© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.06s...
Se împlinesc 85 de ani de la moartea lui Nicolae Tonitza: pictor, grafician şi iconar[2025-02-26]de Andrei UrsuleanÎn urmă cu 85 de ani, trecea la Domnul celebrul pictor Nicolae Tonitza. Mai puţin cunoscut este faptul că marele artist a obţinut, în anul 1912, Certificatul de pictor bisericesc. Printre lăcaşurile de cult pictate de el se numără biserica Mănăstirii Durău şi Biserica „Sf. Gheorghe” din Constanţa. Renumit pictor, grafician şi critic de artă, Nicolae Tonitza s-a născut la Bârlad, la 13 aprilie 1886. A studiat la Şcoala de Belle-Arte din Iaşi, iar între 1907-1909 a aprofundat pictura la München, expunând la Kunstverein şi călătorind în marile centre artistice din Italia şi Franţa, precum Genova, Veneţia, Florenţa, Milano şi Paris. După o perioadă petrecută la Paris, s-a întors în ţară în 1911, stabilindu-se la Iaşi, unde a participat la expoziţia „Tinerimea artistică” şi a pictat biserica din Poeni-Vaslui. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat şi a devenit prizonier la Kîrdjali, Bulgaria. După război, s-a mutat la Bucureşti, iar între 1921-1924 a locuit la Vălenii de Munte. Prima sa expoziţie personală a avut loc în 1921, unde a prezentat 78 de lucrări, inclusiv „Omul unei lumi noi”. În 1926 a fondat „Grupul celor patru”, alături de Oscar Han, Francisc Şirato şi Ştefan Dimitrescu. A participat la expoziţii internaţionale, fiind distins cu „Grand Prix” la Barcelona (1929) şi „Diploma de onoare” la Paris (1937). În 1937 a devenit rector al Şcolii de Belle-Arte din Iaşi, iar în 1938 a primit Premiul „Elena şi G. Vlasto” din partea Academiei Române. Grav bolnav din 1937, Nicolae Tonitza a trecut la Domnul în 26 februarie 1940, la Bucureşti. Nouă ani mai târziu, în semn de omagiu pentru moştenirea sa culturală, nou-înfiinţatul liceu de arte plastice din Bucureşti a primit numele său. Biserica Mănăstirii Durău Între anii 1935-1937, Nicolae Tonitza a pictat, alături de studenţii săi, biserica Mănăstirii Durău. Tonitza a abordat o tehnică unică la acea vreme: encaustica. Aceasta presupunea aplicarea unei baze de ceară fierbinte, lăsată să se fixeze peste iarnă, oferind lucrării o transparenţă aparte şi o durabilitate crescută. Prin această metodă, pictorul a umanizat personajele biblice şi le-a conferit elemente din specificul popular românesc. În scena Naşterii Domnului de la Durău, păstorii au fost zugrăviţi în costume populare specifice zonei Moldovei. Foto credit: Maria Burla/Mănăstirea Durău Nicolae Tonitza a pictat şi: Palatul Mitropoliei din Iaşi (1906), bisericile din Poieni – Vaslui (1911), Scorţeni – Bacău (1912), Grozeşti – Bacău (1912), Capela familiei Moruzi din Iaşi (1913), biserica din Netezeşti – Ilfov (1914). Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 141, Ultimul acces: 2026-09-23 21:09:28
|
Timp total: 0.07s...
[]:1
