Patriarhul Teoctist a fost pomenit la Mănăstirea Putna[2025-02-07]de Diandra DavidPărintele stareţ Melchisedec Velnic a săvârşit o slujbă de pomenire pentru Patriarhul Teoctist, al treilea mare ctitor al Mănăstirii Putna, la împlinirea a 110 ani de la naşterea sa. Patriarhul Teoctist îl preţuia pe sfântul domnitor al Moldovei, considerându-l un simbol al demnităţii şi al curajului. Cu respect profund pentru istoria Mănăstirii Putna şi faţă de Sfântul Ştefan cel Mare, Patriarhul Teoctist s-a implicat în înnoirea acestui important lăcaş de cult. În amintirea sa, părintele stareţ Melchisedec a enumerat patru lucruri care l-au legat de aşezământul monahal: „Mai întâi de toate, construirea Casei Domneşti. În pisania ei de pe partea de nord, se arată că înălţarea ei s-a făcut, citez, «cu întreaga cheltuială a Mitropoliei Moldovei şi cu purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Mitropolit Teoctist». Pe atunci era mitropolit la Iaşi”, a transmis părintele stareţ. Al doilea aspect punctat este preţuirea pe care patriarhul a arătat-o înaintea Sfântului Iacob Putneanul, despre care a publicat o carte, în care-l înfăţişează ca sfânt părinte. „Al treilea lucru care-l leagă strâns de Putna este canonizarea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, care a avut loc în anul 1992, după cum prea bine vă aduceţi aminte de lucrul acesta”. „Şi în al patrulea rând, pe care l-am adăugat, este faptul că pe Părintele Patriarh Teoctist l-a legat o strânsă prietenie duhovnicească cu părinţii duhovniceşti ai acestei mănăstiri”, a spus Arhim. Melchisedec. ”A trecut senin prin toate Născut într-o familie cu 11 copii, Teoctist Arăpaşu a intrat ca frate de mănăstire în schitul Sihăstria Voronei, în apropierea satului natal Tocileni, la doar 13 ani. Potrivit părintelui Melchisedec, Patriarhul Teoctist a crescut şi s-a dezvoltat într-un mediu prielnic sufletului, cu bătrâni înţelepţi şi tăcuţi ca în Pateric, cu dragostea învăţătorului Gheorghe Romanescu, a stareţului Ghenadie de la Bistriţa şi a Patriarhului Justinian Marina. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Bistriţa, din comuna Alexandru cel Bun şi a urmat cursurile Seminarului Teologic de la mănăstirea Cernica, apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti. În 1962 a fost ales Episcop al Aradului, în 1973 Mitropolit al Olteniei şi în 1977 Mitropolit al Moldovei, iar în 1986 Patriarh al României. „Aş dori să aduc prinos de smerită recunoştinţă prin această mărturie despre cel la care am văzut şi de la care am şi învăţat ce înseamnă să fii un părinte, dar mai ales ce înseamnă să ai un părinte. Două sunt semnele că un ucenic înaintează în viaţa duhovnicească, în ascultare: smerenia şi încrederea”. „A îndurat cu bărbăţie umilinţe de tot felul, atât din partea regimului comunist, şi chiar şi din partea unora din Biserică, dar a trecut senin prin toate, pentru că a avut încredere în părinţii săi şi s-a smerit mult. Un ucenic adevărat este cel care are încrederea cea mai mare în cuvântul primit, căci numai el simte cu adevărat puterea lui Dumnezeu care se ascunde în acel cuvânt”, a conchis părintele Melchisedec la finalul slujbei. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 207, Ultimul acces: 2026-09-23 00:03:20
|
Timp total: 0.03s...
[]:1