Ziua Naţională Brâncuşi: „Contemplaţi lucrările mele până când le vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut”

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Ziua Naţională Brâncuşi: „Contemplaţi lucrările mele până când le vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut”

[2025-02-19]

de Diandra David

Biserica şi timpul liturgic au reprezentat pentru Constantin Brâncuşi un loc al rugăciunii, de comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii săi. Opera lui este o continuare a privirii lui Dumnezeu către oameni: „Contemplaţi lucrările mele până când le vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut”.
Ziua Naţională Constantin Brâncuşi este serbată anual în data de 19 februarie, ziua de naştere a marelui sculptor român.
În lucrarea „Brâncuşi. Sculptor creştin ortodox”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române scrie:
„Cel căruia Henri Rousseau i-a spus «tu ai transformat anticul în modern», a plecat din România şi s-a stabilit în Franţa, unde a beneficiat de o vastă informare asupra istoriei artei şi de contacte personale cu artiştii mari din diferite părţi ale lumii, iar expoziţiile sale de la New York şi din alte oraşe occidentale l-au făcut cunoscut şi apreciat”.
„A unit credinţa cu arta, naţionalul cu universalul şi efemerul cu eternul. De aceea, Coloana fără sfârşit a operei sale este şi Coloana nemuririi sale!”
Începuturi străvechi
Din cele mai vechi timpuri a existat dorinţa omului de a imita vulturul, care se pierde în albastrul cerului şi de a se elibera de „legea gravitaţiunii generale”, care-i leagă inima de pământul în care s-a născut.
„Coborâtor al dacilor din Gorj”, după cum îi plăcea să se prezinte, Constantin Brâncuşi s-a născut în data de 19 februarie 1876 în satul Hobiţa, comuna Peştişani, din judeţul Gorj. Nu întâmplător le spunea prietenilor care-l vizitau la atelierul din Paris, că la el inovaţia sa coboară din pământ străvechi.
La casa părintească din Hobiţa se pot vedea numeroase modele săpate în lemnul locuinţei strămoşeşti, care devin elemente de bază în sculpturile de mai târziu. Cu un tată de meserie tâmplar, din primii ani ai copilăriei a rămas fascinat de forme şi esenţe.
Pe vremea aceea, ţăranii trăiau în case construite din lemn, cu pridvor exterior şi stâlpi, cu pereţii formaţi din stejari întregi ciopliţi cu barda sau rânduiţi unii peste alţii, îngemânaţi cu precizie, fără cuie de fier.
Uneltele de meşteşugar atârnate pe peretele văruit, securea, o nicovală, o menghină, masa rotundă şi scăunele de lemn sunt ultimele suveniruri româneşti purtate pe meleagurile pariziene, unde obişnuia să-şi invite prietenii în jurul unei mămăligi.
Foto credit: Historia
A găsit universul valorilor omului arhaic
În convorbirile lui Mircea Eliade cu Claude – Henri Rocquet, istoricul religiilor spunea despre influenţele româneşti din sculptura părintelui sculpturii moderne:
„Brâncuşi nu a copiat creaţiile artei populare româneşti. Dimpotrivă, el s-a dus la izvorul însuşi al inspiraţiei acestor ţărani români sau greci şi a redescoperit această viziune extraordinară a unui om pentru care piatra există, stânca există, cum am spune, într-un fel, hierofanic. El a găsit dinăuntru universul valorilor omului arhaic”.
„Dacă te întorci cu adevărat la izvoare, la rădăcinile care coboară până în neolitic, atunci eşti foarte român, sau foarte francez, şi totodată foarte universal”.
C. Brâncuşi, Sărutul. Foto credit: Diandra David
Foto credit: Diandra David
Nimic nu creşte la umbra marilor copaci
După ce absolvă şcoala de meserii din Craiova, unde învaţă tâmplăria şi sculptura în lemn, şi Şcoala Naţională de Arte Frumoase, unde câştigă premii pentru lucrările „Bustul lui Vitellius” şi „Capul lui Laocoon”, ia o decizie radicală.
La comanda bustului generalului Carol Davila, Brâncuşi refuză să facă modificările cerute de clienţi şi decide să meargă pe jos până la Paris pentru a-şi continua studiile.
Pe drum, Brâncuşi s-a îmbolnăvit de pneumonie, fiind internat timp de şase luni într-un spital. După ce s-a recuperat parţial, a mers pe jos până la Langres, iar apoi a luat trenul până la Paris. A ajuns în Franţa şi a lucrat ca spălător de pahare la taverna Moilard, până să ajungă în atelierul lui Rodin.
,,Aveau să o convertească şi pe Regina Elisabeta/ Carmen Sylva să le susţină demersul, să intervină pe lângă cunoscuţii din cercul lui Rodin, ceea ce dovedeşte că, de vreme ce era nevoie de o asemenea mijlocire regală, era greu de ajuns la titanul de la Meudon, cum era supranumit, după numele localităţii din preajma Parisului unde îşi avea Atelierul-Şcoală”, scrie Victor Crăciun în lucrarea ,,Brâncuşi – de la iniţiere la revelaţie”.
Deşi Rodin i-a oferit posibilitatea de a fi ucenicul său, Brâncuşi a refuzat, afirmând că „nimic nu creşte la umbra marilor copaci”, dorind să-şi urmeze propriul drum artistic.
Opere importante
Odată cu anul 1907 începe perioada sa de afirmare. În 1910, a început seria Mademoiselle Pogany, muza fiind una din prietenele sale care studia la Paris.
În 1920, Constantin Brâncuşi a sculptat prima versiune a Coloanei Infinitului în lemn de stejar. Înălţimea era de 7 metri şi 17 centimetri şi a sculptat-o în 3 zile pentru un prieten din Paris. Ulterior, în 1938, a construit Coloana Infinitului din fontă şi oţel. Aceasta poate fi vizitată în Târgu Jiu, România.
„Monumentul comemorativ Coloana fără sfârşit, care începe cu jumătate de octoedru ieşind din pământ, ca arbore al vieţii umane, şi se finalizează cu o altă jumătate de octoedru intrând în cer, ca ofrandă pascală sau dăruire de sine a omului, a fost în mod voit amplasat de Brâncuşi nu în faţa bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, ci dincolo de ea, tocmai pentru că numai prin Biserică omul credincios dobândeşte mântuirea şi viaţa veşnică în Hristos”, a scris Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Foto credit: Diandra David
Pe aripile bucuriei primordiale
A fost amendat cu 210 dolari de către vama americană pentru Măiastra, deoarece vameşii au considerat-o piesă industrială, nu o operă de artă. În 2017, o variantă a Măiastrei a fost vândută pentru 27 de milioane dolari.
Ironia acestei poveşti este că, în urma procesului intentat de Brâncuşi pentru recuperarea amenzii, pe care l-a câştigat 3 ani mai târziu, legile pentru importul de opere de artă au fost modificate în SUA.
„Brâncuşi a surprins astfel taina relaţiei smerenie-înălţare. Pasărea Măiastră arată că numai întru smerenie, întru receptivitatea căutării şi a comuniunii, există o înălţare interioară adevărată”, a scris Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în lucrarea „Brâncuşi. Sculptor creştin ortodox”.
„Această viziune spirituală poate avea obârşia sa profundă în cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: «Oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa» (Luca 18, 14)”.
Foto credit: Diandra David
În 1935 a fost însărcinat să realizeze un monument în memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial, la Târgu Jiu, oraşul din apropierea satului său. A acceptat propunerea, iar în 1937 a creat Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor, Masa Tăcerii.
Despre Masa Tăcerii, spre sfârşitul vieţii sale, Brâncuşi mărturisea:
„Acum, la bătrâneţe, văd că, în fond, Masa Tăcerii este o altă nouă Cina cea de taină… Linia Mesei Tăcerii… vă sugerează curbura închisă a cercului, care adună, uneşte şi apropie…”.
Testament
V.G. Paleolog a avut privilegiul de a-l cunoaşte pe marele sculptor Constantin Brâncuşi, fiind oaspetele său timp de 29 de ani la atelierul acestuia din Impasse Ronsin, nr. 11, în cartierul Montparnasse din Paris.
Împărtăşind multe momente de creaţie şi discuţii zilnice, uneori în cadrul unor prânzuri sau cine tradiţionale, V. G. Paleolog a fost martor la evenimentele din viaţa lui Brâncuşi, pe care le-a expus în mai multe studii şi lucrări de cercetare.
După instaurarea regimului comunist, Brâncuşi a fost considerat duşman al regimului, iar revenirea sa în România a fost interzisă. În schimb, el a lăsat întreaga sa operă statului român prin testament, dar aceasta a fost acceptată de Franţa şi poate fi admirată la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris.
Foto credit: Ziarul Lumina
Inedite despre sculptura lui Brâncuşi
Constantin Brâncuşi a desfiinţat faţa şi spatele sculpturii.
A creat conceptul luminii ieşite din sculptură, fără umbre.
A recuperat sculptura ca parte din sculptura ca întreg. Semnificativă
Opera sa este funerară şi recuperează protofolclorul românesc.
Opera sa nu are istorie, este atemporală, fiind legată de veşnicie.
Opera sa nu ocupă un loc în spaţiu, fiind o revelaţie care ordonează spaţiul şi timpul.
Opera sa este o modelare a formelor divine in lumea manifestării materiale.
Opera sa constă în dematerializarea lumii.
Brâncuşi a fost consacrat de mari personalităţi precum: Guillaume Apollinaire, Hans Arp, Paul Morand, Jacques Lassaigne, Ezra Pound până la Carl Sandburg, James Joyce, Jean Cassou, Henry Moore, Vera Muhina, Man Rey. Dar şi de scriitori români şi artişti ca Tudor Arghezi, Nicolae Iorga, Tristan Tzara, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Petru Comarnescu, Marcel Iancu, V.G. Paleolog, Dumitru Velea.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 143, Ultimul acces: 2026-06-18 17:59:20

Timp total: 0.03s...

[]:1