Mircea-Gheorghe Abrudan: Ce avem de învăţat din viaţa şi moartea Protopopului Aurel Munteanu / Interviu[2020-10-26]de Ştefana TotorceaViaţa şi moartea martirică a Protopopului Aurel Munteanu ne învaţă cum să cultivăm ortodoxia curajos, dar fără încrâncenare şi fără a ofensa, spune tânărul cercetător Mircea-Gheorghe Abrudan, autorul unei noi monografii despre clericul martir. Cartea „Protopopul Aurel Munteanu (1882-1940), martir al poporului român şi mucenic al Bisericii Ortodoxe” a apărut de curând la Editura Renaşterea, cu o prefaţă scrisă de Mitropolitul Andrei şi o postfaţă scrisă de dr. Vasile Puşcaş, expert în istorie contemporană şi relaţii internaţionale în secolele XX-XXI. Mircea-Gheorghe Abrudan, căruia Mitropolitul Clujului i-a acordat săptămâna trecută Ordinul Crucea Transilvană pentru mireni, a acordat un interviu exclusiv Agenţiei Basilica. Basilica.ro: De ce era nevoie de o carte despre personalitatea Pr. Aurel Munteanu? Anul acesta, pe 10 septembrie, s-au împlinit 80 de ani de la moartea martirică a părintelui Aurel Munteanu, ucis cu bestialitate de către un grup de maghiari şovini, în 10 septembrie 1940, la 2 zile după intrarea trupelor maghiare horthyste în Huedin, în contextul cedării Ardealului de Nord Ungariei, în conformitate cu Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Monografia omagiază personalitatea eminentului preot şi lider naţional român din zona Clujului, având menirea de a reaccesibiliza celor de astăzi viaţa, activitatea şi martiriul său. Cartea era necesară pentru că singura lucrare dedicată acestuia, de către istoricul Nicolae Şteiu din Huedin, s-a epuizat de mult, şi totodată şi pentru că istoriografia s-a îmbogăţit şi au fost descoperite noi surse, care permit noi interpretări şi o restituire mai limpede, mai exactă, mai apropiată de adevăr. Basilica.ro: Care a fost importanta activităţii pe care a desfăşurat-o de-a lungul vieţii? Aurel Munteanu a fost un cleric de formare şi tradiţie şaguniană, care şi-a asumat mai multe slujiri şi responsabilităţi în sânul comunităţilor pe care le-a păstorit. Pe lângă activitatea strict pastorală, bisericească sau religioasă derulată cu rezultate frumoase atât la Valea Drăganului (1906-1923), cât şi la Huedin (1924-1940), unde a ctitorit o frumoasă şi impozantă biserică, cunoscută drept „Catedrala Moţilor”, sfinţită în 14 octombrie 1934, pr. Aurel Munteanu s-a implicat şi a generat activitate culturală, socială, naţională, literară şi politică, îmbrăţişând practic toate dimensiunile importante ale vieţii sociale din epoca sa. Avântul şi dinamismul său l-au propulsat în fruntea vieţii sociale şi i-au adus o serie de demnităţi politice şi naţionale importante, care i-au permis să se afirme drept liderul prin excelenţă al românilor din zona Huedinului şi a Munţilor Vlădeasa. Rezumând, putem spune că a întrupat idealul sacerdotului şagunian şi a avut vocaţie de ctitor, de cultivator al memoriei istorice a românilor din zonă şi de fortificator al sentimentului religios şi naţional. Din toate aceste motive a şi fost considerat indezirabil de horthyştii şovini maghiari şi a fost eliminat fizic, pentru a induce frică, spaimă, disperare în sânul comunităţii româneşti şi a-i timora, a-i îngenunchea, a-i determina să păşească pe calea refugiului, părăsindu-şi vetrele strămoşeşti. Mitropolitul Andrei i-a oferit autorului Crucea Transilvană vineri, 23 octombrie, în semn de recunoştinţă pentru bogata activitate de înaltă ţinută academică şi pentru promovarea valorilor tradiţionale creştine. Foto / Radio Renaşterea Basilica.ro: De ce aţi ales să scrieţi această carte? Aţi relaţionat într-un fel cu povestea protopopului, sau aţi făcut-o pur şi simplu ca un demers de recuperare istorică? Am scris această carte cu scopul readucerii sale în actualitate şi atragerii atenţiei asupra unui caracter exemplar, a unui preot dedicat şi român adevărat, care poate fi luat drept exemplu de clerici şi mireni deopotrivă! Am plecat astfel în acest demers de la nevoia recuperării istorice a personalităţii sale, dar am şi început să relaţionez cu subiectul încă dintru început, pentru că destinul său tragic, cum spun majoritatea oamenilor, judecând doar în parametrii acestei lumi, nu are cum să nu te impresioneze, să nu trezească diferite sentimente de admiraţie, de respect, de compasiune, dar şi de curaj şi mândrie când afli atât de multe informaţii despre un om deosebit, care şi-a îmbrăţişat destinul şi s-a ridicat la înălţimea unei jertfe, pentru valorile în care credea şi pe care le reprezenta, a unei jertfe subliniez încă o dată, pe care foarte puţini au fost atunci în stare să o dea. Pentru părintele Aurel, dragostea de patrie, respectul, chiar cultul pentru strămoşi nu au fost simple slogane politice, aruncate ca vorbe goale în vânt, ci au reprezentat un crez pentru care dânsul a fost dispus să moară şi încă printr-o moarte cumplită, fiind la propriu omorât în bătaie! Stană de piatră să fii, nu poţi rămâne indiferent la o asemenea pildă de viaţă. Din acest motiv, a existat o implicare emoţională, o empatie cu subiectul cercetat şi o sinceră admiraţie, pe care nu o ascund, dar care nu m-au copleşit, nu m-au deturnat de la a redacta totuşi o lucrare de istorie, pentru că această carte este o monografie istorică, nu este o hagiografie, chiar dacă în capitolul dedicat martiriului aduc argumente în sprijinul canonizării părintelui Aurel Munteanu şi a recunoaşterii sale în ceata mucenicilor, aşa cum toţi contemporanii, fără excepţie, l-au perceput şi definit. părintelui protopop Aurel Munteanu, primul protopop de Huedin Protopopul şi credincioşii în pelerinaj la monumentul lui Horea şi Cloşca din Scoruşet în 1935. Foto: Radio Renaşterea Basilica.ro: Ce avem de învăţat dintr-o poveste precum cea a protopopului Aurel Munteanu? Putem şi avem într-adevăr multe de învăţat. În primul rând, cum să-ţi iubeşti patria şi poporul din care ai odrăslit firesc, organic, neteatral şi dezinteresat. În al doilea rând, cum să acţionezi în societate ca lider, ca factor coagulant al bisericii şi al naţiunii, ceea ce vedem astăzi că lipseşte societăţii româneşti, atât de dezbinată şi măcinată de ură, pizmă, ceartă, ranchiună, nutrite de unii împotriva altora şi alimentate de multe ori fără discernământ de politicieni, de presă, de aşa-numiţii factori de opinie. Or, părintele Aurel ne arată cum de pildă se poate face politică naţională, nu partinică, cum se poate zidi românismul fără a jigni celelalte etnii şi naţionalităţi minoritare, cum se poate cultiva Ortodoxia fără încrâncenare, ofensiv, dar fără a ofensa, mărturisind adevărul, dar nedorind să-l impui cu forţa tuturor. De asemenea cred că această poveste ne poate învăţa că istoria are şi umbre pe care trebuie să le cunoaştem pentru a putea crea un prezent şi un viitor mai senin, mai bun. Politicienii şi elitele ar avea de aici foarte multe de învăţat, mai ales cum să devină mai responsabili şi să cultive buna înţelegere între români şi maghiari, să înţeleagă că nu ura, dezbinarea, segregarea etnică – ce se cultivă şi astăzi în unele părţi ale Transilvaniei de politicieni şi naţionalişti maghiari radicali – şi confesională sunt soluţia la problemele actuale ale indivizilor şi ale societăţii în ansamblu şi că acestea nu pot decât de redeschidă răni, în loc să contribuie la închiderea lor. Nu în ultimul rând, preoţii pot învăţa, admira şi imita pilda vieţii unui sacerdot exemplar, care-i poate inspira în misiunea lor. Biografia Protopopului Aurel Munteanu Protopop Aurel Munteanu într-o fotografie de epocă. Foto: Radio Renaşterea S-a născut în 2 mai 1882, în satul Merghindeal, de pe Valea Albacului, judeţul Sibiu. A primit moartea martirică în 10 septembrie 1940, trecând prin chinuri groaznice. „A fost bătut în plină stradă cu pumnii şi ciomege, a fost trântit la pământ, i-au smuls părul şi barba cu carne cu tot, iar unul dintre asasini i-a înfipt un par în gură până i-a ieşit prin ceafă”, se menţionează într-un raport al Ministerului Afacerilor Străine. şi-a început activitatea clericală ca preot în parohia Sebeşului Mare de pe Valea Drăganului, judeţul Cluj; numit protopop al Huedinului în 1923; membru al Asociaţiunii Transilvane pentru cultura şi literatura poporului român (Astra); preşedinte al despărţământului Hida-Huedin (1920-1940); delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918; membru al primului Parlament al României Mari; deputat de Huedin; consilier judeţean la Cluj; profesor de religie la şcolile din Huedin; membru în Adunarea eparhială a Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului; membru şi preşedinte al Ligii Antirevizioniste din Huedin. Despre carte Monografia prezintă obârşia, studiile, familia, activitatea sacerdotală, culturală, socială şi naţional-politică a preotului Aurel Munteanu ca paroh în Valea Drăganului şi protopop al Huedinului, unde a ctitorit biserica ortodoxă din oraş, cunoscută drept Catedrala Moţilor. Pe baza surselor arhivistice, a mărturiilor din epocă şi a proceselor desfăşurate în Instanţele de judecată clujene, reproduse în anexe, cercetarea reconstituie în detaliu martiriul preotului Munteanu, asasinat de trupele hortyste pentru că se impusese ca un lider al românismului din zona Apusenilor. Despre Mircea-Gheorghe Abrudan cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca; doctorand în cotutelă al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din cadrul Universităţii din Bucureşti; doctor în Istorie al Facultăţii de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca; licenţiat al Facultăţii de Teologie Ortodoxă (2009) şi al Facultăţi de Istorie şi Filosofie (2008) din cadrul UBB Cluj-Napoca; stagii de specializare şi documentare în cursul studiilor de master, doctorat şi postdoctorat la Karl-Franzens Universität Graz-Austria, Ludwig Maximilians Universität München-Germania, Universität Wien-Austria, Österreichisches Staatsarchiv. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 685, Ultimul acces: 2026-09-23 05:17:26
|
Timp total: 0.04s...
[]:1