Căutătorii de Dumnezeu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Căutătorii de Dumnezeu

[2007-01-05]

pr. Mihai Blaj

Nu m-am uitat de mult pe un program TV, dar îmi amintesc că în anii trecuţi, în zilele de după Revelion, la mai multe ore din zi era trecută rubrica "Dacă doriţi să revedeţi", în cadrul căreia se difuzau o parte din programele mai reuşite din noapte. Şi era cumva bine pentru că aveai posibilitatea ca, dacă nu ai văzut, să vezi, iar dacă ai văzut, să aprofundezi. Ceva în genul "Dacă doriţi să revedeţi" ni se propune prin sărbătoarea şi evanghelia de azi: scena Crăciunului e adusă din nou în faţa ochilor noştri, dar invitaţia e să o privim dintr-o altă perspectivă. Cu atât mai mult cu cât, la începuturile Bisericii, Crăciunul era sărbătorit astăzi, pe 6 ianuarie. Dar întrucât în lumea romană, în ziua de 25 decembrie era o mare sărbătoare păgână închinată soarelui, creştinii au înlocuit această sărbătoare cu ziua de naştere a Soarelui Isus Cristos. Iar sărbătoarea de azi a rămas să celebreze vizita pe care cei trei magi au făcut-o pruncului Isus.

Vă propun ca, plecând de la acest episod al vizitei magilor, să revedem Crăciunul, subliniind câteva aspecte care ne privesc pe noi, creştinii, sau pe ceilalţi, care nu sunt creştini.

Evanghelistul Matei relatează cum trei magi - adică în limbaj modern: astrologi, cercetători ai cerului - vin la Betleem să adore un rege nou născut. Motivaţia lor e una cât se poate de simplă. Studiind cerul, au observat apariţia unei stele neobişnuite. Şi conform mentalităţii de atunci că fiecărui fenomen care se întâmplă pe cer îi corespunde un eveniment important de pe pământ, au ajuns la concluzia că undeva, pe pământ s-a născut un rege mare şi neobişnuit. Urmăresc steaua şi ajung astfel la Isus. Nu putem şti cu exactitate dacă această vizită a reprezentat cu adevărat un eveniment istoric, adică dacă s-a întâmplat întocmai. Cer este că magii devin un simbol pentru orice credincios: a fi credincios e sinonim cu a fi căutător al lui Dumnezeu. Mă explic.

Faptul că El a ales să se nască pentru această lume într-un grajd dintr-o localitate banală a acestui pământ înseamnă într-adevăr că a vrut să se umilească şi să îmbrăţişeze condiţia cea mai de jos posibilă, dar mai înseamnă ceva. Dacă vrei să-l găseşti şi să-l vezi pe Dumnezeu, trebuie să-l cauţi. El nu a venit în lume într-un mod în care cameramanii şi reporterii să poată face un reportaj despre el, să-l filmeze şi să-l arate lumii: fiţi atenţi, s-a născut Dumnezeu, aşa arată el, dacă vreţi să-l vedeţi mergeţi în cutare loc! El apare într-un colţ al lumii şi vrea să fie căutat. Aşa a fost atunci, aşa este şi acum. Noi toţi suntem căutători de Dumnezeu. Numai că spre deosebire de magi, noi n-o să-l găsim niciodată pe pământ în forma în care l-au găsit ei. Ei l-au văzut pentru că Dumnezeu era efectiv întrupat în acel copil. Noi îl putem găsi doar în formă spirituală şi sacramentală. Şi de aici neliniştea noastră. Îl căutăm mereu dar nu-l găsim niciodată cu adevărat şi cu certitudine. Pentru că aşa e stilul lui Dumnezeu: când ţi se pare că l-ai găsit, se "ascunde", iar tu eşti nevoit să cauţi mai departe. Iar viaţa de credinţă pare adesea a fi un joc "de-a v-aţi ascunselea" cu Dumnezeu, descris cum nu se poate mai bine de Arghezi într-unul din Psalmii săi: "Ca-n oglindirea unui drum de apă / Pari când a fi, pari când că nu mai eşti". Şi, de aceea, noi creştinii suntem căutători de Dumnezeu, dar nu găsitori de Dumnezeu. Se poate lăuda cineva dintre dumneavoastră că l-a găsit definitiv şi cu certitudine pe Dumnezeu, că ne poate face un reportaj despre el sau că ni-l poate oferi pe tavă? Îl rog să vină în locul meu şi să ni-l arate şi nouă pentru că eu îl mai caut încă. Nu-mi cereţi să vi-l arăt sau să vi-l ofer pe tavă pentru că nu pot să o fac. Dacă aş putea-o face, comunitatea noastră ar deveni loc de pelerinaj. Dar sunt şi eu la fel ca dumneavoastră: înţeleg câte ceva, mă îndoiesc, întreb, mă enervez, o iau de la capăt şi, mai mult decât orice, mă rog să nu mă descurajez.

Asta suntem noi: oameni care, urmărind steaua, căutăm Destinatarul. Ştim că el există şi că lumea e plină de stele care ne spun că Dumnezeu e aici. O asemenea stea e universul însuşi, care ne spune că Dumnezeu e aici, căci e imposibil ca toată armonia, frumuseţea şi ordinea acestei lumi imense să fie rodul întâmplării. O asemenea stea o omul, care ne spune că Dumnezeu e aici, căci e imposibil ca această fiinţă atât de complexă şi minunată să fie rodul hazardului. O asemenea stea sunt sfinţii, care ne spun că Dumnezeu e aici, căci e imposibil ca toată viaţa şi mărturia lor să fie doar autosugestie. Universul e plin de stele care îţi spun: "Dumnezeu e aici!" Dar ele nu ţi-l arată încă şi, de aceea, trebuie să cauţi.

Şi un al doilea aspect al sărbătorii de astăzi. Căutători nu suntem doar noi, creştinii. Şi ceilalţi îl caută pe Dumnezeu. Orice om îl caută pe Dumnezeu. Sărbătoarea de azi se numeşte Epifania Domnului, adică descoperirea, arătarea Domnului în faţa neamurilor, a celor care nu-l cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu. Trei magi care nu erau evrei şi care nu auziseră niciodată de Iahve, îl recunosc şi-l adoră. Dumnezeu nu a venit în lume numai pentru noi, creştinii, şi nici nu ne-a mântuit numai pe noi, creştinii. Ceea ce înseamnă că în împărăţia sa nu intrăm doar noi. Biserica a fost acuzată că în trecut şi-a asumat monopolul mântuirii, adică faptul că a afirmat că "în afara ei nu există mântuire". Că se mântuieşte numai cine primeşte botezul şi că nici măcar copiii care mor înainte de a fi botezaţi nu intră în cer. E adevărat că, în decursul istoriei, au fost şi unii oameni în Biserică care au gândit astfel. Dar au greşit. Nu ne putem imagina că Dumnezeu e atât de crud încât să creeze miliarde oameni şi din aceştia, pe majoritatea să-i osândească. Magii sunt un semn că Dumnezeu e Dumnezeu pentru toţi oamenii, indiferent de religia lor. Ce spune azi Biserica despre mântuirea necreştinilor?

Spune deschis, în primul rând, că există mântuire şi în afara graniţelor Bisericii şi că se pot mântui chiar şi musulmanii, hinduiştii ori cei care se mai închină încă la stele. Mântuirea nu e un privilegiu al nostru, al creştinilor, ci un dar făcut de Dumnezeu oamenilor. Ne mai spune apoi că toţi cei care se mântuiesc, se mântuiesc numai prin Isus Cristos, căci el singur e Calea. Conform credinţei noastre, dacă un musulman se mântuieşte, se mântuieşte nu prin Allah ori Mohamed, ci prin Isus Cristos, chiar dacă el nu ştie, nu-l cunoaşte şi nu crede în el. Aceasta pentru că există un singur Dumnezeu şi un singur Mântuitor. Însă chiar dacă marea majoritatea a oamenilor cred într-un alt Dumnezeu şi nu cunosc adevărul, nu înseamnă că nu pot mântui căci ar fi absurd ca mântuirea să depindă de norocul locului în care te-ai născut.

Cum se mântuiesc însă ceilalţi? Noi ştim cum ne putem mântui: crezând în Isus Cristos, împlinind Evanghelia sa şi folosind mijloacele pe care le avem la dispoziţie, adică rugăciunea şi sacramentele. Dar ceilalţi, care nu cred în el, care nu au poruncile, care nu au sacramente? Din câte am reuşit să înţelegem până acum, răspunsul este unul simplu: nu ştim. Biserica ne învaţă că necreştinii se mântuiesc pe nişte căi necunoscute nouă, dar cunoscute de Dumnezeu. Nu avem noi de unde să ştim cum îi acordă Dumnezeu mântuirea unui musulman. Vă pot spune doar că cea mai îndrăzneaţă afirmaţie de până acum a documentelor Bisericii despre mântuirea necreştinilor e următoarea: necreştinii se mântuiesc ţinând ceea ce e bun în religiile lor. Orice religie are şi elemente pozitive pe care, dacă un adept al ei le ţine, poate dobândi mântuirea, chiar dacă nu-l cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu.

Epifania Domnului e, aşadar, sărbătoarea universalităţii mântuirii: Dumnezeu e Dumnezeu pentru toţi oamenii, chiar dacă majoritatea nu o ştiu, iar acum, în cer, toate neamurile pământului îl adoră pe El, singurul Dumnezeu adevărat. Dar Epifania e şi sărbătoarea noastră, a tuturor căutătorilor de Dumnezeu. Îndemnul sărbătorii de astăzi pentru fiecare dintre noi e următorul: decât să vă plângeţi că e greu, că nu înţelegeţi, că nu-l vedeţi pe Dumnezeu, mai bine căutaţi-l mai departe căci numai cine caută găseşte.

Sursa: www.ProFamilia.ro

Contor Accesări: 2113, Ultimul acces: 2026-09-22 20:25:45

Timp total: 0.03s...

[1]:1