Mitropolitul Laurenţiu, despre Sfântul Serafim cel Răbdător: Cea mai mare virtute a lui a fost statornicia - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Mitropolitul Laurenţiu, despre Sfântul Serafim cel Răbdător: Cea mai mare virtute a lui a fost statornicia

[2025-02-19]
de Alexandru Boboc

„Cea mai mare virtute a lui, pe care şi-a recunoscut-o cu smerenie, a fost statornicia. Deşi i s-a cerut să se mute în alte părţi, el a rămas aici (la Mănăstirea Sâmbăta de Sus): a fost pus stareţ, apoi a fost duhovnic şi a rămas părintele mănăstirii”, a spus Mitropolitul Laurenţiu al Ardealului despre Sfântul Serafim cel Răbdător.
Înaltpreasfinţia Sa a acordat un interviu la Trinitas TV în cadrul emisiunii „Biserica azi”, realizată de Remus Rădulescu.
„Slujind zilnic, timp de 50 de ani, Sfânta Liturghie, chiar şi în momentele de la sfârşitul vieţii, când uita alte lucruri, firesc, niciodată n-a greşit un cuvânt din Sfânta Liturghie, o urmărea pe carte, ceea ce ştia deja pe de rost urmărea cu atâta devoţiune, cu atâta dragoste”.
„El trăia Sfânta Liturghie ca şi cum ar fi fost prima, iar acesta este un lucru extraordinar pentru că bucuria pe care o câştiga la Sfânta Liturghie o împărtăşea cu toţi cei din jur”, a mărturisit Mitropolitul Laurenţiu.
Cel răbdător
Înaltpreasfinţia Sa a povestit mai multe întâmplări din viaţa Sfântului Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus.
„Răbdarea a fost una dintre calităţile sale, pentru că a fost monah, şi-a asumat călugăria în toate valenţele ei. De la iubire, a avut numele serafim, a fost cu adevărat serafic şi îi iubea pe toţi dimprejur şi le zâmbea, le vorbea cu atâta căldură”, a explicat ierarhul.
„A fost atât de blând şi de harismatic în toate încât nici nu ştii ce să mai alegi, noi le simţeam pe toate”.
„Părintele Serafim, care mi-a fost duhovnic cât a trăit şi cât a putut să ducă lucrarea aceasta a duhovniciei a fost duhovnic şi sprijin, ţinând cont de faptul că un duhovnic nu este doar un iertător de păcate, nu este doar un călăuzitor, un îndrumător sau un sfătuitor, ci este un rugător puternic care te poartă pe braţe”.
Mitropolitul Laurenţiu a mărturisit că Părintele Serafim i-a fost mereu alături: „Orice mărturie pe care aş aducea eu este mult prea slabă faţă de rolul şi lucrarea pe care le-a îndeplinit Părintele Serafim”.
Sfântul Serafim cel Răbdător
Cuviosul Serafim s-a născut în data de 27 octombrie 1912, în satul Totoi, din judeţul Alba, primind la botez numele de Dimitrie.
În noiembrie 1938 a primit hirotonia în diacon şi, la scurt timp, a fost trimis în Sfântul Munte Athos. Însoţit de Cuviosul Părinte Arsenie Boca, s-a aşezat la Chilia Sfântul Ipatie, unde cei doi au fost timp de şase luni sub ascultarea ieroschimonahului Teodosie Domnariu, stareţul Chiliei, luând sfat duhovnicesc şi de la marele isihast român Cuviosul Antipa Dinescu.
Întorcându-se în ţară, s-a aşezat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ctitoria Sfântului Constantin Brâncoveanu, lucrând la rezidirea acesteia, împreună cu Sfântul Cuvios Arsenie, în vremurile tulburi ale celui de Al Doilea Război Mondial. În 15 ianuarie 1941 a primit hirotonia întru preot şi, la scurt timp, de praznicul Izvorului Tămăduirii, tunderea în monahism.
A trecut la viaţa veşnică în data de 20 decembrie 1990.
Sfântul Serafim cel Răbdător a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2024.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 143, Ultimul acces: 2026-06-12 15:18:20