăit îndelung într-o locuință modestă la periferia orașului Lvov. Un episod care dă mărturie despre profunda sa devoțiune mariană dăinuie din 1 aprilie 2005, ajunul morții Papei Wojtyła. În acea zi, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a binecuvântat coroanele pentru două icoane ale Sfintei Fecioare Maria de Czêstochowa: cea situată în capela poloneză din Grotele vaticane și cea a Sfintei Fecioare Maria Neagră de la Jasna Góra. Cardinalul Jaworski a încoronat personal prima imagine la „Sfântul Petru”. „Era foarte emoționat pentru această ceremonie”, relatează Cardinalul Dziwisz, „și amintea mereu că predecesorul său la Lvov, Sfântul Arhiepiscop Józef Bilczewski, l-a solicitat și l-a implorat pe Sfântul Papă Pius al X-lea pentru a obține coroanele pentru icoana de la Czêstochowa, dat fiind că precedentele s-au pierdut la începutul secolului al XX-lea.”
În 2008 a renunțat la conducerea pastorală a arhidiecezei ucrainene. I-a urmat în mod semnificativ Mons. Mieczysław Mokrzycki, care mai mulți ani a făcut parte din secretariatul particular al Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 24, Ultimul acces: 2020-09-24 00:00:22