Episcopul Ignatie, despre Pilda fiului risipitor: Unde este dragoste, totul poate fi reconstruit[2025-02-17]de Andrei Ursulean„În relaţiile dintre oameni pot apărea conflicte, rupturi extraordinar de abisale. Dar unde este dragoste, totul poate fi reconstruit, remontat şi recuperat”, a explicat duminică Episcopul Ignatie al Huşilor în Parohia Poieneşti din judeţul Vaslui. Preasfinţia Sa a explicat textul evanghelic referitor la Întoarcerea fiului risipitor şi a evidenţiat atitudinea tatălui, care nu îşi mustră fiul, ci îl aşteaptă cu braţele deschise. „În Parabola întoarcerii fiului risipitor vedem cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi modul cum se raportează El faţă de cel care decide să se întoarcă, să renunţe la viaţa de păcat şi să îmbrăţişeze calitatea de fiu al lui Dumnezeu”. Fiul risipitor pune în aplicare ceea ce îşi spunea sieşi, iar prin aceasta, a explicat ierarhul, înţelegem că e nevoie să mergem în faţa cuiva şi să-i spunem păcatul. „Acest fiu risipitor ar fi putut să spună: Nu e nevoie să mă duc la tatăl meu. El oricum ştie că i-am greşit, are conştiinţa acestui lucru, pentru că m-a văzut plecând de acasă şi întorcându-i spatele”. Smerenia tatălui Episcopul Huşilor a explicat smerenia tatălui din parabolă, evidenţiind nu doar dimensiunea materială a „averii” cerute de fiu, ci şi sensul ei spiritual. În limba greacă, a explicat Preasfinţia Sa, termenul folosit pentru „avere” înseamnă „fiinţă”, sugerând că fiul a cerut o parte din însăşi esenţa tatălui său, din ceea ce era mai profund al lui. „Când a ajuns atât de sărac încât mânca din roşcovele porcilor, apare momentul de trezire, de conştientizare a păcatului şi a degradării la care ajunsese, ca acel animal, căruia îi place mizeria şi mocirla. Aşa era sufletul fiului risipitor – înglodat, plin de mocirlă, însă mai avea acel licăr frumos, aşa cum nufărul stă de multe ori în ape murdare, dar îi vedem strălucirea, albul frumos care iese în evidenţă”. „Tatăl din Evanghelie l-a primit aşa de frumos, nu i-a reproşat nimic, nu i-a ţinut o lecţie de morală, nu i-a spus că nu-i acordă iertare, ca să priceapă cât de mult a greşit acest fiu risipitor. L-a primit cu braţele deschise. Mai mult decât atât, parcă îl urmărea şi îl aştepta să vină acasă”. Bucuria izvorâtă din iubire Tatăl din parabolă, a explicat în continuare Preasfinţia Sa, a transformat întoarcerea fiului într-o bucurie a întregii familii, organizând o sărbătoare şi tratându-l ca pe un membru preţuit, nu ca pe un păcătos care s-a întors. Generozitatea absolută a tatălui a demonstrat că iertarea nu este un favor, ci un dar gratuit, menit să aducă învierea spirituală prin descoperirea iubirii necondiţionate. „Ne este greu să înţelegem, pentru că noi niciodată nu acţionăm aşa. Întotdeauna, când vrem să dăruim iertarea, pe lângă iertarea dăruită, mai şi spunem ceva, ca şi cum am crede că facem un favor cuiva, dăruindu-i iertarea, când, de fapt, aceasta ar trebui să fie eminamente gratuită”. „Cu alte cuvinte, accentul nu a căzut atât pe greşelile pe care le-a făcut sau pe lipsa de maturitate pe care a avut-o, cât pe pocăinţa şi pe iertarea pe care i-a dăruit-o cu generozitate absolută”. „Noi încă nu am învăţat cum să iertăm cu adevărat şi ne este greu, pentru că tot timpul credem că a dărui iertarea este un favor, când, de fapt, ar trebui să fie un mare dar. Noi înviem doar atunci când descoperim că suntem iubiţi”. „Să nu uităm niciodată modul cum ne iubeşte Dumnezeu. Dacă ne iubeşte desăvârşit – şi aşa este –, şi iertarea pe care ne-o dăruieşte este întotdeauna desăvârşită, fără condiţionări şi fără nicio lecţie de morală. Dumnezeu pur şi simplu ne surprinde întotdeauna, atunci când ne iubeşte şi ne iartă”, a adăugat la final Preasfinţitul Părinte Ignatie. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 271, Ultimul acces: 2026-09-22 06:39:08
|
Timp total: 0.04s...
[]:1