© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Ce Europă visează Papa Francisc?[2020-10-27]Papa Francisc„Visez o Europă prietenă a persoanei şi a persoanelor. […] Visez o Europă care să fie o familie şi o comunitate. […] Visez o Europă solidară şi generoasă. […] Visez o Europă laică în mod sănătos.” Acestea au fost împărtăşite de Papa Francisc într-o scrisoare trimisă Cardinalului Pietro Parolin, secretar de stat al Vaticanului, cu ocazia mai multor aniversări legate de Comisia Episcopatelor Catolice Europene, Uniunea Europeană şi Consiliul European. În scrisoare, Sfântul Părinte a oferit câteva reflecţii, pe care Cardinalul ar urma să le transmită mai departe în întâlnirile cu reprezentanţi ai acestor organisme, întâlniri care ar fi trebuit să fie fizice, dar acum vor fi doar online. Redăm în continuare câteva fragmente în care Pontiful descrie cum visează să fie Europa. „Visez o Europă prietenă a persoanei şi a persoanelor. Un pământ în care demnitatea fiecăruia să fie respectată, în care persoana să fie o valoare în sine şi nu obiectul unui calcul economic şi un bun de comerţ. Un pământ care ocroteşte viaţa în fiecare clipă a ei, de când apare invizibilă în sânul matern până la sfârşitul său natural, pentru că nici o fiinţă umană nu este stăpân al vieţii, al propriei vieţi sau a altuia. Un pământ care favorizează munca drept mijloc privilegiat pentru creşterea personală şi pentru edificarea bunului comun, creând oportunităţi de muncă în special pentru cei mai tineri. A fi prieteni ai persoanei înseamnă a-i favoriza instruirea şi dezvoltarea culturală. Înseamnă a-l proteja pe cel care este mai fragil şi slab, în special bătrânii, bolnavii care au nevoie de îngrijiri scumpe şi cei cu dizabilităţi. A fi prieteni ai persoanei înseamnă a-i proteja drepturile, dar şi a-i aminti obligaţiile. Înseamnă a aminti că fiecare este chemat să dăruiască societăţii propria contribuţie, pentru că nimeni nu este un univers de sine stătător şi nu se poate cere respect faţă de sine, fără respectul faţă de ceilalţi; nu putem primi dacă în acelaşi timp nu suntem dispuşi să şi dăm. Visez o Europă care să fie o familie şi o comunitate. Un loc care să ştie să valorizeze particularităţile fiecărei persoane sau popor, fără a uita că ei sunt uniţi de responsabilităţi comune. A fi familie înseamnă a trăi în unitate, preţuind diferenţele, pornind de la diferenţa fundamentală între bărbat şi femeie. În acest sens Europa este o adevărată familie de popoare, diferite între ele şi totuşi legate de o istorie şi de un destin comun. Anii recenţi şi încă şi mai mult pandemia au demonstrat că nimeni nu poate reuşi singur şi un anumit mod individualist de a înţelege viaţa şi societatea duce numai la descurajare şi singurătate. Fiecare fiinţă umană doreşte să fie parte dintr-o comunitate, adică dintr-o realitate mai mare care îl transcende şi care dăruieşte sens individualităţii sale. O Europă divizată, compusă din realităţi solitare şi independente, va ajunge cu uşurinţă incapabilă să înfrunte provocările viitorului. În schimb, o Europă comunitate, solidară şi fraternă, va şti să preţuiască diferenţele şi contribuţia fiecăruia pentru a face faţă împreună problemelor care îl aşteaptă, pornind de la pandemie, dar şi de la provocarea ecologică, referitoare nu numai la protejarea resurselor naturale şi la calitatea ambientului în care locuim. Este vorba de a alege între un model de viaţă care rebutează oameni şi lucruri şi unul incluzător care valorizează creaţia şi creaturile. Visez o Europă solidară şi generoasă. Un loc primitor şi ospitalier, în care caritatea – care este virtutea creştină supremă – să învingă orice formă de indiferenţă şi egoism. Solidaritatea este o exprimare fundamentală a fiecărei comunităţi şi cere ca să ne îngrijim unul de altul. Desigur, este nevoie de o solidaritate inteligentă, care să nu se limiteze numai la asistarea nevoilor fundamentale. A fi solidari înseamnă a-l conduce pe cel care este mai slab pe un drum de creştere personală şi socială aşa încât într-o zi să-i poată ajuta la rândul său pe ceilalţi. Este ca un medic bun care nu se limitează să administreze un medicament, ci îl însoţeşte pe pacient până la vindecarea deplină. A fi solidari implică să devenim aproapele. Pentru Europa înseamnă îndeosebi să devină disponibilă, apropiată şi voitoare în a susţine, prin cooperarea internaţională, celelalte continente, mă gândesc în special la Africa, pentru ca să se rezolve conflictele aflate în desfăşurare şi să se demareze o dezvoltare umană sustenabilă. […] Visez o Europă laică în mod sănătos, în care Dumnezeu şi Cezarul sunt diferiţi dar nu contrapuşi. Un pământ deschis la transcendenţă, în care cel care crede să fie liber să practice public credinţa şi să propună propriul punct de vedere în societate. S-au terminat timpurile confesionalismelor, dar – se speră – şi cel al unui anumit laicism care închide uşile faţă de ceilalţi şi mai ales faţă de Dumnezeu, pentru că este clar că o cultură sau un sistem politic care nu respectă deschiderea la transcendenţă, nu respectă în mod adecvat persoana umană.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 661, Ultimul acces: 2026-09-22 15:30:36
|
Timp total: 0.07s...
[]:1
