Predica Sanctitatii Sale Papa Benedict al XVI-lea la celebrarea Vesperelor si a Te Deum-ului de multumire pentru anul care a trecut

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,15s...

Ştiri şi Evenimente

Predica Sanctităţii Sale Papa Benedict al XVI-lea la celebrarea Vesperelor şi a Te Deum-ului de mulţumire pentru anul care a trecut

[2009-01-01]

Vatican, 31 decembrie 2008
Dragi fraţi şi surori!

Anul care se închide şi cel care se anunţă la orizont sunt amândoi sub privirea binecuvântată a Preasfintei Mame a lui Dumnezeu. Ne aminteşte de prezenţa ei maternă şi sculptura artistică amplasată aici, lângă altar, care o prezintă pe tron, cu Pruncul binecuvântând. Celebrăm Primele Vespere ale acestei solemnităţi mariane, în care sunt numeroase referinţele liturgice la misterul maternităţii divine a Fecioarei.

"O admirabile commercium! Schimb minunat!" Astfel începe antifonul primului psalm, care apoi continuă: "Creatorul are un suflet şi un trup, a fost născut dintr-o Fecioară". "Când în mod unic te-ai născut din Fecioară ai împlinit Scripturile", proclamă antifonul celui de-al doilea psalm, care se face ecou al cuvintelor celui de-al treilea antifon ce ne-a introdus cântarea din Epistola lui Paul către Efeseni: "Întreagă este fecioria ta, Maica lui Dumnezeu: noi te lăudăm, tu roagă-te pentru noi". Maternitatea divină a Mariei este subliniată şi în Lectura tocmai citită, care repropune cunoscutele versete din Scrisoarea către Galateni: "Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie [...] ca să primim înfierea" (Galateni 4,4-5). De aceea, în tradiţia Te Deum-ului, pe care îl înălţăm la încheierea celebrării noastre în faţa Preasfântului Sacrament expus spre adorare, cântăm: "Tu, ad liberandum suscepturus hominem, non horruisti Virginis uterum", adică "Tu, Cristoase, născut din Mamă Fecioară pentru mântuirea omului".

Totul ne invită deci în această seară să ne îndreptăm privirea spre Cea care "a primit în inimă şi în trup Cuvântul lui Dumnezeu şi a adus lumii viaţa", şi tocmai de aceea - aminteşte Conciliul Vatican II - "este recunoscută şi onorată ca adevărata Mamă a lui Dumnezeu" (cf. Lumen gentium, 53). Naşterea lui Cristos, pe care o celebrăm în aceste zile, este inundată de lumina Mariei şi, în timp ce ne oprim în faţa ieslei pentru a-l contempla pe Pruncul Isus, privirea nu poate să nu se îndrepte cu recunoştinţă şi spre Maria, care cu al ei "da" a făcut posibil darul Mântuirii. Tocmai de aceea, timpul Crăciunului poartă în sine o profundă conotaţie mariană; naşterea lui Isus, omul-Dumnezeu, şi maternitatea divină a Mariei sunt realităţi ce nu pot fi separate; misterul Mariei şi misterul Unului Născut Fiu al lui Dumnezeu care s-a făcut om, formează un mister unic, în care unul ajută la înţelegerea celuilalt.

Maria, Maica lui Dumnezeu - Theotokos, Dei Genetrix. Din vremuri străvechi, Fecioara a fost cinstită cu acest titlu. În Occident însă nu a existat timp de secole o sărbătoare specială dedicată maternităţii divine a Mariei. A introdus-o în Biserica latină Papa Pius al XI-lea în 1931, cu ocazia celui de-al 15-lea centenar al Conciliului din Efes, fixând-o pentru 11 octombrie. La acea dată, în 1962, a început Conciliul Vatican II. A fost apoi servul lui Dumnezeu Papa Paul al VI-lea cel care, în 1969, preluând o tradiţie străveche, a fixat această solemnitate în prima zi din ianuarie. Iar în exortaţia apostolică "Marialis cultus", din 2 februarie 1974, explica motivul pentru această alegere şi legătura cu Ziua Mondială pentru Pace. "În orânduirea timpului Crăciunului", scria Papa Paul al VI-lea, "toţi trebuie să-şi îndrepte atenţia către reinstaurarea solemnităţii Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu; [...] ea este destinată să celebreze rolul pe care l-a avut Maria în misterul mântuirii şi să preamărească demnitatea deosebită care decurge de aici [...] ea constituie un prilej minunat pentru a ne reînnoi adoraţia faţă de noul-născut, Principele Păcii, pentru a asculta din nou mesajul plin de bucurie al îngerilor (cf. Luca 2, 14), pentru a implora de la Dumnezeu, prin mijlocirea Reginei Păcii, darul suprem al păcii" (nr. 5, Învăţăturile Papei Paul al VI-lea, XII 1974, pag. 105-106).

În această seară dorim să punem în mâinile Mamei cereşti a lui Dumnezeu imnul nostru coral de recunoştinţă faţă Domnul pentru darurile primite în ultimele doisprezece luni. Primul sentiment care ni se naşte spontan în inimă în această seară este tocmai de laudă şi de recunoştinţă pentru Cel care ne face darul timpului, o preţioasă ocazie de a face binele; ne unim cererea de iertare pentru că nu l-am folosit întotdeauna în mod util. Sunt bucuros să împărtăşesc această recunoştinţă cu voi, dragi fraţi şi surori, care reprezentaţi întreaga noastră comunitate diecezană, căreia doresc să îi transmit salutul meu cordial, extinzându-l asupra tuturor locuitorilor Romei. Adresez un salut particular Cardinalului Vicar şi primarului, care şi-au început amândoi anul acesta misiunile lor diferite - una spirituală şi religioasă, alta civilă şi administrativă - în slujba oraşului nostru. Salutul meu merge şi spre Episcopii auxiliari, preoţii, persoanele consacrate şi numeroşilor laicii veniţi aici, precum şi spre autorităţile prezente. Venind în lume, Cuvântul veşnic al Tatălui a revelat apropierea lui Dumnezeu şi adevărul ultim despre om şi despre destinul său etern; El a venit pentru a rămâne cu noi pentru a ne fi ajutorul de nepreţuit, în special în dificultăţile inevitabile ale vieţii de zi cu zi. În această seară, Fecioara ne aminteşte cât de mare este darul pe care ni l-a făcut Isus prin naşterea Sa, cât de preţioasă "comoară" este pentru noi Întruparea Sa. Prin naşterea Sa, Isus vine să ne ofere Cuvântul Său ca felinar care să ne călăuzească paşii; vine să ni se ofere pe sine şi de la El, speranţa noastră, trebuie să învăţăm să dăm sens existenţei noastre cotidiene, ştiind că "numai în misterul Cuvântului Întrupat se luminează cu adevărat misterul omului" (Gaudium et Spes, nr. 22).

Prezenţa lui Cristos este un dar pe care trebuie să îl împărtăşim cu toţi. Spre aceasta tinde efortul pe care comunitatea diecezană îl face pentru formarea de operatori pastorali, pentru a putea să răspundă provocărilor pe care cultura modernă le ridică credinţei creştine. Prezenţa numeroaselor şi competentelor instituţii academice din Roma şi numeroasele iniţiative promovate de parohii ne fac să privim cu încredere viitorul creştinismului în acest oraş. Întâlnirea cu Cristos, voi o ştiţi bine, înnoieşte existenţa personală şi ne ajută să contribuim la construirea unei societăţi drepte şi fraterne. Astfel, ca şi credincioşi, putem să ne aducem o contribuţie majoră la depăşirea actualei urgenţe educative. Cât de utilă este aşadar creşterea sinergiei dintre familii, şcoli şi parohii pentru o evanghelizare profundă şi pentru o curajoasă promovare umană, capabilă să comunice la cât mai mulţi bogăţia care vine din întâlnirea cu Cristos. Încurajez aşadar pe fiecare membru al Diecezei noastre să îşi urmeze itinerariul asumat, implementând împreună programul anului pastoral în curs, care urmăreşte tocmai să "educe la speranţă, prin rugăciune, prin acţiune, prin suferinţă".

În aceste timpuri ale noastre, marcate de nesiguranţă şi de îngrijorare pentru viitor, este necesar să experimentăm prezenţa vie a lui Cristos. Maria, Steaua Speranţei, ne conduce spre El. Ea, cu iubirea ei maternă, îi poate conduce la Isus în special pe cei tineri, care poartă de nestăvilit în inimile lor întrebarea despre sensul existenţei umane. Ştiu că diverse grupuri de părinţi, întâlnindu-se pentru a-şi aprofunda vocaţia, caută noi căi pentru a-şi ajuta copiii să răspundă la marile întrebări existenţiale. Îi îndemn cu căldură, împreună cu toată comunitatea creştină, să dea mărturie înaintea noilor generaţii despre bucuria care vine din întâlnirea cu Isus, cel care, născându-se la Betleem, nu a venit ca să ne ia ceva, ci ca să ne dea totul.

În noaptea de Crăciun m-am gândit în mod special la copii, iar în această seară doresc să îmi îndrept atenţia în mod special spre tineri. Dragi tineri, responsabili de viitorul oraşului nostru, să nu vă fie teamă de sarcina apostolică pe care Domnul v-o încredinţează, nu ezitaţi să alegeţi un stil de viaţă care nu se adaptează mentalităţii hedoniste actuale. Duhul Sfânt vă va da forţa necesară pentru a da mărturie despre bucuria credinţei şi despre frumuseţea faptului de a fi creştin. Nevoile tot mai mari ale evanghelizării cer numeroşi lucrători în via Domnului: nu ezitaţi să răspundeţi cu promptitudine dacă El vă cheamă. Societatea are nevoie de cetăţeni care nu se preocupă doar de propriile interese, căci, după cum am amintit în ziua de Crăciun, "lumea se va ruina dacă fiecare se gândeşte doar la el".

Dragi fraţi şi surori, acest an se încheie cu conştientizarea unei crize sociale şi economice în creştere, care acum afectează o lume întreagă, o criză care cere de la toţi mai multă cumpătare şi solidaritate pentru a veni în ajutor în special persoanelor şi familiilor mai greu încercate. Comunitatea creştină se implică deja şi ştiu că asociaţia Caritas diecezan şi alte organizaţii fac tot ceea ce e posibil, dar este necesară colaborarea tuturor, deoarece nimeni nu poate să se gândească să îşi construiască singur propria fericire. Deşi la orizont se întrevăd nu puţine umbre asupra viitorului nostru, nu trebuie să ne fie frică. Speranţa noastră mare ca şi credincioşi este viaţa veşnică în comuniune cu Cristos şi cu întreaga familie a lui Dumnezeu. Această mare speranţă ne dă tăria de a înfrunta şi depăşi dificultăţile vieţii din această lume. Prezenţa maternă a Mariei ne asigură în această seară că Dumnezeu nu ne abandonează niciodată, dacă noi ne încredinţăm Lui şi urmăm învăţăturile Sale. Mariei, aşadar, cu afecţiune şi încredere filială, îi prezentăm aşteptările şi speranţele, precum şi temerile şi dificultăţile pe care le purtăm în inimă, în timp ce ne luăm rămas bun de la anul 2008 şi ne pregătim să primim anul 2009. Ea, Fecioara Maria, ni-l oferă pe Pruncul ce stă în iesle, ca speranţa noastră sigură. Plini de încredere, putem astfel să cântăm finalul Te Deum-ului: "In te, Domine, speravi: non confundar in aeternum - Tu, Doamne, eşti speranţa noastră: nu vom fi tulburaţi în veşnicie". Da, Doamne, sperăm în Tine, acum şi întotdeauna. Tu eşti speranţa noastră. Amin!

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 6605, Ultimul acces: 2025-01-14 15:21:14

Timp total: 0,15s...

[]:1