Pictura ca mistuire interioară: Interviu cu Andrei Cozma, premiat la Concursul „Icoana Ortodoxă

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Pictura ca mistuire interioară: Interviu cu Andrei Cozma, premiat la Concursul „Icoana Ortodoxă – lumina credinţei”

[2020-09-21]

de Ştefana Totorcea

Tânărul pictor iconar Andrei Cozma, care a câştigat anul acesta două premii Întâi la Concursul Naţional „Icoana Ortodoxă – lumina credinţei”, vorbeşte despre calea pe care a ales-o, a artei sacre, şi despre rolul familiei în formarea sa.
Andrei Cozma are 28 de ani şi este originar din Târgu Neamţ. A absolvit secţia de Artă Sacră şi masterul în Patrimoniu Cultural ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi.
A participat pentru a doua oară la Concursul „Icoana Ortodoxă – lumina credinţei” şi a fost din nou premiat. Dacă în 2008 a primit Premiul Întâi la Icoană pe lemn, anul acesta a primit două premii Întâi: atât la secţiunea Icoană pe lemn, cât şi la secţiunea Miniatură.
La ceremonia de premiere a câştigătorilor Concursului Naţional „Icoana ortodoxă – lumina credinţei”. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
Basilica.ro: Cum v-aţi simţit când aţi aflat că aţi câştigat nu doar unul, ci două premii întâi la ediţia din acest an a Concursului Naţional „Icoana Ortodoxă – Lumina credinţei”?
Nu am reacţionat în mod deosebit, întrucât, în acel moment, lucram la perete într-un spaţiu restrâns şi incomod pentru pictat. În acele condiţii am primit rezultatul de la un fost coleg de seminar, care mă felicita printr-un mesaj pentru premiile obţinute.
Am simţit o bucurie interioară şi apoi am fost cuprins de o avalanşă de gânduri şi scenarii, pe care le-am alungat imediat, deoarece îmi diminuau capacitatea de concentrare şi de muncă. Acesta este în mod obişnuit felul meu de a mă manifesta când primesc astfel de veşti.
Basilica.ro: Cum aţi ajuns să alegeţi arta sacră? V-a inspirat cineva sau lucrurile s-au aşezat de la sine pe acest făgaş?
Alegerea a fost una simplă şi o conturasem încă din clasele gimnaziale. Drumul era bătătorit şi eram „purtat pe mâini”, cum zice la Psalmi, de unul dintre fraţii mei mai mari, Iulian. El îmi este călăuza.
Am trăit într-un mediu propice artei sacre. Tata a creat prin anii 1980 un atelier de sculptură bisericească, lucrând în stilul bizantin. Această artă a dobândit-o după ce a ucenicit la fraţii Răzmeriţă.
Acest nume nu are o rezonanţă pentru publicul larg, dar vă dau o informaţie mai puţin cunoscută: erau unii dintre cei mai apropiaţi prieteni ai marelui bizantinolog I.D. Ştefănescu. Atunci când Patriarhul Nicodim Munteanu căuta sculptori prin Italia pentru ctitoria lui din Pipirig, I.D. Ştefănescu i-a propus pe aceştia. Rezultatul a fost impresionant.
Mai mult decât atât, tata avea mai multe vederi primite din Paris de la I.D. Ştefănescu, ilustrate cu chipul lui Brâncuşi şi cu operele lui. Până la vârsta de şapte ani, eu am crezut că Brâncuşi e bunicul meu.
Eu pe bunicul l-am prins în viaţă doar trei ani şi nu aveam o imagine clară despre el. Ştiam doar că are barbă şi, prin analogie, am ajuns la concluzia că, dacă el avea barbă şi tata era sculptor, Brâncuşi era bunicul meu!
Basilica.ro: Există o poveste a icoanei cu care aţi câştigat ediţia din acest an a Concursului Naţional „Icoana Ortodoxă – Lumina credinţei”?
E o poveste în care personajul principal se confruntă cu materia şi alte entităţi încercând să le supună după conceptul creat în forul lui interior, unde nu există vicisitudinile exterioare. Atunci când încep să pictez o icoană, nu curge totul lin, ci simt o mistuire interioară, în încercarea de a realiza o icoană care să invite credinciosul la rugăciune şi să simtă prezenţa sfinţilor pictaţi.
Maica Domnului împreună cu Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana (tempera cu emulsie de ou pe suport de lemn preparat, 64/50 cm). Locul Întâi la secţiunea Icoană pe lemn. Foto: Facebook / Concursul Naţional „Icoana ortodoxă – lumina credinţei”
Sursa de inspiraţie o reprezintă o icoană bizantină a Maicii Domnului din secolul al XIII-lea care se află în Galeriile de Artă din Washington.
Basilica.ro: Ce poveste ne spune miniatura câştigătoare pe care aţi realizat-o?
Povestea e asemănătoare cu cea a icoanei. Specială în această miniatură este străduinţa mea de a crea ceva unic prin aplicarea bolusului pe o suprafaţă flexibilă, fără cracluri. Astfel se realizează fondul ideal ce reliefează pictura.
Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv (acrilic pe suport de pânză, 29,7/21 cm). Locul Întâi la secţiunea Icoană pe lemn. Foto: Facebook / Concursul Naţional „Icoana ortodoxă – lumina credinţei”
Basilica.ro: Aţi întâmpinat dificultăţi pe parcursul realizării lucrărilor? Care?
Dificultatea în realizarea lucrărilor o întâmpin la nivel raţional, deoarece îmi ridic standarde foarte înalte, în care totul pare fezabil, apoi mă îndoiesc de capacitatea mea de execuţie, ceea ce mă consumă.
În atelierul de lucru. Foto credit: Arhiva personală
Basilica.ro: Există persoane care au jucat un rol important în formarea dumneavoastră personală şi profesională?
Sunt mai multe persoane. Deja l-am menţionat pe fratele meu mai mare, Iulian, care este pictor bisericesc.
Desigur, ca orice copil am fost fascinat de tata. El găsea răspunsuri la întrebările mele şi soluţii la problemele pe care le întâmpinam cu o imaginaţie neîntrecută.
Când am crescut şi treceam prin perioada mea de rebeliune adolescentină, el m-a înţeles, lăsându-mă să visez că pot descoperi din nou roata şi tehnica encaustică. Nu-mi răspundea contradictoriu, ci doar se ruga pentru mine. Cu timpul, am înţeles că această rugăciune m-a ferit de multe şi că ea lucrează în om imperceptibil, intervenind în momentele cheie ale vieţii.
Basilica.ro: Aveţi un sfânt ocrotitor?
Am mai mulţi sfinţi ocrotitori, dar, atunci când am o rugăminte şi caut sprijinul ceresc, citesc paraclisele şi acatistele închinate Maicii Domului şi Sfântului Mina. Sfântul Mina e un grabnic ajutător, răspunzând întotdeauna cererilor mele.
Maica Domnului împreună cu Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana (detaliu). Foto: Facebook / Concursul Naţional „Icoana ortodoxă – lumina credinţei”
Maicii Domnului i-am închinat cele mai multe icoane, pentru că implicarea ei în viaţa fiecărui credincios este pregnantă, ea oferindu-şi necontenit sprijinul.
Basilica.ro: Ce planuri de viitor aveţi?
Scopul meu este de a dobândi mântuirea. Poate sună ca o formalitate pentru mulţi, dar acesta este idealul şi planul meu măreţ.
Cum nu am puterea de a mă ruga neîncetat, cum ne propune Sf. Apostol Pavel, folosesc pictura ca şi vehicul de a parcurge drumul spre a-mi finaliza scopul prin milostivirea Domnului spre mine. Acum, dacă Dumnezeu, Care lucrează prin oameni, îmi trimite astfel de „cadouri”, eu le primesc cu bucurie.
Andrei Cozma a participat la mai multe expoziţii naţionale şi internaţionale, printre care:
„Sfânta Scriptură şi Sfânta Liturghie – izvoare ale vieţii veşnice”, Iaşi (2009)
Festivalul Internaţional de Artă Plastică „The Small Montmartre of Bitola”, în Macedonia (2011) – parte din echipa care a câştigat Marele Premiu
Concursul Naţional „Icoana – fereastră spre cer”, Bucureşti, 2008 – Premiul Întâi

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 881, Ultimul acces: 2026-09-22 09:28:07

Timp total: 0.04s...

[]:1