De la inima la inima[2006-12-29](Teodor Hutanu / AARC)A venit iar vremea darurilor si urarilor. Este oare bine sa ni se stralumineze sufletul doar la sezoane? Apoi, imaginatia noastra este cu adevarat creativa, cand blandul Isus este devansat sau omis de competitia altor cadouri rare? Iata cateva ganduri asortate de pana inspirata a sorei Ellen White: Multi cauta sa ofere prietenilor lor niste daruri rare. Copii, nu veti aduce lui Isus darul pe care El îl pretuieste mai mult decat orice darul inimii voastre?... Daca aducem lui Dumnezeu acest prim dar, valoarea oricarui alt dar sporeste; pentru ca iubirea face din el nu doar un compliment trecator, ci un cadou valoros. Multe sunt darurile si urarile schimbate de Anul Nou între parinti si copii, soti si sotii, frati si surori, prieteni si cunostinte. Cand aceasta activitate se termina, multi simt o usurare. Ei s-au achitat de datoria de a oferi daruri, zambete si urari pentru aceasta ocazie, considerand ca aici se încheie totul. Apoi, în ziua urmatoare, si urmatoarea, pana la sfarsitul anului, rostesc cuvinte agitate, neatente, suparate si pline de reprosuri fata de cei dragi. Pentru îngeri, un astfel de An Nou este dureros si penibil de înregistrat.... Dorim noi cu adevarat celor dragi un an nou fericit? Atunci sa îl facem sa fie asa pentru ei, prin bunatate, simpatie, bucurie si atentie neegoista. Daca suntem legati de Dumnezeu, izvorul pacii, luminii si adevarului, Spirtul Sau va curge prin noi ca printr-un canal, pentru a înviora si binecuvanta totul în jurul nostru. Acesta poate fi ultimul an al vietii noastre. Nu vom pasi oare în el cu profunda consideratie? (ST, Ianuarie 5, 1882). Maranatha, 2007! teodorhutanu@adventist.ro Sursa: www.Intercer.ro Contor Accesări: 1264, Ultimul acces: 2026-08-09 09:42:33
|
Timp total: 0.03s...
[]:1