Un nou Episcop cu doctorat: PS dr. Florentin Crihalmeanu

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,17s...

Ştiri şi Evenimente

Un nou Episcop cu doctorat: PS dr. Florentin Crihălmeanu

[2005-07-28]

Episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla a susţinut la începutul acestei luni teza de doctorat cu titlul "Focul Spiritului Sfânt. Fpt. Ap. 2,1-4, de la arhitipologie la rugăciunea liturgică" - "Fuoco dello Spirito Santo. AT 2, 1-4, dall`archetopologia alla preghiera liturgica". Evenimentul care i-a adus titlul de doctor Episcopului greco-catolic a avut loc la 7 iulie, în Sala NewMan a Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Pontificia Universitas Urbaniana, comisia de examinare fiind formată din profesorii Ambrogio Spreafico, Giovani Deiana şi Manel Nin. Au asistat la susţinerea tezei de doctorat studenţi ai Colegiului "Pio Romeno", precum şi preoţi şi credincioşi, în special români.

Departamentul mass-media al Eparhiei de Cluj-Gherla a pus la dispoziţia presei "Concluzia generală a tezei de doctorat", sub semnătura PS Florentin. Cităm câteva fragmente: "Metafora simbolică `Focul Spiritului Sfânt` posedă un profund simbolism teologic şi constituie o amplă şi complexă sinteză de reflexii ce apare în creştinismul primitiv, dar îşi întinde rădăcinile până la tezaurul miturilor şi riturilor religiilor Orientului apropiat antic. După un arc de timp de mai mult de două milenii se regăseşte înfloritoare în Oficiul liturgic bizantin (în rânduiala Liturghiei bizantine). Încercând să punctăm principalele momente ale acestui itinerar, am pornit cercetarea trecând în revistă principalele religii ale Orientului apropiat şi am concluzionat că nu se pot exclude influxuri de importanţă mică din diferite culturi, dar `humus`-ul pe care s-a dezvoltat creştinismul primitiv rămâne iudaismul de la începutul erei creştine."

"Analizând pericopa biblică Fapte 2,1-4, despre coborârea `Focului Spiritului Sfânt` asupra Apostolilor la Rusalii, suntem conduşi spre universul simbolic biblic al Vechiului Testament, al literaturii intertestamentare şi al Noului Testament, pentru a descoperi teme în care "focul" este în conexiune cu Divinitatea. Suntem astfel conduşi spre momentele importante, reprezentative, ale istoriei lui Dumnezeu cu Poporul Său (teofanii, viziuni profetice, revelaţii, acte cultuale, etc.). Unul dintre evenimentele fundamentale pentru istoria Poporului lui Dumnezeu este teofania de pe muntele Sinai. O recitire a evenimentului menţionat în textele biblice şi intertestamentare ne descoperă un material bogat şi variat, care ne ajută să trasăm un posibil itinerar al reflexiei teologice asupra metaforei amintite. Cuvântul lui Dumnezeu - foc, se desparte, pentru a-i atinge pe toţi, apoi devine limbaj articulat, aprinde credinţa şi transformă în binevestitori ai `faptelor minunate ale lui Dumnezeu` . Pentru a înţelege schimbarea arhetipală de la Cuvânt la Spirit Sfânt urmărim evoluţia istorică a Sărbătorii de Rusalii şi pătrundem în universul simbolic celebrativ al Liturgiei bizantine care confirmă asimilarea acestei schimbări."

"În concluzie, putem afirma că metafora simbolică Focul Spiritului Sfânt încolţeşte în creştinismul primitiv, dar rădăcinile ei se întind în mediul iudaic şi reprezintă evoluţia unui arhetip (fundamental legat cu istoria Poporului lui Dumnezeu), care într-o anumită împrejurare istorică şi cultuală a fost substituit de un altul care, la momentul respectiv, răspundea mai bine necesităţilor cultuale ale noului Popor al lui Dumnezeu, legat şi el de un eveniment istoric fundamental pentru Biserica creştină: coborârea Spiritului Sfânt în forma limbilor "ca de foc" la Rusalii. Recunoaştem aici un regressus ad uterum (M. Eliade), o reîntoarcere periodică la origini, prin regândirea, reluarea, remeditarea, arhetipurilor fundamentale din istoria credinţelor religioase, pentru a putea răspunde dinamismului credinţei (în contextul istoriei unei lumi dinamice) şi mai apoi asumarea acestora la nivel spiritual în cadrul cultului liturgic. Astfel, botezul consacrant cu Focul Spiritului Sfânt (Mt 3,11; Lc 3,16) transformă primitorii limbilor de foc în binevestitori, propovăduitori fervenţi şi asidui ai Cuvântului Divin. Focul devorant al Spiritului a devenit, pe buzele lor, Focul luminător al Cuvântului lui Dumnezeu. Limbajul unic, inteligibil de către toţi oamenii de pretutindeni, care au inima deschisă auzului credinţei: IUBIREA Tatălui care prin Fiul coboară în inimile noastre; Focul Spiritului Sfânt care pătrunde, rămâne, aprinde şi apoi se comunică aprinzând, purificând şi sfinţind lumea întreagă."

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1860, Ultimul acces: 2025-04-24 15:48:06

Timp total: 0,17s...

[]:1