Nunţiul Apostolic în Ucraina: Numai Domnul poate aduce speranţa[2025-02-24]Mons. Visvaldas Kulbokas (foto: Arturiuxs, Wiki, CC BY-SA 4.0)„Numai Domnul Dumnezeu Atotputernic poate aduce speranţă împotriva oricărei speranţe…” Nunţiul Apostolic în Ucraina, Arhiepiscopul Visvaldas Kulbokas, a făcut această observaţie pentru Vatican Media pe 24 februarie 2025, a treia aniversare a războiului din Ucraina, de după invazia rusă la scară largă din 2022. Nunţiul şi-a început comentariile subliniind cum, mai ales în acest an jubiliar, rugăciunea este un „dar preţios” pe care ucrainenii îl preţuiesc şi îl caută. Reflectând asupra a ceea ce „este cu adevărat războiul”, şi-a amintit când un civil, o femeie în vârstă de 60 de ani, care nu avea nici o legătură cu acţiunile militare, a fost închisă în Rusia timp de aproape trei ani. Şi-a amintit că aceasta a spus: „Nu mai puteam înţelege ce am făcut şi ce nu am făcut, ce era real şi ce era fantezie sau iluzie. Nu îmi mai aminteam ce declarasem, spusesem sau semnasem.” „Aceasta”, a deplâns el, „este starea a mii de oameni şi, până acum, eu personal nu am văzut nici măcar un canal eficient care să lucreze pentru a-i ajuta.” În mijlocul acestei realităţi dure, Arhiepiscopul Kulbokas a asigurat, încă o dată, că încredinţează „situaţia acestor mii şi mii de prizonieri – care sunt fără speranţă – rugăciunilor tuturor”. „Pentru că numai Domnul Dumnezeu Atotputernic”, a continuat el, „poate aduce speranţă împotriva oricărei speranţe, aşa cum a subliniat şi Sfântul Părinte în bula de convocare a Jubileului”, care subliniază importanţa rugăciunii, „deoarece există cu adevărat situaţii care, din perspectivă umană, nu au ieşire”. La sfârşitul acestui al treilea an de război total, Nunţiul a subliniat evenimentele-cheie, începând cu eliberarea a doi preoţi greco-catolici, pr. Ivan Levytskyi şi pr. Bohdan Heleta, pe 28 iunie anul trecut. Faptul de a fi putut să îi îmbrăţişeze pe cei doi preoţi redemptorişti care au fost în închisoare timp de peste un an şi jumătate în mijlocul unor mari dificultăţi, a spus el, a fost o mare bucurie. „În plus, a fost înălţător să fiu martor la credinţa lor, care le-a permis – în ciuda numeroaselor greutăţi pe care le-au suferit în timpul detenţiei – să continue să ofere jertfele lor în uniune cu jertfa lui Isus.” Un alt moment foarte semnificativ şi plin de bucurie, a amintit Arhiepiscopul Kulbokas, a fost vizita secretarului de stat al Vaticanului, Cardinalul Pietro Parolin, în Ucraina în iulie anul trecut. A spus că rugăciunea a fost în centrul vizitei. „Receptarea prezenţei Sfântului Scaun, a secretariatului de stat şi a Sfântului Părinte însuşi – prin intermediul secretarului de stat – a fost profund semnificativă, chiar şi fizic, aici, în Ucraina.” Un alt moment deosebit de plin de bucurie, şi-a amintit el, s-a petrecut cu doar câteva săptămâni în urmă, pe 1 februarie, când un grup de aproximativ 200 de tineri catolici ucraineni au avut o întâlnire online prin legătură video cu Sfântul Părinte. „Întrucât Anul Jubiliar este dedicat speranţei, pentru aceşti tineri”, a declarat Nunţiul, „a fost, de asemenea, un puternic semn de speranţă”. Nunţiul Apostolic a amintit provocările de la capitolul sănătate ale Sfântului Părinte în aceste zile, adăugând că, aşa cum nu era de aşteptat, acest lucru, chiar şi cu războiul din ţară, a fost în mijlocul titlurilor principale. „În aceste zile, am primit multe mesaje de solidaritate nu numai de la catolici sau Episcopi, ci şi de la lideri ai altor Biserici şi de la biroul preşedintelui Ucrainei, exprimându-şi îngrijorarea sinceră pentru sănătatea Sfântului Părinte. Acest lucru a fost surprinzător chiar şi pentru mine”, a reflectat el, „deoarece războiul ocupă atât de evident mintea şi spaţiul tuturor. Cu toate acestea, a fost emoţionant să văd cum sănătatea Papei atinge, de asemenea, inimile oficialilor de stat şi ale păstorilor de diferite confesiuni.” Aceasta, a subliniat el, evidenţiază modul în care peisajul informaţional din Ucraina diferă de cel din alte ţări. Pentru multe instituţii media internaţionale, în special laice, a observat Arhiepiscopul, războiul a devenit, cel puţin în parte, ceva de rutină. „Dar când eşti aici”, a explicat el, „înţelegi că numărul victimelor nu scade. Decesele de pe front sunt în creştere – mai multe în 2023 decât în primul an de război, iar anul trecut mai multe decât în 2023. Numărul deceselor în rândul civililor, după cum confirmă rapoartele Organizaţiei Naţiunilor Unite, a crescut, de asemenea, şi continuă să crească.” Chiar şi acolo unde se află el la Kiev, a observat prelatul, mass-media internaţională acoperă doar cele mai masive atacuri cu rachete, care au loc poate o dată pe lună. „Dar dacă cineva m-ar întreba când a fost ultima noapte fără un atac cu dronă la Kiev, nu mi-aş aminti. Şi dacă vorbim despre Harkov sau Herson, aceste oraşe suferă, de asemenea, focuri de artilerie, ceea ce face ca bombardamentele să fie mult mai frecvente şi mai intense decât în Kiev.” Ultimul moment-cheie menţionat a fost demonstraţia de pace de la Kiev a Mişcării Europene de Acţiune Nonviolentă din iulie. Intenţia mişcării, a amintit el, este de a mobiliza societăţile înainte de izbucnirea războaielor. A menţionat că se intenţionează să se repete acest proiect şi în acest an, aplaudând eforturile lor de a consolida mobilizarea societăţii civile „astfel încât problema războiului şi a păcii să nu fie lăsată doar în mâinile politicienilor”, „ci toţi sunt invitaţi să se gândească serios la ceea ce pot face în propriul rol”. Acest război, a spus Arhiepiscopul Kulbokas înainte de a-şi încheia remarcile, pune la încercare întreaga umanitate. Pe multe fronturi este nevoie de acţiune pentru a împinge guvernele şi organizaţiile internaţionale să restabilească pacea şi, prin urmare, a invitat el, „noi toţi trebuie să creştem spiritual şi să mărturisim speranţa…” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 120, Ultimul acces: 2026-06-12 13:59:58
|
Timp total: 0.04s...
[]:1