Papa Francisc: Dumnezeu va cere socoteală de toate războaiele[2020-10-20]„Este nevoie de mai multă pace! Dumnezeu va cere socoteală de toate războaiele care au lovit popoarele”, a spus Papa Francisc în discursul prezentat la Ceremonia comună a Întâlnirii inter-religioase „Nimeni nu se salvează de unul singur – pace şi fraternitate”, organizată la Roma de Comunitatea Sant’Egidio în seara de marţi, 20 octombrie 2020. Întâlnirea a început la 16.30 cu o „Rugăciune pentru pace”, pe care reprezentanţii religiilor au făcut-o separat în diferite biserici şi locaţii, şi s-a încheiat cu un „Apel la pace”, semnat de liderii religiilor şi înmânat de un grup de copii ambasadorilor şi autorităţilor.La ceremonia publică, desfăşurată în Piazza del Campidoglio din centrul istoric al Romei, au participat şi au luat cuvântul preşedintele Italiei Sergio Mattarella, prof. Andrea Riccardi, fondatorul Comunităţii Sant’Egidio, Patriarhul ecumenic Bartolomeu, rav Haďm Korsia, rabinul şef al Franţei, dr. Mohamed Abdelsalam Abdellatif, secretarul general al Comitetului Superior al Fraternităţii Umane, Shoten Minegishi, reprezentantul budismului Soto Zen, şi Gurdwara Parbandhak, reprezentantul Comitetului naţional sikh. Ultimul înscris la cuvânt a fost Papa Francisc, care a prezentat un amplu discurs despre semnificaţia acestei Întâlniri inter-religioase, organizată „în spiritul Întâlnirii de la Assisi, convocată de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în 1986”. Cu toate că Întâlnirea din 1986 exprima o „viziune de pace” şi „o sămânţă profetică”, trecerea timpului a arătat, din nefericire, „fapte dureroase, precum conflicte, terorism sau radicalism, uneori în numele religiei”. Pe de altă parte, Papa a spus că „trebuie să recunoaştem paşii rodnici făcuţi în dialogul dintre religii”, iar acest fapt constituie „un semn de speranţă care ne îndeamnă să lucrăm împreună ca fraţi. În acest fel am ajuns la importantul Document asupra fraternităţii pentru pacea mondială şi coexistenţa comună, pe care l-am semnat cu marele imam de Al-Azhar, Ahmed al-Tayyeb, în 2019”. Pornind de la convingerea că „porunca păcii este întipărită în adâncul tradiţiilor religioase” (enciclica Fratelli tutti, 284), Papa a remarcat că „credincioşii au înţeles că diversitatea de religie nu justifică indiferenţa sau duşmănia. Mai mult, plecând de la credinţa religioasă se poate deveni artizani de pace şi nu spectatori inerţi la răul războiului şi al urii. Religiile sunt în serviciul păcii şi al fraternităţii. De aceea, chiar şi această Întâlnire îi mână pe liderii religiilor şi pe toţi cei care cred să se roage cu insistenţă pentru pace, să nu se resemneze niciodată în faţa războiului şi să acţioneze cu forţa blândă a credinţei pentru a pune capăt conflictelor.” „Este nevoie de pace! De mai multă pace! ‘Nu putem rămâne indiferenţi. Astăzi, lumea are o sete arzătoare de pace. În multe ţări se suferă din cauza războaielor, deseori uitate, dar întotdeauna cauză de suferinţă şi sărăcie’ (discurs, Assisi, 20 septembrie 2016). Lumea, politica, opinia publică riscă să se resemneze la răul războiului, ca însoţitor natural al istoriei popoarelor. Să nu ne oprim la discursuri teoretice, să luăm contact cu rănile, să atingem carnea celui care suferă pagubele. […] Să acordăm atenţie refugiaţilor, celor care au suferit radiaţiile atomice sau atacurile chimice, femeilor care şi-au pierdut copiii, copiilor mutilaţi sau privaţi de copilăria lor” (Fratelli tutti, 261). Astăzi, durerile războiului sunt agravate şi de pandemia de Coronavirus şi de imposibilitatea, în multe ţări, de a avea acces la îngrijirile necesare.” Între timp, însă, conflictele continuă şi, odată cu acestea, durerea şi moartea. „A pune capăt războiului este o datorie ce nu poate fi amânată a tuturor responsabililor politici înaintea lui Dumnezeu. Pacea este prioritatea oricărei politici. Dumnezeu va cere cont celui care nu a căutat pacea sau a alimentat tensiunile şi conflictele pentru toate zilele, lunile şi anii de război care au lovit popoarele!” Pontiful a vorbit mai departe de „cuvântul Domnului Isus” care „se impune prin înţelepciunea sa adâncă” atunci când, în Evanghelia Patimii, îi spune apostolului Petru: «Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri» (Matei 26,52). „Cei care pun mâna pe sabie, crezând că în acest fel vor rezolva în grabă situaţiile grele”, a remarcat Papa în discursul său, „vor experimenta asupra lor, asupra celor dragi şi a ţărilor lor moartea care vine prin sabie. «Ajunge!» (Luca 22,38), spune Isus când discipolii îi arată două săbii înainte de pătimire. «Ajunge!»: este un răspuns fără echivoc în faţa oricărei violenţe. Acel «Ajunge!» al lui Isus depăşeşte secolele şi ajunge cu putere până la noi, astăzi: ajunge cu săbiile, armele, violenţa, războiul! Sfântul Papă Paul al VI-lea, la Naţiunile Unite, în 1965, s-a făcut el însuşi un ecou al acestui apel spunând: „Să nu mai fie niciodată război!” Aceasta este implorarea noastră a tuturor, a bărbaţilor şi femeilor de bună voinţă. Este visul tuturor căutătorilor şi artizanilor păcii, fiind pe deplin conştienţi că „orice război face lumea mai rea decât a găsit-o” (Fratelli tutti, 261). „Nici un popor, nici un grup social nu va putea să dobândească de unul singur pacea, binele, securitatea şi fericirea. Nici unul. Lecţia recentei pandemii, dară vrem să fim cinstiţi, este ‘conştiinţa de a fi o comunitate mondială care navighează în aceeaşi barcă, unde răul unuia este în dauna tuturor. Ne-am amintit că nimeni nu se salvează de unul singur, că ne putem salva numai împreună’ (Fratelli tutti, 32).” La finalul discursului său, Papa a subliniat că „fraternitatea, care izvorăşte din conştiinţa de a fi o unică umanitate, trebuie să pătrundă în viaţa popoarelor, în comunităţi, între guvernanţi, în adunările internaţionale. În acest fel se va maturiza convingerea că ne salvăm numai împreună, întâlnindu-ne, negociind, încetând a ne mai combate, reconciliindu-ne, moderând limbajul politicii şi al propagandei, dezvoltând parcursuri concrete pentru pace.” „Suntem împreună în această seară ca persoane de diverse tradiţii religioase pentru a comunica un mesaj de pace. Aceasta arată în mod clar că religiile nu vor războiul, dimpotrivă, îi dezmint pe cei care sacralizează violenţa, cerând tuturor să se roage pentru reconciliere şi să acţioneze pentru ca fraternitatea să deschidă noi cărări de speranţă. Într-adevăr, cu ajutorul lui Dumnezeu, este posibil să construim o lume de pace şi, în acest fel, ca fraţi şi surori, să ne salvăm împreună.” Intervenţiile prezentate de liderii religiilor s-au încheiat cu un moment de tăcere şi reculegere în memoria victimelor pandemiei şi a tuturor războaielor. Actul final al Ceremoniei comune a fost lectura unui „Apel la pace Roma 2020”, pe care copiii l-au înmânat liderilor religioşi, ambasadorilor şi autorităţilor. Succesiv, Papa Francisc şi liderii religiilor au semnat Apelul la pace şi au aprins candelabrul păcii. După încheierea ceremoniei, Sfântul Părinte s-a întors cu automobilul în Cetatea Vaticanului. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 604, Ultimul acces: 2026-09-20 23:46:22
|
Timp total: 0.03s...
[]:1