Colegiul „Sfântul Iosif” din Bucureşti la Zilele Dobrogei

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Colegiul „Sfântul Iosif” din Bucureşti la Zilele Dobrogei

[2025-11-20]

foto: ARCB.ro
Anual, în ziua de 14 noiembrie, pe plaiurile dobrogene se sărbătoreşte încheierea Războiului de Independenţă, eveniment ce a dus la eliberarea ţinuturilor ocupate de otomani şi la reintegrarea Dobrogei în România. Dobrogenii s-au pregătit îndelung pentru aceste zile speciale: „Ziua Dobrogei reprezintă un moment de bucurie, dar şi de recunoştinţă faţă de patrimoniul cultural şi spiritual al acestei regiuni. Prin aceste evenimente, Centrul Cultural Judeţean ‘Teodor T. Burada’ îşi consolidează misiunea de a promova tradiţiile, valorile şi multiculturalitatea care definesc Dobrogea”, menţionează AGERPRES (editor: Ada Vîlceanu).

În dorinţa de a-i sensibiliza pe elevii noştri de la Colegiul Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Bucureşti asupra Patrimoniului naţional, am organizat o excursie de studiu cu un grup de 26 de elevi din clasa a IX-a, profil teologic, specializarea Ghid turism religios, însoţiţi de doi profesori (Sr. Rodica Miron şi Bogdan Dragomir, ambii empatizând cu istoria şi cu valorile culturale), pentru a studia o serie de obiective istorice şi culturale din judeţul Constanţa, cu ocazia Zilelor Dobrogei. A fost o ocazie de a vizita gratuit expoziţii şi muzee în premieră, dar şi de a participa la multe evenimente organizate cu această ocazie.
Vineri, 13 noiembrie, la ora 14.00, după ultima oră de curs a elevilor, am plecat de lângă poarta Colegiului, având ca primă destinaţie Muzeul Axiopolis din Cernavodă, despre care auziserăm că este de curând deschis. Vechea cetate romană, cu valoroasele sale vestigii, ascunse încă în măruntaiele pământului, nu poate fi nici vizitată, nici cercetată din cauza plasării unei unităţi militare chiar pe zona centrală a sitului şi a unor lucrări de anvergură efectuate acolo. Se cunoaşte însă din surse istorice că Axiopolis, important nod comercial pe drumul dintre Noviodunum si Durostorum, a fost una dintre cele mai renumite cetăţi de pe limesul dunărean şi a avut, încă din perioada persecuţiilor, o comunitate numeroasă de creştini, cu numeroşi martiri. Au existat şi câteva biserici paleocreştine, dintre care una, plasată în afara cetăţii şi una trinavală, cu baptisteriu – ceea ce dovedeşte că cetatea Axiopolis în timpul împăratului Constantin era deja centru episcopal.
Muzeul de istorie Axiopolis, aflat în apropierea vechiului pod, făcut de Anghel Saligny, deţine doar câteva fotografii şi câteva artefacte scoase la iveală cu ocazia săpăturilor de la începutul secolului trecut, dar are în schimb o frumoasă colecţie de artefacte din perioada preistorică (mai ales cultura Hamangia, căreia îi aparţin Gânditorul şi Femeia şezând), dar şi artefacte din perioada romană. Muzeograf Ana Olivia Rotaru, căreia îi mulţumim pentru disponibilitate, deşi era la capătul unei zile solicitante, cu mulţi vizitatori, ne-a aşteptat în acea zi de vineri peste program, mai bine de o oră, ne-a primit cu bucurie în sălile muzeului de curând renovat şi ne-a povestit istoria artefactelor expuse, dar şi a cetăţii Axiopolis. Continuându-ne drumul şi ajungând la Constanţa, ne-am cazat la Oratoriul Don Bosco, unde pr. Venceslau, împreună cu ceilalţi fraţi, ne-a făcut să ne simţim minunat în casa lor.
Sâmbătă, 14 noiembrie, ne-am oprit întâi la biserica romano-catolică din Kogălniceanu, unde am rememorat istoria tristă a comunităţilor de germani, plecaţi în secolul al XIX-lea din ţinuturile nordice ale Ucrainei şi Rusiei din cauza pericolului de a-şi pierde identitatea naţională şi religioasă. Ajunşi în Dobrogea, au muncit, au creat o tradiţie temeinică, şi-au construit sate cu şcoli, spitale şi biserici trainice din piatră, pe care ulterior au fost siliţi să le părăsească. Alte biserici ale nemţilor vom vedea în drumurile noastre cu aceiaşi elevi în vara anului următor. Apoi ne-am plimbat printre ruinele bătute de vânt ale vechii cetăţi Capidava, care, printre puţinele din zonă, a beneficiat de restaurare cu fonduri europene. Din nefericire, domnul arheolog Tiberiu Potârniche, pe care l-am ascultat anul trecut, nu era în cetate, pentru a le explica elevilor ce înseamnă o viaţă de arheolog petrecută cu devotament.
Întrucât vremea nu era deloc prielnică, am decis ca cetatea Ulmetum să o lăsăm pentru luna iunie, în a doua parte a explorării noastre în ţinuturile dobrogene. De aceea, ne-am întors în Constanţa, unde, după două felii de pizza mâncate ca masă de prânz, ne-am continuat vizita la mormântul pictat, tip hypogeu, din secolul al IV-lea. Aici am admirat modul în care s-a decis conservarea lui – vizitatorii neavând acces decât la anticamera mormântului, ce este despărţită de acesta printr-un perete vitrat transparent. Pe pereţii laterali ai anticamerei sunt expuse imagini ale picturilor din mormânt, iar pe ecranul unui televizor rulează permanent imagini din interiorul mormântului pictat. Elevii au putut afla cu această ocazie diferenţa între un tumul şi un mormânt tip hipogeu, făcând apel la etimologia termenilor. Ne-am continuat vizita în Piaţa Ovidiu, dominată de silueta maiestoasă a poetului antic, Publius Ovidius Naso. Şi aici, ca la toate celelalte obiective, unul dintre elevi le-a prezentat colegilor şi turiştilor aflaţi întâmplător în zonă date despre poetul latin şi legătura acestuia cu Pontul Euxin.
De aici paşii ne-au purtat la Bazilica Sf. Anton de Padova din Constanţa, unde am asistat la Sfânta Liturghie, celebrată de Monseniorul Ieronim Iacob împreună cu Părintele Mihai Ispas, un fost elev al Colegiului „Sfântul Iosif”. Aflând despre scopul vizitei noastre în Constanţa, Monseniorul Ieronim Iacob a amintit în predica sa despre bogăţia patrimoniului creştin dobrogean, care necesită mai multă atenţie din partea autorităţilor, dar şi de datoria dascălilor de a le insufla tinerilor dragostea pentru acest patrimoniu. Deşi Muzeul de Istorie şi Arheologie din Constanţa se află în renovare, am reuşit să vizităm Casa cu mozaic: acea domus romana, aflată în imediata apropiere a Muzeului, care, renovată şi ea de curând, ne-a delectat privirea prin mulţimea de mozaicuri florale şi cu simboluri creştine, ce ne-a făcut să zăbovim câteva zeci de minute în preajma lor.
Duminică, după Sfânta Liturghie, la care am asistat la prima oră a dimineţii în capela fraţilor de la Oratoriul Don Orione, am plecat iarăşi spre centrul oraşului Constanţa, întrucât aflaserăm de un tur ghidat printre clădirile istorice ale bătrânului Tomis, efectuat cu ocazia Zilelor Dobrogei de un profesor de istorie pensionar, împins de dorinţa de a păstra vie memoria oraşului tomitan. Frumoasă experienţă pentru elevii noştri de ghidaj profesionist! Am trecut pe la Biserica greacă, înălţată doar cu zece ani înainte de câştigarea independenţei. Biserica Schimbarea la Faţă, cu trepte maiestoase şi aspect de vilă aristocrată la exterior, fără turlă şi cupolă, fusese construită astfel din cauza restricţiilor impuse de dominaţia otomană. Interiorul, tip hală, se distinge prin eleganţa celor două rânduri de coloane clasice. Cu această ocazie, copiii au putut face diferenţa între diferitele tipuri de biserici: cele latine, tip navă sau hală (stil folosit ulterior şi de orientali) şi cele de tip bizantin, compartimentate în pronaos, naos şi altar.
Apoi, în drumul nostru, am văzut splendida sinagoga aşchenadă, renovată doar pe exterior deocamdată, apoi Liceul Eminescu, la subsolul căruia au fost găsite ruinele unei biserici paleocreştine, apoi am poposit la Moscheea Carol I, cu renumita cupolă de beton armat şi zveltul minaret atât de râvnit de elevii noştri pentru priveliştea ce o oferea asupra oraşului. Până la moschee însă, şi până la Vila cu lei, ghidul ne-a încântat cu diferite poveşti ale personalităţilor de altădată. Păşind printre ruinele străvechiului oraş Tropaeum Traiani, renumit în antichitate prin frumuseţea şi bogăţia sa, am călcat prin basilica forensis, închipuindu-ne că îi întâlnim pe patricienii de altădată; apoi cele două bazilici creştine, dintre care una fostă cisternă, aflată cândva lângă strada centrală, iar acum inundată de vegetaţie. Cea de-a doua, trinavală, părea că fusese înconjurată şi de alte ziduri, păstrându-şi parcă un rest de solemnitate până astăzi. (Sr. Rodica Miron, Colegiul Romano-Catolic „Sfântul Iosif”, Bucureşti)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 66, Ultimul acces: 2026-06-03 01:45:05

Timp total: 0.03s...

[]:1