Ziua Mondială a Bolnavului sărbătorită în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Ziua Mondială a Bolnavului sărbătorită în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea

[2025-02-25]
foto: EGCO.ro / Eugen Ivuţ
În data de 23 februarie 2025, Preasfinţia Sa Virgil Bercea a oficiat Sfânta Liturghie alături de un sobor de preoţi în Catedrala greco-catolică „Sfântul Nicolae”. La Liturghie a participat prof. dr. neurochirurg Ioan-Ştefan Florian, care le-a vorbit celor prezenţi despre misiunea medicilor, ca vindecători ai trupurilor şi dătători de speranţă în fiecare zi. În acelaşi timp, şi-a exprimat mulţumirea şi recunoştinţa de a fi invitat să vorbească în faţa unui public atât de numeros, tocmai în Catedrală.

„Anul acesta, cuvântul meu porneşte de la mesajul Papei rostit cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului: speranţa nu înşală şi ne face puternici în suferinţă. Iubiţi credincioşi, cuvântul Papei Francisc dedicat Zilei Bolnavului în anul de graţie 2025 este purtătorul unei înţelegeri şi sensibilităţi aparte şi un îndemn la speranţă venită de dincolo de ceea ce noi, oamenii, putem oferi. Vine din partea cuiva care ne oferă un exemplu despre cum poate fi purtată suferinţa fără a deznădăjdui, ci, dimpotrivă, pentru a spera.”
Doctorul neurochirurg a amintit şi despre fericita ocazie când l-a întâlnit pe Sfântul Părinte Papa Francisc, în vizita sa la Vatican: „Am avut de curând fericita ocazie, graţie Preasfinţiei Voastre, să fiu în preajma Sfântului Părinte la Vatican. Am văzut un om care ştie ce este suferinţa, care simte durerea, dar care, dincolo de toate acestea, are harul de a face lumea să primească fiecare zi ca pe o binecuvântare. Adus în fotoliu rulant pe podiumul sălii de conferinţă, s-a ridicat şi a păşit în aplauzele întregii audienţe, deşi fiecare pas părea ca şi cum ar fi urcat Golgota.”
A amintit apoi despre misiunea pe care medicii o au, despre emoţiile şi situaţiile dificile cu care se confruntă fiecare cadru medical pe parcursul carierei: „Avem vocaţia de a dărui din viaţa noastră pentru viaţa altora. Mă aflu adesea în faţa unei situaţii în care abandonul pare calea cea mai uşoară atât pentru pacient, cât şi pentru mine, ca medic. Văd explorări imagistice la copii, tineri, oameni maturi sau vârstnici, în care desluşesc chipul întunecat al deznădejdii. Ştiu asta, am trăit această experienţă poate de prea multe ori. Este oare un păcat să încerci să prelungeşti, măcar câteva luni sau poate un an, trecerea pe acest pământ, oricum vremelnică? Sunt mulţi care spun că doar amăgim şi ne amăgim încercând să operăm un pacient care oricum are sfârşitul aproape.”
„Pentru mulţi dintre pacienţii pe care i-am operat, a fi înconjurat de cei dragi încă o vreme reprezintă totul în viaţă. Pentru cei apropiaţi, înseamnă clipe în care îi mai pot auzi vocea, în care se mai pot bucura de lumina soarelui, de muzica dimineţilor, de culorile curcubeului în ploaie, de strălucirea stelelor. Învăţă să preţuiască altfel clipele, orele, zilele care devin tot mai intense şi mai pline de viaţă. Noi nu putem şti care va fi soarta celui peste care ne aplecăm, dar cred că avem datoria să încercăm, pentru că cele mai importante lucruri din lume au fost realizate de oameni care au continuat să încerce chiar şi atunci când părea că nu mai există nicio speranţă.”
Invitatul a încheiat discursul pe o notă de speranţă, relatând un episod din cariera sa de medic: „Spunea cineva că în ochii unui copil bolnav vezi toată durerea lumii, la fel cum cred eu că în zâmbetul unui copil vindecat vezi nemărginirea speranţei. Unul dintre cele mai preţioase tablouri din cabinetul meu este realizat de o fetiţă care avea încă 14 ani când am operat-o pentru o tumoră malignă situată adânc în creier. La un an după operaţie, mi-a dăruit tabloul viu colorat pictat de ea, imaginea pe care o văd în fiecare zi. Nu are titlu, eu îi spun: «Culorile speranţei…»” În semn de preţuire pentru misiunea pe care o îndeplineşte, la finalul Sfintei Liturghii, prof. dr. Ioan-Ştefan Florian a fost decorat de Preasfinţia Sa Virgil Bercea cu Ordinul „Fericitul Valeriu Traian Frenţiu”. (Cristian Ciulea, biroul de presă la EGCO)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 115, Ultimul acces: 2026-06-02 18:35:00