PS Benedict la Radio Trinitas: „Fiului nu i se cere să ierte totul, dar Tatălui da, tocmai pentru a rămâne Părinte”[2025-02-19]de Diandra DavidÎn cea mai recentă ediţie a emisiunii Evanghelie şi Viaţă de la radio Trinitas, Preasfinţitul Părinte Benedict Bistriţeanul a vorbit despre Pilda Fiului Risipitor, punând accentul pe ideea că Dumnezeu nu pedepseşte, nu abandonează şi nu judecă, ci, dimpotrivă, aşteaptă întoarcerea fiilor Săi cu braţele deschise. „Fiului nu i se cere să ierte totul, dar Tatălui da, tocmai pentru a rămâne Părinte”. Fiul Risipitor, care se îndepărtează de la părintele său şi îşi pierde averea, ajunge să înţeleagă nefericirea şi golul pe care le aduce trăirea în păcat, departe de Dumnezeu. Întoarcerea sa este un moment de convertire, de recunoaştere a greşelii, dar şi de acceptare a iubirii nemărginite a tatălui, care îl iartă neconiţionat. „Nu sunt 3 categorii în parabola Fiului Risipitor, ci 3 ipostaze: nici fiul cel mare nu este desăvârşit, nici fiul cel mic, singura imagine desăvârşită este numai cea a Tatălui”, a precizat Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului în dialogul avut la Radio Trinitas cu Pr. Florin Ciprian Petre. Autor al cărţii „Braţele părinteşti. Despre părinţi şi copii în Parabola Fiului risipitor”, Preasfinţia Sa ne îndeamnă la participarea de bună voie la dragostea Tatălui. Dăruirea de sine presupune locuirea în celălalt Parabola Fiului Risipitor poate fi citită şi interpretată în mai multe moduri, suprapunându-se pe mai multe planuri existenţiale. De la microcontext la macrocontext, una dintre temele fundamentale este libertatea omului greşit înţeleasă, care îndepărtează fiinţa umană de Dumnezeu. O a doua abordare se concretizează în profunzimea iertării. „Atunci când fiul uită de Dumnezeu, el nu mai are o viaţă ordonată, având o viaţă de pribegie. El vrea să devină principiu de întâietate, adică părinte, fără să treacă prin nişte etape”, a transmis Preasfinţitul Părinte Benedict Bistriţeanul. „Ca să anticip, scopul parabolei este să ne facă mai ales părinţi buni, accentul fiind pe părintele bun sau mai puţin bun, şi nu pe fiii buni sau răi”. Atunci când vorbeşte despre această parabolă, filosoful Jean-Luc Marion, recunoscut fenomenolog şi teolog, aminteşte nu doar despre iertare, dar şi despre modul în care iubirea poate transforma întreaga fiinţă umană. În acest sens, parimia devine o reflecţie asupra sensului darului divin, care nu se bazează pe merit sau pe aşteptările umane, ci este o manifestare a bunătăţii şi iubirii necondiţionate. „Parabola arată lumea ca dar, cu sensul de dăruire de sine, dragostea lui Dumnezeu fiind exprimată între Persoanele Sfintei Treimi tocmai prin această dăruire: Tatăl în Fiul şi în Duhul, Duhul în Tatăl şi-n Fiul, Fiul în Tatăl şi-n Duhul”, a adăugat Preasfinţitul Părinte Benedict Bistriţeanul. „Dăruirea de sine presupune, teologic, locuirea în celălalt. Dragostea desăvârşită nu înseamnă doar să dăruieşti, ci să te dăruieşti”. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 153, Ultimul acces: 2026-06-05 22:04:08
|
Timp total: 0.03s...
[]:1