Educarea noilor generatii la pace - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2022 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Educarea noilor generații la pace

[2012-01-26]
Mario Ponzi
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Teme: Interviu Social

Anul 2011 s-a încheiat așa cum a început, marcat de o serie de manifestări ale tinerilor în aproape toate capitalele europene și în bună parte din cele din restul lumii. În noile generații a crescut sentimentul de frustrare datorită crizei cu care se confruntă societatea, lumea muncii și economia. Și cu privire la aceasta, precum și cu privire la alte elemente, anul 2012 se anunță la fel de întunecat la orizont. "Rădăcinile acestei situații tragice - afirmă Cardinalul Peter Kodwo Appiah Turkson, președintele Consiliului Pontifical pentru Justiție și Pace în acest interviu pentru L'Osservatore Romano - sunt înainte de toate culturale și antropologice". Ceea ce lipsește, consideră în substanță Cardinalul, este o educație la solidaritatea inter-generațională. Și acest lucru generează dezorientarea tinerilor în fața modelelor pe care le simt ca proprii. Nu întâmplător, în Mesajul său pentru Ziua Mondială pentru Pace din acest an, Papa Benedict al XVI-lea a scris: "Pare aproape că un strat de întuneric a coborât asupra timpul nostru și nu permite să vedem cu claritate lumina zilei". Acestea sunt motivele "pentru care Papa Benedict al XVI-lea - subliniază Cardinalul - face apel la responsabilitatea tuturor în formarea tinerilor, adevărații protagoniști ai viitorului".

- Conceptul cheie al Zilei Mondiale pentru Pace 2012 pare să se învârtă pe doi pivoți indicați de Papa: protagonismul tinerilor și contextualizarea problemelor care trebuie înfruntate ca provocări. Faptul că Biserica mizează mult pe tineri nu este o noutate. Ce este în plus în acest apel al Papei Benedict al XVI-lea?

- Atenția arătată de Papa față de tineri este profund coerentă cu aceea a întregii Biserici față de ei. Într-adevăr, ei sunt din totdeauna în fruntea preocupărilor Bisericii, pentru că oferă o formidabilă privire de speranță spre viitor și, în acest sens, reprezintă continuitatea familiei umane. Pontiful a primit strigătul adesea tăcut al atâtor tineri și se angajează personal pentru ca ei să fie făcuți protagoniști ai unei lumi noi și, în același timp, ai unei noi evanghelizări a socialului, ai unei angajări în transformarea lumii pornind de la credința în Isus Cristos. Așadar, așa cum susține Papa Benedict al XVI-lea în Caritas in veritate, mai degrabă încrezători decât resemnați, tinerii protagoniști și constructori ai unui viitor mai bun sunt chemați să reproiecteze drumul lor și să își dea reguli noi. Mesajul Papei, precum și predica sa din 1 ianuarie, sunt puternic ancorate în realitatea lumii actuale. O lume grav marcată nu numai de criza economică și financiară, cu toate multiplele sale consecințe dramatice, în primul rând în lumea muncii, ci și de mentalitatea nihilistă răspândită care neagă orice fundament transcendental și izolează persoana într-un orizont de singurătate, de materialism, de egoism, de disperare. Papa a dorit să exprime apropierea sa profundă, concretă și din inimă față de neliniștile care astăzi îi tulbură pe tineri și familiile lor; a dorit să primească și să relanseze cererile lor juste de dreptate, din orice parte a lumii ar proveni.

- Între lucrurile care îi influențează în mod negativ pe tineri, Papa, deja în Caritas in veritate, denunța o "lipsă de gândire", în societatea de astăzi. Apoi a continuat să pună accentul pe ceea ce el nu a ezitat să definească "urgență educativă". Astăzi indică din nou educarea tinerilor ca o provocare care trebuie abordată pentru a cuceri pacea și dreptatea în lume. Ce anume nu merge în sistemul educativ la nivel mondial?

- Sistemul educativ nu este, ca să spunem așa, un organism izolat, un organism de sine stătător. Este mai degrabă expresia unei solidarități inter-generaționale între trecut și prezent, între prezent și viitor. Este intim împletit cu alte sisteme care privesc existența umană. Mai ales este împletit cu practica zilnică, adică cu acel stil schimbător de viață care pare de acum incapabil să susțină sistemul educativ. Mă gândesc de exemplu la tot ceea ce rezultă, în termeni culturali și de mentalitate, din consumism, din hedonism și, în special, dintr-o idee de libertate răstălmăcită. În sensul că ea este percepută numai ca permisiune de a urma la infinit propriile impulsuri și interese particulare, și nu ca o capacitate de a se lega de adevăratul bine, acceptând acele reguli care îl tutelează și îl favorizează. Această concepție ucide, de fapt, libertatea însăși, generând acea urgență educativă, de mai multe ori denunțată de Papa, care este o urgență cu caracter antropologic și etic. Aceasta poate fi contrastată în mod eficient printr-o serioasă relansare a unei noi gândiri critice, a unei culturi deschise la transcendență și a unei educații deschise la împlinirea umană în Dumnezeu. Dumneavoastră mă întrebați ce anume nu merge în sistemul educativ. Eu cred că problema principală se referă mai ales la lipsa unei viziuni lărgite, a unui orizont larg. Astăzi, după părerea mea, este nevoie de o educare la globalitate, care să fie interdisciplinară, interculturală, interreligioasă, interetnică.

- Pentru a aminti de această necesitate a unei noi educații Papa, în predica de la Liturghia pentru Ziua Mondială pentru Pace, a pus acea întrebare neliniștitoare: "Mai are sens să educăm?"

- Cred că sensul întrebării Papei este dublu. Înainte de toate cred că a dorit, cu o provocare, să îndrepte atenția asupra unei probleme pe care o consideră fundamentală. Apoi a dorit însă să lanseze un fel de "chemare educativă" la solidaritatea inter-generațională, care să considere educația ca expresia și transmiterea unui "manual pentru viață", în optica unei reînnoite etici publice și a unei puternice coeziuni sociale. Papa, întrebând dacă mai are sens să educăm, a ridicat o problemă radicală astăzi. Se referă la întregul context cultural și este pusă în primul rând de criza gândirii și a eticii. Dacă lipsește orice fundament, dacă ideea de adevăr este pusă deoparte, se pune deoparte și un orizont, un scop pentru care să educăm. Educația, prin natura sa, proiectează și propune, în dialogul constant, o multiplicitate de principii și de cunoștințe. Dar dacă aceste principii și cunoștințe sunt lipsite de sensul lor, de fundamentul lor de adevăr, iată că întregul proces educativ, ca să spunem așa, se prăbușește.

În acest sens, Papa Benedict al XVI-lea, conștient de corelația profundă a sistemului educativ cu alte sisteme și cu alte realități private și publice, a dorit să apeleze la toți responsabilii procesului pentru ca împreună să realizeze o revizuire, o deconstrucție a situației actuale și apoi o reconstrucție în termeni de responsabilitate, înainte de toate. Tinerii, într-adevăr, ajung adesea să trăiască în contexte și ambiente de viață needucative, să aibă experiențe care îi fac să piardă sau să fie frustrați. Toți responsabilii chemați în cauză sunt invitați să acționeze. Dacă, de exemplu, lumea politică nu devine exemplară, nu numai în elaborarea de politici drepte, ci și în conduita personalului politic, sau dacă politica este supusă în întregime numai forței intereselor economice și financiare, stabilind astfel o subordonare față de ele, și societatea degenerează. Același lucru se poate spune despre toți educatorii, inclusiv păstorii și formatorii ecleziastici. Cred că este fundamental a aminti de problema urgentei reînnoiri a democrației participative, tot mai amenințată de derive populiste sau de instanțe naționaliste ori regionaliste.

- Într-adevăr, tinerii nu sunt entități izolate. Ei trăiesc într-un context care pare să îi împingă pe o cu totul altă cale față de cea indicată de Papa. Și astăzi violența, agresiunea, intoleranța sunt antagoniste față de sentimente de altfel naturale pentru noile generații deschise la dialog, la conviețuire pașnică, la fraternitate universală. Cum să îi punem la adăpost de nonvalorile care îi amenință?

- Printr-o acțiune responsabilă și unită a tuturor subiecților implicați. În primul rând prin lucrarea unor educatori care să fie în același timp martori credibili pentru o educație serioasă și o formare concretă. Și să fim atenți că tinerii nu sunt, să spunem așa, entități pasive. Ei sunt primii responsabili. În acest sens, Papa a dorit să pună accentul pe ascultarea instanțelor tineretului. În același timp mi se pare însă că a dorit să îi încurajeze pe tineri la protagonism, să devină artizani ai propriei vieți, valorizând propriile talente, în libertate și solidaritate cu alții, să descopere proiectul pe care Dumnezeu îl are pentru fiecare dintre ei.

- Papa are mare încredere în opera Bisericii în domeniul formativ. Însă tinerii sunt din punct de vedere antropologic foarte diferiți de învățătorii lor. După părerea dumneavoastră, se vorbește în mod corect, sau mai bine spus comprehensibil, pentru noile generații?

- Nu aș spune "diferiți din punct de vedere antropologic". Mai degrabă aș spune că tinerii sunt diferiți ca mentalitate, valori și formare, așa cum se întâmplă astăzi pentru orice generație față de cele precedente. Dacă tinerii nu sunt ascultați, dacă sunt excluși și nu li se permite să își afirme propriile talente și propriile vocații, sau dacă sunt izolați într-un orizont de sărăcie absolută care îi strivește cu privire la prezent eliminând orice proiectare a viitorului, atunci răspunsul este că astăzi nu li se vorbește tinerilor în mod corect. Și nu numai că nu se vorbește, dar nici nu se acționează în mod corect, adică cu gândul la viitorul societății. Proclamând omenirii calea păcii, Papa s-a adresat tuturor tinerilor. Este adevărat, ei sunt diferiți din punct de vedere cultural, dar asemenea Evangheliei, Papa Benedict al XVI-lea merge direct la inima tinerilor, reușește chiar să treacă peste granițele naționale, continentale, culturale, religioase, depășind așa-numitele "spații ale civilizațiilor". Ca păstor ghanez, pot mărturisi de exemplu primirea pe care mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii a avut-o din partea tinerilor din țara mea și din întreaga Africă, și ei foarte diferiți între ei. Așa s-a întâmplat în India, în China, în Brazilia, în Statele Unite, în Europa și în celelalte națiuni din lume.

- Există obstacole de comunicare pentru pătrunderea Evangheliei în ambientele culturale care caracterizează lumea tineretului?

- Evanghelia este un mesaj de speranță: o speranță pentru toți oamenii. Este o realitate care schimbă inima. Este vestea cea bună valabilă pentru toate contextele culturale în orice timp. Ea merge direct la inima persoanelor. Dacă tinerii sunt însă constrânși în locuri, mentalități și stiluri de viață contrare binelui comun, contrare însuși binelui lor, așadar contrare Evangheliei, care este un mesaj de viață, libertate, solidaritate, fraternitate, primire, prietenie, atunci privirea este abătută de la lucrurile mari și frumoase pe care le rezervă lor existența. Cât privește problema comunicării, dau numai un exemplu: întreaga zi de 1 ianuarie s-a scris foarte mult pe Twitter cu privire la Mesajul pentru pace. A fost o bucurie să vezi tineri din toate continentele comentând cuvintele Papei cu limbajul tipic al rețelei. Sunt foarte mulțumit pentru această împărtășire directă cu atâția tineri în limbajul lor și pe una dintre rețelele sociale cele mai frecventate de către tineri din orice parte a lumii.

- Papa a încheiat predica de la 1 ianuarie cu o indicație precisă: "Isus este o cale practicabilă, deschisă tuturor. Este calea păcii". Cum va încerca Consiliul Pontifical pentru Justiție și Pace să facă vizibilă tuturor această cale în anul care abia a început?

- Înainte de toate ne vom dedica unei răspândiri capilare a Mesajului pentru Ziua Mondială pentru Pace 2012. Avem apoi în program celebrarea a cincizeci de ani de la Conciliul Vatican II. Vom invita chiar noile generații să reflecteze asupra conținuturilor sale. Trebuie pregătită apoi cu grijă celebrarea a cincizeci de ani de la Enciclica Pacem in terris, în 2013. Printre alte activități din acest an aș semnala pregătirea conferinței Națiunilor Unite despre dezvoltarea sustenabilă care, așa cum se știe, se va desfășura la Rio de Janeiro între 20-22 iunie. Avem în program și organizarea, în colaborare cu alte organisme, a unei conferințe despre viața rurală și o serie de mese rotunde pe diferite teme: traficul de ființe umane; apărarea persoanei umane de la concepere până la sfârșitul ei natural; strategiile de acțiune pentru binele comun; reînnoirea misiunii și a identității formării catolice în lumea afacerilor; și în sfârșit noile provocări pentru catolici în construirea binelui comun.

Desigur, vom colabora cu celelalte dicastere ale Sfântului Scaun pentru a face să se înțeleagă că în mod fundamental cultul lui Dumnezeu este un act de dreptate, fără de care nu sunt posibile celelalte acte de dreptate între oameni. Vom încerca și să întărim ideea că credința în Cristos este fundamentală pentru a reînnoi cultura și societatea pentru binele tuturor. În acest sens, Consiliul Pontifical pentru Justiție și Pace este gata să primească invitația Papei de a intensifica eforturile pentru a reafirma marea valență intelectuală, spirituală și morală a credinței. Dicasterul se va strădui să îi facă pe toți să înțeleagă că Cristos este calea pentru pace, contribuind astfel la explicarea dimensiunii sociale a noii evanghelizări, în sintonie cu perspectivele Sinodului Episcopilor din luna octombrie a acestui an.

Material apărut inițial pe InfoSapientia.ro

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 995, Ultimul acces: 2022-08-15 12:00:55