Pastorala IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la sarbatoarea Nasterii Domnului

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Pastorala IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la sarbatoarea Nasterii Domnului

[2006-12-25]

Smerenia lui Dumnezeu - începutul înălţării omului

+ Daniel,
Prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

Prea Cucernicului Cler, Prea Cuviosului Cin Monahal şi Prea Iubiţilor Credinciosi din Arhiepiscopia Iaşilor: har, milă şi pace de la Hristos Domnul, iar de la noi părinteşti binecuvântări

"Hristos Se naşte, slăviţi-L,
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L,
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!"
(Catavasiile Naşterii Domnului)

Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos are multe şi felurite înţelesuri duhovniceşti. Dar, în cântările liturgice ale Bisericii Ortodoxe este lăudată sau preamărită mai ales taina iubirii atotputernice şi smerite a Fiului lui Dumnezeu: "Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om" (Simbolul Credinţei), ca pe om să-l înalţe la ceruri, în viaţa, iubirea şi slava Preasfintei Treimi. Cu alte cuvinte, pogorârea lui Hristos pe pământ, naşterea Sa în peşteră săracă şi vieţuirea Sa împreună cu oamenii, în ascultare smerită faţă de Dumnezeu şi în iubire smerită faţă de oameni, constituie începutul înălţării omului. Iar această înălţare este vindecare de păcatul neascultării omului faţă de Dumnezeu şi de păcatul neînfrânării sau al lăcomiei omului faţă de bunurile materiale mărginite şi trecătoare. Naşterea Domnului ca taină a înălţării omului în iubirea lui Dumnezeu-Tatăl este taină a înfierii, înnoirii şi sfinţirii omului în Hristos, prin Sfântul Duh.
Din marea bogăţie a înţelesurilor duhovniceşti ale Sărbătorii Naşterii Domnului pe care le arată cartea "Mineiul pe decembrie" am cules aici câteva ca daruri luminoase pentru hrana şi bucuria sufletului iubitor de Hristos.
Începând cu ziua de 20 decembrie, când serbăm Înainteprăznuirea Naşterii Domnului, şi până la 31 decembrie, ziua odovaniei acestei sărbători, cântările liturgice ale Bisericii Ortodoxe ne îndeamnă să ne minunăm cu mintea şi să ne bucurăm cu inima de taina iubirii lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, arătată în Naşterea lui Hristos din Sfânta Fecioară Maria, în peştera din Betleem.
Dumnezeu Se face om, pentru ca pe om să-l îndumnezeiască: "Să mergem, credincioşilor, să întâmpinăm pe Ziditorul, Cel ce vine pe pământ, răsărind din Fecioară: cu curăţie să ne luminăm, cu fapte bune să strălucim, cu frică şi cu bucurie să ne gătim a privi cu ochii minţii pe Hristos, ajuns Prunc, Care ne îndumnezeieşte pe noi, oamenii, din milostivirea cea mare"1. Iar în altă cântare se spune că la Taina Naşterii lui Hristos participă cerul şi pământul, steaua şi peştera, oraşul şi pustia: "Betleeme, pregăteşte-te, cetate a Sionului, cântă! Bucură-te, pustie, care ai vestit de mai înainte bucuria; că steaua merge înainte în Betleem, vestind pe Hristos, Cel ce vine să Se nască; şi peştera primeşte pe Cel întru totul neîncăput, iar ieslea se împodobeşte, ca să primească Viaţa cea veşnică"2.
Cel ce Se naşte ca om din Fecioară este Unul din Sfânta Treime: "Betleeme, găteşte-te spre întâmpinarea Fecioarei Maria şi a Maicii lui Dumnezeu. Că iată, vine la tine, purtând Prunc pe Hristos, Cel pururea împreună cu Tatăl cel fără început şi cu Duhul, pe Care în peşteră Îl va naşte şi după naştere iarăşi se va arăta fecioară"3.
Smerenia şi sărăcia lui Hristos-Dumnezeu sunt începutul îmbogăţirii omului în bunătate dumnezeiască: "Orice om să se mire, cugetând la felul cum începe a sărăci acum Cel bogat cu mila şi cum în peşteră Se sălăşluieşte, spre a ne dezlega pe noi de cumplita înşelăciune, voind a ne îmbogăţi de bunătate"4.
Venirea lui Hristos în lume şi prezenţa Sa la recensământul din Betleem în zilele împăratului roman Augustus au ca ţintă ultimă eliberarea oamenilor din robia păcatelor şi înălţarea lor la demnitatea de cetăţeni ai cerului: "Iată, voind să mă liberezi pe mine din robia cea stricătoare de suflet, Te-ai înscris, Unule Împărate, cu robii, la porunca cezarului; şi cetatea Betleemului Te-a întâmpinat, născându-Te cu trup; iar pe oamenii, cei ce laudă cu credinţă Naşterea Ta, în ceruri îi primeşti"5.
Prin Naşterea lui Hristos începe taina dezlegării de păcat a omului, împăcarea lui cu Dumnezeu, rezidirea şi înnoirea lui, adică îmbrăcarea omului în nestricăciune şi slavă: "Pe Tine Te laud, Împărate, Cel înfăşat în scutece, că dezlegi legăturile greşelilor mele şi cu slavă muritoare şi nestricată cinstindu-mă pe mine, cu Tatăl m-ai împăcat deplin, zidindu-mă şi înnoindu-mă. Pentru aceasta strig Ţie: Împăratul lui Israel, Hristos, soseşte!"6.
Naşterea lui Hristos întru smerenie şi ascultare vindecă neascultarea lui Adam cel vechi şi redeschide omului Raiul, sau Edenul: "Hristos, iată, Se naşte în cetatea Betleem, ca să ne deschidă nouă Edenul, cel încuiat de neascultarea cea de mai înainte, prin înşelăciunea şarpelui. Dumnezeişte să prăznuim!"7.
Taina Naşterii smerite a lui Hristos, Împăratul slavei veşnice, trezeşte uimire pentru îngeri şi înfricoşare pentru oameni: "Cuvinte al Tatălui, Cel împreună veşnic, ieşind din cea neispitită de bărbat, Te-ai sălăşluit trupeşte în peşteră, având ieslea ca un tron; şi spăimântezi, cu înfricoşătoarea Ta iconomie, pe magi şi pe păstori, şi ai uimit pe îngeri care au strigat: slavă Ţie!"8.
Pentru a arăta deodată smerenia şi slava lui Hristos, Biserica laudă deodată în El pe robul şi pe Stăpânul, pe omul pământean şi pe Împăratul ceresc: "Astăzi Se naşte din Fecioara Cel ce are (ţine) în mână toată făptura. Cu scutece ca un prunc este înfăşat, Cel ce din fire este nepipăit (inaccesibil). În iesle este culcat Dumnezeu, Cel ce a întărit cerurile de demult, întru început. La sân cu lapte este hrănit, Cel ce a plouat în pustiu mană poporului. Pe magi cheamă Mirele Bisericii. Darurile acestora le primeşte Fiul Fecioarei. Închinămu-ne Naşterii Tale, Hristoase! Învredniceşte-ne să vedem şi dumnezeiască Arătarea Ta (Botezul)!"9.
În însăşi ziua Sărbătorii Naşterii Domnului se arată mai lămurit că rostul Întrupării Fiului lui Dumnezeu este înnoirea omului întru viaţă veşnică: "Văzând Ziditorul pe omul pe care l-a zidit cu mâinile pierind, plecând cerurile, S-a pogorât şi pe acesta, întrupându-Se din dumnezeiasca Fecioară, îl zideşte cu totul din nou, cu adevărat, că S-a preaslăvit!"10.
Maica Domnului, deodată Fecioară şi Născătoare de Dumnezeu, este lăudată în toate cântările Bisericii, pentru că prin ea S-a născut ca om Fiul veşnic al Tatălui ceresc: "Pântecele sfânt a purtat pe Cuvântul Cel închipuit cândva în rugul ce ardea şi nu se mistuia, Dumnezeu fiind şi în chip omenesc văzut, Care a dezlegat din blestemul de demult pântecele Evei; pe Acela Îl slăvim."11.
Fiind luminată şi sfinţită de iubirea negrăită a lui Dumnezeu pentru lume, Sărbătoarea Naşterii Domnului este bucurie pentru toată făptura: "Tatăl a binevoit; Cuvântul trup S-a făcut şi Fecioara a născut pe Dumnezeu om. Steaua vesteşte, magii se închină, păstorii se minunează şi făptura se bucură."12.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Am văzut din cântările prezentate mai sus că Biserica preamăreşte iubirea atotputernică şi smerită a lui Hristos pentru oameni, ca fiind dătătoare de mântuire, de viaţă şi slavă veşnică. Toate aceste cântări liturgice ale Bisericii Ortodoxe au ca temei texte din Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament tâlcuite de Sfinţii Părinţi ai Bisericii, păstori de suflete, teologi şi imnografi, care au cugetat cu evlavie şi uimire la taina înomenirii lui Dumnezeu ca început al îndumnezeirii omului prin har.
Rezumând învăţătura Sfinţilor Părinţi ai Bisericii privind Întruparea lui Hristos, Sfântul Grigorie Palama (?1359) zice: "Dacă n-ar fi coborât din ceruri Fiul lui Dumnezeu, am fi rămas fără de nădejdea urcării noastre la cer. Dacă El nu S-ar fi întrupat şi dacă n-ar fi pătimit cu trupul, şi n-ar fi înviat, şi nu S-ar fi întors pentru noi în ceruri, nu am fi cunoscut preaplinul dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Dacă fiind noi încă necredincioşi, nu S-ar fi întrupat El pentru noi şi nu ar fi îndurat patimile Sale, nu ne-am fi îndepărtat de căderea în semeţie, deşi ne-am înălţat atât de sus prin El. Căci acum, întrucât ne-am înălţat fără să fi dat nimic de la noi, rămânem în smerenia noastră şi, privind cu înţelepciune la mărimea făgăduinţei şi a bunei slujiri, ne facem mereu mai smeriţi; căci din aceasta vine mântuirea"13.
Văzând cât de mult iubeşte Dumnezeu pe oameni în Iisus Hristos, înţelegem că Sărbătoarea Naşterii Domnului ne cheamă să preţuim valoarea nemărginită a fiecărui om, mai ales când omul este sărac şi smerit, iubitor de Dumnezeu şi de semeni.
Răspunzând darurilor veşnice pe care ni le-a dăruit Dumnezeu-Tatăl prin Naşterea lui Hristos, să dăruim şi noi daruri duhovniceşti şi materiale semenilor noştri, rugându-ne pentru sănătatea şi mântuirea lor şi oferindu-le semne ale iubirii fieşti, frăţeşti sau părinteşti. Să arătăm o atenţie deosebită mai ales celor orfani şi îndoliaţi, celor săraci şi bolnavi, celor bătrâni şi singuri, celor neajutoraţi şi trecuţi cu vederea.
La trecerea dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2006 spre 1 ianuarie 2007, să ne rugăm lui Dumnezeu mulţumindu-I pentru ajutorul primit de la El când am săvârşit fapte bune sau când am trecut cu bine prin încercări grele. De asemenea, să cerem de la El iertare pentru răul pe care l-am săvârşit şi pentru binele pe care am fi putut să-l facem, dar nu l-am făcut. La început de an, să cerem binecuvântarea şi ajutorul lui Dumnezeu pentru a spori în credinţă şi fapte bune.
Totodată, este drept şi demn, frumos şi folositor pentru suflet să ne amintim şi de unele momente deosebite din istoria Bisericii, pentru a arăta recunoştinţă faţă de vrednicii înaintaşi, spre a ne întări în credinţă şi a intensifica lucrarea misionară a Bisericii din timpul nostru.
În această privinţă, este bine să ne reamintim, cu atenţie deosebită, că în anul 2007 se împlinesc 1600 de ani de la trecerea în viaţa veşnică a Sfântului Ioan Gură de Aur (? 407), cel mai mare predicator al Bisericii nedespărţite a lui Hristos, dascăl al pocăinţei şi al sfinţeniei; precum şi 1220 de ani de când a avut loc la Niceea, lângă Constantinopol, Sinodul VII ecumenic, sau universal (787), care a statornicit pentru totdeauna învăţătura ortodoxă despre datoria tuturor creştinilor de a cinsti sfintele icoane, ele fiind mărturii sfinte ale credinţei în Hristos sau ale iubirii veşnice a lui Dumnezeu pentru oameni şi ale iubirii oamenilor faţă de Dumnezeu.
Cu evlavie deosebită, mai ales în Moldova, în anul 2007 ne reamintim şi de împlinirea a 550 de ani de la întronizarea ca Domnitor al Moldovei a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare (1457), precum şi de împlinirea a 120 de ani de la sfinţirea Catedralei Mitropolitane din Iaşi (1887).
Să mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile primite de la El prin vrednicia tuturor celor ce au împlinit voia Lui în lucrarea lor din istorie.
Pe de altă parte, anul 2007 este şi anul intrării României în Uniunea Europeană, ca stat membru al acesteia, cu drepturi şi obligaţii pe care nu le-a avut până acum.
În calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene cu cea mai mare populaţie creştin-ortodoxă (aproape 20 milioane de cetăţeni), România poate fi mai bine cunoscută atât în ceea ce priveşte credinţa şi valorile ei spirituale, cât şi în privinţa lipsurilor sale materiale şi a neîmplinirilor sale economice şi sociale.
În orice caz, Uniunea Europeană nu este pentru noi, românii credincioşi, nici rai, nici iad, ci o încercare internaţională, politică şi pragmatică, de a organiza solidaritatea şi coresponsabilitatea popoarelor Europei privind prezentul şi viitorul acestui continent, adică, mai precis, un trai material mai bun, o siguranţă defensivă mai mare şi un mediu înconjurător mai sănătos.
În acelaşi timp, Uniunea Europeană este un spaţiu de concurenţă economică şi de tensiune între interesul naţional şi comportamentul comunitar sau continental, care cere de la noi toţi discernământ şi înţelepciune, creativitate intensă şi muncă susţinută. Totuşi, cu prioritate, trebuie protejaţi şi promovaţi producătorii români din ţară şi, totodată, ajutaţi românii emigranţi umiliţi de lăcomia patronilor angajatori.
Din punct de vedere spiritual, Uniunea Europeană este un spaţiu al multor credinţe foarte diferite între ele, mediu al pluralismului religios creştin şi necreştin, încât creştinii catolici, ortodocşi, anglicani, protestanţi şi neoprotestanţi convieţuiesc, în pace sau uneori în tensiune, între ei sau cu oameni de alte religii ca: musulmani, evrei, budişti, hinduşi ş.a.
Totodată, Uniunea Europeană este şi un spaţiu al indiferenţei religioase sau al secularizării, înţeleasă ca viaţă fără rugăciune colectivă sau personală. În prezent, Uniunea acordă mai multă atenţie identităţii şi diversităţii culturale, dar mai puţină atenţie vieţii spirituale religioase. În acest context, de mare importanţă şi folos duhovnicesc pentru noi, creştinii ortodocşi români, sunt parohiile ortodoxe româneşti care s-au înfiinţat deja şi se vor mai înfiinţa în Europa Occidentală, dar şi împreună-lucrarea noastră pastoral-misionară cu alţi ortodocşi din Europa. Iar pentru mărturia comună în societate, este adesea necesar dialogul spiritual şi social cu alte Biserici, care respectă şi preţuiesc valorile Ortodoxiei, într-o lume secularizată.
Aşadar, spre a evita deodată izolarea de alţii şi dizolvarea propriei noastre identităţi, trebuie, pe de o parte să apărăm credinţa ortodoxă şi valorile ei permanente, spiritualitatea şi cultura autentică românească, iar pe de altă parte să învăţăm de la alţii ceea ce este bun şi folositor, potrivit îndemnului Sfântul Apostol Pavel "Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; feriţi-vă de orice înfăţişare a răului" (I Tesaloniceni 5, 21-22).
Cu înţelepciune şi speranţă, dacă rămânem tari în credinţă, iubim mult pe Dumnezeu în rugăciune şi pe semenii noştri în fapte bune, vom trăi bucuria biruinţei şi a roadelor frumoase în orice loc şi în orice timp! Deci, şi în Uniunea Europeană! Să nu uităm niciodată că suntem creştini de la începutul formării noastre ca popor şi că am apărat cu jertfe multe, de-a lungul secolelor, credinţa apostolică primită de la Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României. Însăşi stema României ne reaminteşte că suntem popor purtător de Cruce şi de lumină a Învierii. Să purtăm cu noi în Uniunea Europeană lumina, pacea şi bucuria credinţei în Hristos!
Cu prilejul Sărbătorilor Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou şi Botezului Domnului, vă dorim tuturor sănătate şi pace, bucurie şi mult ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună.
Tuturor vă adresăm urarea tradiţională: La mulţi ani! şi Sărbători fericite!

"Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!" (II Corinteni 13, 13)

Al vostru către Hristos Domnul rugător şi de tot binele doritor,

+ Daniel,
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Note bibliografice:
1. Mineiul pe decembrie, ziua 20, "Utrenia", Laude, Stihurile Înainteprăznuirii, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005, p. 326.
2. Ibidem, "Utrenia din 23 decembrie", Stihoavnă, p. 327.
3. Ibidem, "Utrenia din 23 decembrie", Sedealna, p. 368.
4. Ibidem, "Utrenia din 23 decembrie", Canonul Înainteprăznuirii, cântarea a 4-a, p. 371.
5. Ibidem, "Utrenia din 23 decembrie", Canonul Înainteprăznuirii, cântarea a 9-a, pp. 378-379.
6. Ibidem, "Utrenia din 23 decembrie", laude, p. 380.
7. Ibidem, "Pavecerniţa din 24 decembrie", Canonul, cântarea a 4-a, p. 386.
8. Ibidem, "Pavecerniţa din 24 decembrie", cântarea a 5-a, p. 387.
9. Ibidem, "Rânduiala Ceasurilor împărăteşti din 24 decembrie", Ceasul al 9-lea, p. 420.
10. Ibidem, "Utrenia din 25 decembrie", Canonul I, cântarea 1, p. 437.
11. Ibidem, "Utrenia din 25 decembrie", Canonul al II-lea, cântarea 1, p. 438.
12. Ibidem, "Utrenia din 25 decembrie", Laude, p. 446.
13. Sf. Grigorie Palama, "Despre iconomia cea după trup a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos", în Sf. Grigorie Palama, Omilii, vol. I, Editura "Anastasia", Bucureşti, 2000, pp. 235-236.

Dată în reşedinţa noastră mitropolitană din Iaşi, la sărbătoarea Naşterii Domnului, anul mântuirii 2006.

Sursa: www.MMB.ro

Contor Accesări: 1164, Ultimul acces: 2026-08-07 13:36:57

Timp total: 0.04s...

[]:1