Sfantul Vasile cel Mare sarbatorit la 1 ianuarie

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,2s...

Ştiri şi Evenimente

Sfântul Vasile cel Mare sărbătorit la 1 ianuarie

[2012-12-31]

Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei este sărbătorit în fiecare an, în Biserica Ortodoxă, la 1 ianuarie.
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în jurul anilor 329-330, în Cezareea Capadociei. Părinţii Sfântului Vasile erau mari proprietari de pământuri. Îmbrăţişaseră de timpuriu creştinismul, îl cunoscuseră bine pe Sfântul Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareii, şi, întâi de toate, înduraseră cu o răbdare neclintită persecuţia de sub împăratul roman Maximian, la anul 311. Sf. Vasile era unul din cei 10 fraţi, dintre care trei vor fi episcopi: Vasile, Grigorie de Nyssa, Petru de Sevasta; cinci vor fi monahi: cei trei dinainte, plus Naucratios şi Macrina cea tânără; vor fi şase sfinţi în familia mare: Sfânta Macrina cea Bătrână, Sfânta Emilia (mama lui), Sfântul Vasile, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Petru şi Sfânta Macrina cea Tânără. Bunica Macrina a crescut pe copii în duh creştin, împreună cu mama lor, Emilia, şi sora lor, Macrina cea Tânără.
A crescut sub înrâurirea bunicii sale, Macrina (cea Batrâna), care fusese ucenica Sfântului Grigorie Taumaturgul. Ea a stat în permanenta lângă Vasile si Macrina (cea Tânara) împărtăşindu-le acestora învăţătura duhovnicească izvorâtă din bogata sa experienţă de viaţă.
Primele lecţii de retorica le-a primit de la tatăl sau Vasile, el însuşi retor în Cezareea Capadociei. Tatăl, cu ajutorul Emiliei şi al bătrânei Macrina, l-a îndrumat pe tânărul Vasile spre doua căi: educaţia si nevoinţa pentru virtute.
În anul 342 va ajunge sa înveţe la Cezareea Palestinei alături de Sfântul Grigorie Teologul, cel care mai târziu îi va fi prieten apropiat. După terminarea studiile din Cezareea în anul 347, Vasile a fost trimis, datorita bogatele cunoştinţe pe care le avea precum şi isteţimii sale, să studieze la cele mai alese scoli ale timpului din Constantinopol si Atena, unde a avut dascăli renumiţi, precum învăţatul Libaniu. Din Constantinopol, Sfântul Vasile cel Mare a plecat la Atena (351) unde a devenit bun prieten cu Sfântul Grigorie Teologul pe care-l cunoscuse la scoala din Cezareea Palestinei.
În anul 355, Sfântul Vasile cel Mare părăseşte Atena şi se întoarce în patria natala, nemaigăsindu-l în viaţă pe tatăl sau. La rugamintea capadocienilor el suplineste catedra de retorica a tatalui sau. Pentru a lua pulsul vieţii monahale din vremea sa, Sfântul Vasile cel Mare a făcut dese incursiuni în Mesopotamia, Siria, Palestina si Egipt. Întorcându-se din calatorie, a vazut cum calugarii care vietuiau în singuratate, în pustiul Cezareei, erau mai de graba singurateci decât retrasi. El a fost cel care i-a adunat pe acestia în locuri organizate, stabilind astfel o oarecare rânduiala. Nu dupa mult timp, în jurul sau s-au adunat mulţime de ucenici, punându-se astfel temeliile primei comunităţi cenobitice în 358, pe malul râului Isis, lânga Neocezareea. Aici este vizitat de bunul său prieten Sfântul Grigorie şi împreună redactează Filocalia, o colecţie de texte din scrierile lui Origen. Tot acum, sfântul concepe Regulile monahale mari şi mici. Sfântul Vasile cel Mare a fost şi ramâne unul dintre marii părinţi ai monahismului de tip chinovial.
În anul 364, Sfântul Vasile cel Mare a primit harul preoţiei, fiind hirotonit de episcopul Eusebiu de Cezareea. A fost ales episcop al comunităţii din Cezareea Capadociei şi exarh al Pontului, păstorind nouă ani: din 370 si până în 379, când trece la Domnul pe data de 1 ianuarie.
De la Sfântul Vasile cel Mare, Biserica a moştenit un bogat tezaur: opere dogmatice, ascetice, exegetice, omilii şi cuvântări, panegirice, Regulile monahale mari şi mici, canoane şi Liturghia ce-i poartă numele. În Cezareea Capadociei a înfiinţat instituţii de asistenţă socială cunoscute sub numele generic de Vasiliade, cum ar fi: azile, ospătării, case pentru reeducarea fetelor decăzute, şcoli tehnice şi spitale pentru leproşi.
Sfântul Vasile cel Mare este un mare apărător al adevărului, apărând dreapta credinţă înaintea ereticilor care tăgăduiau dumnezeirea Fiului conduşi de Eunomiu (arieni) sau dumnezeirea Sfântului Duh (pnevmatomahii sau adepţii lui Macedonie). Activitatea sa apologetică nu a fost privită cu ochi buni de toată lumea, iar în unele cazuri a fost pe nedrept acuzat de erezie. El a fost acuzat că ar fi adus inovaţii în învăţătura Bisericii. Ca raspuns la aceste acuzaţii, Sfântul Vasile a scris tratatul Despre Duhul Sfânt, în care arăta dumnezeirea şi cinstirea Duhului cu Tatăl şi cu Fiul, adică egalitatea celor trei Persoane ale Sfintei Treimi. Pentru a stabili învăţătura despre Duhul Sfânt, s-a întrunit sinodul de la Rimini, unde s-a semnat şi o mărturisire de credinţă. În anul 364, împaratul Valens a urcat pe tronul Bizanţului. Acesta era simpatizant al arianismului şi i-a excomunicat pe toţi episcopii ce semnasera mărturisirea de la Rimini, însă Sfântul Vasile cel Mare a reuşit să se menţină în scaun.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 1471, Ultimul acces: 2024-04-18 00:25:35

Timp total: 0,2s...

[]:1