Iubirea Tatălui a biruit moartea sufletească a fiului risipitor: Arhiepiscopul Calinic al Sucevei şi Rădăuţilor[2025-02-17]de Ştefana Totorcea„Tatăl este campionul unei iubiri care, deşi a rămas acasă, l-a însoţit pe copilul său chiar şi când acesta şi-a pierdut înfierea, mergând în acea ţară îndepărtată de Dumnezeu”, explică Arhiepiscopul Calinic al Sucevei şi Rădăuţilor în predica din duminica a 34-a după Rusalii, când Evanghelia citită în cadrul liturghiei a fost Parabola fiului risipitor. „Iubirea tatălui, prezent în mod discret, este de fapt cea care îl face [pe fiul risipitor] să-şi vină în sine; practic, este cea care dizolvă patimile din el şi îl aduce la starea de venire în sine, ca să nu mai dorească statutul de argat, ci redobândirea calităţii de fiu.” „Căinţa şi întoarcerea – venindu-şi în sine … sculându-mă, mă voi duce – sunt răsplătite cu iertarea imediată a tatălui; de altfel, tot aşa procedează şi Dumnezeu cu cei păcătoşi. Iubirea a biruit moartea sufletească şi trupească a tânărului”, subliniază Înaltpreasfinţia Sa. Venirea în sine aduce iertarea Tatălui Când tânărul „şi-a venit în sine” (Luca 15, 17), şi-a recunoscut „vina, pe care a transformat-o într-o rugăciune de pocăinţă formulată ad-hoc: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre argaţii tăi!” (Luca 15, 18-19). „Tatăl transformă cuvintele rugăciunii celui întors în opusul lor, tratându-l nu ca pe un argat, ci ca pe un oaspete de seamă. În acest sens, i-a dat cele trei însemne pe care Iosif le primise din mâna lui Faraon, atunci când l-a numit mai mare peste tot pământul Egiptului (Facerea 41, 42)”, continuă părintele arhiepiscop. „Astfel, i-a dat haina cea mai bună, cea dintâi, simbolul redobândirii darurilor pierdute prin păcat (II Corinteni 5, 4); inelul, simbolul autorităţii (I Macabei 6, 15) şi al logodirii cu Dumnezeu; şi încălţămintea, simbolul omului liber (Ieşirea 12, 11).” Aceste însemne sunt mărturii ale iertării Tatălui, spune Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic. „Prin această întreită cinstire a fiului risipitor, care prin venirea în sine, prin recunoaşterea greşelilor şi prin mărturisirea lor parcurge, de fapt, în interiorul său, această înălţare duhovnicească în trei trepte, tatăl îşi pregăteşte fiul pentru a fi vrednic să participe la masa pascală.” Cele trei trepte duhovniceşti ale Postului Mare „Tot astfel ne cere şi Părintele ceresc să ne pregătim, trupeşte şi sufleteşte, pentru a lua parte la cina euharistică şi a ne face părtaşi bucuriei pe care ne-a adus-o şi ne-o aduce pururea Hristos, Fiul Său, prin împărtăşirea euharistică”, continuă părintele arhiepiscop. „El este pururea în stare de jertfă, adică este prezent în chipul viţelului jertfit, spre bucuria tuturor celor rătăciţi care se întorc în casa părintească.” „Viţelul adus în discuţia parabolei, spun Sfinţii Părinţi, este simbolul Fiului lui Dumnezeu, iar prăznuirea este Sfânta Liturghie, la care participă adunarea credincioşilor şi din care izvorăşte viaţa Bisericii”, mai explică Înaltpreasfinţia Sa. Biserica este casa părintească din parabolă Metafora fiului risipitor este un leitmotiv al imnografiei din perioada Triodului. Iar „faptul că toate troparele ce fac referire la fiul risipitor sunt la persoana întâi singular ne încredinţează de adevărul că noi trebuie să ne identificăm cu acesta”, precizează ierarhul. „Venirea în sine echivalează cu o judecare a faptelor de către propria conştiinţă: Bogăţia sufletului cheltuind-o întru păcate, pustiu sunt de virtuţi şi, flămânzind, strig: Părinte al îndurărilor, apucând înainte, miluieşte-mă! (Cântarea întâi, troparul 21)”. „Biserica – statornica şi râvnita Casă părintească – este întotdeauna pregătită să ofere ospăţul cuvenit în cinstea întoarcerii fiilor risipitori. De aici şi actualitatea nedezminţită de-a lungul veacurilor a Parabolei fiului risipitor”, încheie Arhiepiscopul Calinica al Sucevei şi Rădăuţilor. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 257, Ultimul acces: 2026-09-21 21:14:34
|
Timp total: 0.05s...
[]:1