© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Isus solidar cu umanitatea[2020-10-29]Continuând seria de cateheze dedicată rugăciunii, Papa Francisc a vorbit astăzi despre Isus şi începutul misiunii Sale publice, cu botezul de la Iordan, un episod pe care toţi evangheliştii îl consideră „fundamental”. Pontiful a desfăşurat audienţa generală în Aula Paul al IV-lea, dar menţinând din nou distanţa faţă de pelerini, „pentru că dacă eu cobor imediat se creează o îmbulzeală pentru a saluta, şi acest lucru este împotriva precauţiilor pe care trebuie să le avem în faţa acestei ‘doamne’ care se numeşte Covid şi care ne face aşa de mult rău. Pentru aceasta, scuzaţi-mă dacă eu nu cobor ca să vă salut: vă salut de aici, dar vă port pe toţi în inimă.”„Aşadar, primul act public al lui Isus este participarea la o rugăciune corală a poporului, o rugăciune a poporului care merge pentru a fi botezat, o rugăciune penitenţială, unde toţi se recunoşteau păcătoşi”, a spus Pontiful, referindu-se la botezul administrat de Ioan Botezătorul pe malul Iordanului. Dar ce căuta Isus între păcătoşi? „Isus este cel drept, nu este păcătos”, a subliniat el. „Însă a dorit să coboare până la noi, păcătoşii, şi se roagă cu noi, şi atunci când noi ne rugăm El se roagă cu noi; El este cu noi pentru că este în cer rugându-se pentru noi. Isus se roagă mereu cu poporul Său, mereu se roagă cu noi: mereu. Niciodată nu ne rugăm singuri, mereu ne rugăm cu Isus. […] Se face ca un păcătos. Şi aceasta este măreţia lui Dumnezeu care l-a trimis pe Fiul Său ce s-a nimicit pe Sine însuşi şi a apărut ca un păcătos.” Sfântul Părinte a amintit cuvintele proclamate de sus: „Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea”. „Această frază simplă cuprinde o comoară imensă: ne face să intuim ceva din misterul lui Isus şi al inimii Sale îndreptate mereu spre Tatăl. În vârtejul vieţii şi al lumii care va ajunge să îl condamne, chiar şi în experienţele mai dure şi triste pe care va trebui să le suporte, chiar şi atunci când experimentează că nu are un loc unde să îşi rezeme capul, chiar şi atunci când în jurul lui se dezlănţuie ura şi persecuţia, Isus nu este niciodată fără refugiul unei locuinţe: locuieşte veşnic în Tatăl. Iată măreţia unică a rugăciunii lui Isus: Duhul Sfânt ia în stăpânire persoana sa şi glasul Tatălui atestă că el este cel iubit, Fiul în care el se oglindeşte pe deplin.” La final, Papa a recomandat ca atunci când ne simţim vlăguiţi, demoralizaţi, „să ne încredinţăm lui Isus pentru ca să se roage pentru noi. El în acest moment este în faţa Tatălui, rugându-se pentru noi, este mijlocitorul; îi arată Tatălui rănile, pentru noi. Să avem încredere în aceasta! Dacă noi avem încredere, vom auzi atunci un glas din cer, mai puternic decât acela care se înalţă din străfundurile noastre şi vom auzi acest glas şoptind cuvinte de duioşie: ‘Tu eşti cel iubit de Dumnezeu, tu eşti fiu, tu eşti bucuria Tatălui din ceruri’. Tocmai pentru noi, pentru fiecare dintre noi răsună cuvântul Tatălui: chiar dacă am fi respinşi de toţi, păcătoşi din cea mai rea specie. Isus nu a coborât în apele Iordanului pentru El însuşi, ci pentru noi toţi. […] A deschis cerurile, aşa cum Moise a deschis apele Mării Roşii, pentru ca noi toţi să putem trece în urma Lui. Isus ne-a dăruit însăşi rugăciunea Sa, care este dialogul de iubire cu Tatăl. Ne-a dăruit-o ca o sămânţă a Treimii, care vrea să încolţească în inima noastră. Să o primim! Să primim acest dar, darul rugăciunii. Mereu cu el. Şi nu vom greşi.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 726, Ultimul acces: 2026-09-21 04:05:47
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
