Ți-e dor de tata?[2010-01-16]În urma unui apel din partea unui tată aflat după gratii, am decis să vizităm familia rămasă acasă. Așa se face că, într-o seară, în ziua de moș Neculai, am poposit la această familie. Locuiesc la parterul unui bloc într-un apartament în care, nu era aproape nici o diferență de temperatură față de cea de afară. Îmi deschide ușa o fetiță de aproape 7 ani, mă învită înăuntru, și aici găsesc pe mama lor cu ceilalți doi copii. O fetiță de aproape 4 ani și mezinul, de 2 ani. Pe jos, erau petice de parchet (care, în urma umezelii se deslipise ) alternând cu petice de beton iar copiii, mergeau fără nici o șosetă în picioare. Pentru că, nu aveau. Pe masa lor niște firimituri de cine știe când rămase și folosite la nevoie. Nici o jucărie la cei trei copii în casa lor. Aflu povestea, dureroasă a acestei familii. Soția rămâne văduvă în urma decesului soțului ei într-un accident cu fetița cea mare. Ea are o malformație congenitală la un picior și merge târâind piciorul, neputând să-l miște de loc. Se recăsătorește cu cel care acum este după gratii și vin pe lume cei doi copii mai mici. Pe când ultimul copil ( Bombonel îi spunem noi că e așa de lipicios ) avea doar câteva luni în pântecele mamei lui, tatăl ajunge departe de familie. Fără serviciu, fără niciun sprijim, lucrând din cand în când pe la câte un vecin, mama cu greu face față problemelor. Cea mai mare, nu este aceea că nu au nimic să pună pe masă ci că, datorită unor încurcături, este posibil să fie aruncați în stradă din acest apartament care este al unor rude ce au probleme. Din sacoșele pe care le aveam cu noi am dat câte o banană și portocală copiilor. Le-au luat dar se uitau la ele- Mamă, a întrebat fetița mijlocie, ce e asta? Am înțeles și am desfăcut banana dar, gândindu-se probabil la ziua de mâine, nu au mîncat decât de două ori din ea, apoi au strâns coaja bananei ca și cum nu ar fi fost desfăcută spunându-i mamei să o păstreze pentru mâine După multe discuții, înainte de plecare am întrebat fetița cea mare: - Ți-e dor de tata? Uitându-se țintă în ochii mei, cu lacrimi în ochi, mi-a spus: - Da, da, mi-e dor de tati - Ai vrea să vină repede acasă tati? S-a gândit puțin și cu o privire foarte serioasă mi-a spus: - Nu!. Nu vreau să vină În mintea mea deja îmi închipuiam câtă bătaie probabil luase această fetiță - Dar, de ce nu vrei să vină tati acasă? am încercat să răscolesc focul discuției Și cu aceeași privire serioasă mi-a spus: - Vreau să stea tati acolo, cât mai mult ca să câștige bani mulți și dacă ne dă afară din casă, să aibe tati cu ce cumpăra o căsuță mică unde să stăm și noi, să nu ajungem ca copiii de pe stradă care nu au casă Realizați care era frământarea acestui copil de aproape 7 ani? Așa am înțeles că mama le spusese că tatăl lor este plecat la muncă - Uite am spus fetiței, eu am două fete acasă, ți-ar place să mergi odată la mine să cunoști fetele mele? La fel de serios s-a gândit și îmi spune: - Merg cu o condiție. Dacă îmi promiți că fetele tale se joacă cu mine, merg, dacă nu se joacă, nu merg că cu mine nimeni nu vrea să se joace Ne-am luat rămas bun de la ei și am plecat. Dar nu am putut ține numai pentru mine cele văzute și auzite. Așa că, am povestit la câțiva prieteni care s-au hotărât să le facem o bucurie acestor copiii. Așa se face că, cineva a oferit o plapumă, altcineva lenjerie, o familie cu copii, jucării, cineva a făcut un tort mare, altcineva o oală plină cu sarmale, cineva a oferit o sumă de bani cu care am cumpărat din nou fructe și dulciuri pentru copilași și cu o seară înainte de ajunul Crăciunului, în jurul orelor 19 am ajuns cu mașina plină la această familie. Nu știam dacă sunt acasă, daca nu s-au culcat așa că am lăsat pe echipa ce mă însoțea la mașină și am mers, cu două sacoșe în mâini la ușa apartamentului. După ce bat, ușa se deschide și cine credeți că mi-a deschis? Da, ați ghicit! Tot fetița cea mare care vâzându-mi strigă: - Mamă, mamă, a venit domnul comisar și are și două sacoșe .( Probabil voise să spună domnul comisionar, adică, cel ce duce comisioanele ) Am cărat din mașină tot ce luasem și e greu de descris bucuria acelor copii care, pentru prima dată în viața lor, țineau jucării în mâini. Păpuși, mașinuțe etc În timpul discuțiilor, mama spune unei comisionare - Așa de mult mi-am dorit să fac și eu, acum de Crăciun copiilor mei o oală de sarmale dar de unde orez, de unde ulei, de unde frunze - Doamnă, spune cea ce pregătise sarmalele, dar v-am adus noi o oală sunt gata făcute - Cum? Chiar așa? Pai le pun chiar acu pe foc să fiarbă și mâine să le dau la copii - Dar îs gata fierte .lacrimile au început să curgă și vorbele să se înnece - Toată ziua mi s-a zbătut pleoapa ochiului și am fost sigură că Dumnezeu va trimite pe cineva să ne facă și nouă o bucurie în preajma Crăciunului Am făcut câteva fotografii la copilași pe care a doua zi le-am dus tatălui la penitenciar: - Știu și vă mulțumesc că ați fost la mine - Ți-e dor de copiii? - Cum să nu de atâta timp nu i-am văzut - Uite, și îi dau fotografiile. Când a realizat că îs copiii lui, a început să le sărute ca pe niște icoane Dragul meu, ție ți-e dor de Tata? Și Lui Îi dor de tine. Abia așteaptă să te primească cu brațele deschise pe porțile Canaanului Ceresc Și ce frumos va fi acolo Dar, până atunci, Tatăl nostru așteaptă să te vadă alături de ceilalți copiii ai Lui care, nu-L cunosc, care nu au ce mânca, cu ce se juca tânjind după ceva frumos și valorors. Ți-e dor de Tata? Dacă vrei să Îl vezi, dacă vrei să te bucuri cu El, nu doar atunci ci și acum, îți spun un secret. Poți să dai de El în casa săracului alături de copiii lui, în casa orfanului, după gratii, la spital, pe stradă, alături de cel ce plânge, de cel ce nu are Mergi, repede și întâlnește-te cu El acum pentru ca întâlnirea finală să fie una plină de fericire pentru Tine pentru El, și pentru ei Mihai Enea, SUP Moldova Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 1674, Ultimul acces: 2025-02-19 04:01:14
|
Timp total: 0,11s...
[]:1