Arhiepiscopul anglican Justin Welby: Creştinii să fie uniţi în timp de pandemie (II)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Arhiepiscopul anglican Justin Welby: Creştinii să fie uniţi în timp de pandemie (II)

[2020-11-18]

Arhiepiscopul Justin Welby de Canterbury
În urmă cu un an, la 13 noiembrie 2019, Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, era primit de Papa Francisc în Vatican. După douăsprezece luni, situaţia din lume s-a schimbat radical din cauza pandemiei. Totuşi, erupţia dramatică a virusului Covid-19 nu a diminuat ci chiar a întărit acele teme – de la solidaritate la ecologie, de la libertatea religioasă la pace – care au înregistrat de-a lungul anilor o sintonie deosebită între Episcopul de Roma şi primatul Comuniunii Anglicane. La un an de la acea vizită şi puţin mai mult de o lună de la publicarea enciclicei Fratelli tutti, Arhiepiscopul Welby a acordat un interviu pentru „L’Osservatore Romano” şi Vatican News despre temele de actualitate mai mare pornind reflecţia de la contribuţia pe care creştinii o pot da într-un timp aşa de profund marcat de suferinţă. Iată ultima parte a interviului.

– Într-o scrisoare recentă adresată naţiunii britanice Dvs aţi scris că există trei răspunsuri la întrebările pe care pandemia ni le-a adresat nouă tuturor: a fi calmi, a avea curaj, a fi milostivi. De ce aţi evidenţiat aceste trei aspecte?
– Într-un duşman ascuns există ceva ce provoacă frică. Însă frica nu se înfrânge cu panica, dimpotrivă, este amplificată. În schimb, calmul ne oferă spaţiul pentru a face constatări şi a acţiona în mod ponderat. Duce la termenul ebraic shalom şi readuce în minte „liniştea deplină” după ce Isus a potolit furtuna în Mt 8,26. Lipsa de calm în inimile lor duce la reproşul său. Însă trebuie să fim curajoşi. În perioadele de lockdown au fost multe titluri din ziare care spuneau că bisericile erau închise. Probabil edificiile erau închise, iar viaţa sacramentală a Bisericii a fost tulburată, însă Biserica era deschisă. Creştinii de toate denominaţiunile au căutat şi au ajutat pe ceilalţi: pe vecinii lor şi pe ceilalţi aflaţi în nevoie. Este clar că în faţa unei pandemii de coronavirus toţi suntem implicaţi.
– Papa Francisc a repetat de multe ori anul acesta că vom ieşi din această criză numai dacă ne vom îngriji de celălalt şi dacă vom recunoaşte că toţi suntem în aceeaşi barcă. Totuşi, în Europa, şi nu numai în Europa, vedem că obţine teren populismul şi naţionalismul. Care este răspunsul creştin la acest egoism alimentat de frica pe care o trăim?
– Şi eu am spus că suntem în aceeaşi barcă (sau că deşi suntem în bărci diferite, suntem pe aceeaşi mare şi înfruntăm aceeaşi furtună) şi că va trebui să încercăm să ne îngrijim de noi înşine şi de comunităţile noastre, luând forţă şi curaj unii de la alţii şi mergând împreună. Frica duce la construirea barierelor despre care am vorbit mai înainte. Cu cât persoanele sunt mai încleştate de frică şi cu cât aceste frici sunt folosite sau manipulate de liderii politici, cu atât mai mult Biserica este chemată să demonstreze altceva: primire, slujire şi iubire.
În toată Fratelli tutti Papa Francisc împleteşte individul şi socialul, respingând extremele amândurora şi subliniind interdependenţa lor. Preotul anglican şi poet din secolul al XVII-lea, John Donne, a scris că „nici un om nu este o insulă, complet în el însuşi”. Fiecare persoană este legată cu altele şi atunci când una suferă, altele suferă cu ea. Sfântul Părinte arată în toată enciclica faptul că acest lucru este valabil astăzi ca acum patru sute de ani şi în întreaga istorie umană. În enciclică este un capitol foarte intens care examinează parabola bunului samaritean. Bunul samaritean a depăşit naţionalismul şi prejudecata cu iubirea necondiţionată. În acel raport de iubire şi îngrijire nu existau nici un evreu nici un samaritean, ci două fiinţe umane, unul aflat în nevoie şi celălalt care se îngrijeşte de acea nevoie. Răspunsul creştin la egoism este iubirea, un mesaj care străbate întreaga scrisoare a Sanctităţii Sale.
– Aţi spus într-un interviu că vă rugaţi în fiecare zi pentru primul ministru britanic Boris Johnson. În timpul unei Liturghii la „Sfânta Marta”, Papa Francisc a cerut să se facă rugăciuni pentru liderii politici care în această perioadă trebuie să ia decizii dificili. După părerea Dvs, ce loc ocupă astăzi rugăciunea, sau şi raportul cu Dumnezeu, într-o lume tot mai secularizată?
– Mă rog zilnic pentru primul ministru şi pentru toţi ceilalţi care în fiecare zi trebuie să ia decizii politice aproape imposibile. După acel interviu, conform unor titluri din social media eu am „admis” că mă rog pentru primul ministru. Nu am admis aceasta ca şi cum ar fi un secret vinovat; este datoria mea, şi este ceva ce fac prompt şi cu plăcere pentru el şi pentru alţii.
Rugăciunea este limfa vitală a relaţiei noastre cu Dumnezeu. Rugăciunea este frumoasă, intimă şi mereu surprinzătoare. Rugăciunea este participare la creaţie şi re-creaţie; în rugăciune ne schimbăm pe noi şi se schimbă lumea. Însă dacă vrem să schimbăm lucrurile, să începem de la rugăciune, nu trimiţând o listă de cereri în cer, ci permiţând lui Dumnezeu să ne schimbe, să ne facă mai asemănători cu Cristos.
– Pace, ecologie şi dreptate socială sunt printre temele asupra cărora Dvs şi Papa Francisc sunteţi mai angajaţi. Care este speranţa Dvs pentru viitorul raportului cu Papa, pe care deja l-aţi întâlnit de mai multe ori şi cu care împărtăşiţi dorinţa de a merge împreună în Sud Sudan exprimată după întâlnirea cu liderii sud-sudanezi la Santa Marta în aprilie 2019?
– Apreciez profund prietenia mea cu Papa Francisc. Am început slujirea noastră aproape în acelaşi timp şi împărtăşi multe preocupări comune. Pentru amândoi pacea şi reconcilierea sunt esenţiale. Reculegerea la care Sfântul Părinte şi eu am participat cu diferiţii lideri politici din Sud Sudan este şi astăzi una din experienţele cele mai intense din viaţa mea. A putea să mergem împreună în Sud Sudan rămâne o speranţă concretă. Până acum nu a fost posibil, însă Bisericile, catolică, anglicană şi prezbiteriană, din Sud Sudan şi la nivel internaţional, au continuat să lucreze pentru pace şi pentru un viitor drept şi durabil pentru ţara aceea. Este speranţa mea că, atunci când va fi posibil din nou să călătorim, vor fi fost aşa progrese în procesul de pace din Sud Sudan încât să ne permită să mergem acolo pentru a-l celebra şi a încuraja aprofundarea păcii şi creşterea în societate.
– La sfârşitul uneia din întâlnirile mele cu Papa, el mi-a spus să-mi amintesc de „cele trei P: preghiera, pace e povertŕ [rugăciune, pace şi sărăcie]”. Sper ca în continuarea prieteniei noastre aceste „trei P” să poată continua să ne unească: rugăciune reciprocă unul pentru altul şi pentru lume şi angajarea fie pentru pace şi reconciliere, fie pentru a căuta să îmbunătăţim viaţa săracilor. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru InfoSapientia.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 684, Ultimul acces: 2026-09-21 12:56:48

Timp total: 0.03s...

[]:1