Prin rugaciune dobandim insasi prezenta lui Dumnezeu in sufletul nostru

Acasă > Ştiri > Ştiri Actuale

Google Translate

Timp stanga: 0,28s...

Ştiri şi Evenimente

Prin rugăciune dobândim însăşi prezenţa lui Dumnezeu în sufletul nostru – Patriarhul Daniel la Mănăstirea Antim

[2019-04-07]

de Iulian Dumitraşcu

În Duminica a 4-a din Postul Mare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus la Mănăstirea Antim din Bucureşti că „Prin rugăciune dobândim însăşi prezenţa lui Dumnezeu în sufletul nostru”.
„Rugăciunea nu este doar lucrarea omului care se adresează lui Dumnezeu, ci şi lucrarea tainică a harului lui Dumnezeu în sufletul celui care se află în comuniune cu Dumnezeu”, potrivit Preafericirii Sale.
În omilia duminicală, Patriarhul României a prezentat învăţăturile reflectate în textul biblic de la Marcu 9:17-32 care înfăţişează Vindecarea fiului lunatic.
Iisus Hristos – mustrător şi milostiv
Patriarhul numeşte această evanghelie ca fiind una „tulburătoare”, întrucât Mântuitorul apare în paginile scripturistice atât ca „mustrător” faţă de necredinţa din popor, inclusiv faţă de puţina credinţă a tatălui copilului bolnav, cât şi „milostiv”.
„Mântuitorul Iisus Hristos rămâne statornic în iubire chiar şi atunci când mustră pe oameni pentru slaba lor credinţă sau pentru necredinţa lor, dar rămâne statornic în iubire faţă de oamenii care suferă. Deci, mustrând poporul necredincios, inclusiv pe tatăl copilului, în mod voalat, totuşi el nu se supără pe copilul care suferă”.
Credinţa şi necredinţa
Un aspect interesant semnalat de Părintele Patriarh este acela că Mântuitorul Hristos nu l-a vindecat imediat pe copil, ci numai după ce mai întâi l-a vindecat pe tatăl acestuia „de îndoială, de credinţă şovăielnică şi l-a întărit în credinţă prin smerenia pocăinţei”.
Reflectând la această decizie a Mântuitorului, Patriarhul a prezentat importanţa credinţei în viaţa omului şi urmările necredinţei.
„Vedem cât de mult contează faptul că avem sau nu avem credinţă. Deci, Hristos vede în faţa lui multă necredinţă, iar pe de altă parte multă suferinţă. Evanghelia ne învaţă că foarte adesea demonii au putere asupra oamenilor atunci când slăbeşte credinţa în popor”.
„Când oamenii nu se mai roagă, nu mai cer ajutorul lui Dumnezeu, nu mai împlinesc voia Lui în viaţa lor, duhurile necurate care urăsc pe oameni şi caută să le împiedice mântuirea pun stăpânire pe oameni”.
Reproducând cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, Patriarhul a insistat pe tema credinţei, afrimând că „după cum pe un cazan fierbinte nu se pun muştele, tot aşa pe sufletul fierbinte care se află permanent în rugăciune având credinţă puternică nu se aşează lucrarea duhurilor rele”.
„Deci, credinţa puternică şi rugăciunea fierbinte şi postul ne ajută să avem pe Dumnezeu prezent în noi şi pentru că El este prezent în noi atunci duhurile rele stau la distanţă”, a mai spus Patriarhul.
Lupta cu duhurile rele
În ceea ce priveşte „lupta duhovnicească împotriva patimilor şi a duhurilor necurate, mândre şi rele”, Patriarhul a atras atenţia că pentru a duce această luptă oamenii au nevoie de „multă rugăciune unită cu postul”.
„Rugăciunea unită cu postul este o armă duhovnicească puternică de luptă împotriva patimilor egoiste şi împotriva ispitelor care vin din partea duhurilor necurate. Duhurile rele nu se impresionează de cuvintele frumoase sau aspre, ci doar de prezenţa Duhului Sfânt în omul care se roagă”.
„Duhurile rele nu pot fi combătute, alungate, decât cu puterea prezenţei Duhului Sfânt”.
„De ce?”, se întreabă Patriarhul României care apoi oferă răspunsul: „Fiindcă numai Duhul cel Sfânt şi bun alungă duhurile necurate şi rele”.
În contrast cu modelul evidenţiat mai sus, „omul care se roagă şi posteşte se hrăneşte cu harul lui Dumnezeu din rugăciune şi se goleşte de sine, de mândrie, de încrederea exagerată în propriiile puteri şi se umple de Duhul Sfânt”.
Părinţii şi responsabilitatea acestora faţă de propriii copii
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a enunţat o altă observaţie esenţială a evangheliei de astăzi şi anume, tatăl copilului se identifică cu suferinţa propriului copil: „tatăl copilului stăpânit de un duh mut s-a făcut glasul durerii sau al suferinţei copilului chinuit de demoni”.
Pe baza textului biblic, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adus în atenţie responsabilitatea părinţilor faţă de copiii lor.
„Din această evanghelie învăţăm şi noi cât de mare este nevoia ca părinţii să fie credincioşi, să vină la Biserică, să vină la Hristos şi să-I ceară ajutorul atunci când copiii sunt suferinzi, când trec prin încercări, prin ispite, prin multe viclenii care vin de la demoni”.
„Prin aceasta, evanghelia de astăzi este una a responsabilităţii părinţilor faţă de sănătatea copiilor, dar şi a îndemnului de a ne întări în credinţă”.
Sfântul Ioan Scărarul şi „Scara” sa
În a doua parte a predicii sale, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit despre Sfântul Cuvios Ioan Scărarul, pomenit astăzi, pe care l-a prezentat ca fiind „un mare dascăl al rugăciunii, pocăinţei, despătimirii, eliberării de patimile egoiste şi al cultivării virtuţilor sfinte”.
„El este numit Scărarul de la cartea sa, Scara Paradisului sau Scara virtuţilor, dar a mai fost numit pentru multa sa învăţătură şi Ioan Scolasticul, iar pentru că a trăit în părţile Muntelui Sinai a mai fost numit şi Ioan Sinaitul”.
Patriarhul Daniel a făcut o prezentare sintetică al acestui volum reprezentativ pentru personalitatea Sfântului Ioan Scărarul, dar şi pentru creştinism în general.
„Scara aceasta este un fel de manual de viaţă duhovnicească, mai ales pentru un monah. A fost tradusă în foarte multe limbi şi mai ales în timpul Postului Mare această lucrare este un îndrumar, un îndreptar de viaţă duhovnicească”.
„Are 30 de capitole potrivit celor 30 de trepte, iar capitolul 31 este numit Către păstorul duhovnicesc, cel care are în grijă o comunitate creştină pe care trebuie să o conducă pe calea mântuirii”.
În cântările Duminicii a 4-a din Postul Paştelui, Sfântul Ioan este numit „Scara virtuţilor, lauda monahilor, luminător şi călăuzitor pe drumul mântuirii”.
Potrivit Preafericirii Sale, Sfântul Ioan Scărarul ne arată că „prin smerenie şi iubire noi ne apropiem de Dumnezeu, biruim patimile egoiste şi cultivăm virtuţile”.
„Smerenia şi iubirea sunt treptele cele mai profunde ale vieţii duhovniceşti. Cu cât creştem mai mult în smerenie în faţa lui Dumnezeu cu atât ne umplem mai mult de iubirea smerită şi milostivă a lui Dumnezeu”.
La final, Patriarhul a îndemnat la rugăciune către Sfântul Ioan Scărarul pentru a ne ajuta „să urcăm în această perioadă a Sfintelor Paşti urcuşul duhovnicesc interior al inimii”, să ne pocăim, spovedim şi împărtăşim mai des şi să întărim rugăciunea, nevoinţele şi milostenia.
Patriarhul României a dăruit aşezământului monahal bucureştean mai multe volume apărute la editurile Patriarhiei Române, iar credincioşilor prezenţi iconiţe cu chipul Sfântului Cuvios Ioan Scărarul.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 8340, Ultimul acces: 2024-04-18 10:18:15

Timp total: 0,28s...

[]:1