Papa Leon către cineaşti: Filmul poate portretiza „dorul de infinit”

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Leon către cineaşti: Filmul poate portretiza „dorul de infinit”

[2025-11-15]

foto: Vatican Media
Papa Leon al XIV-lea le-a spus sâmbătă reprezentanţilor industriei cinematografice mondiale că cinematografia este mult mai mult decât divertisment, numind-o un vehicul capabil să exprime cea mai profundă căutare spirituală a umanităţii şi dorinţa sa de infinit. Sfântul Părinte a primit un grup de cineaşti, actori şi producători la Palatul Apostolic pe 15 noiembrie. Printre cei care l-au întâmpinat s-au numărat actriţa australiană Cate Blanchett, laureată a premiului Oscar, actorul american Chris Pine, actriţele italiene Monica Bellucci şi Maria Grazia Cucinotta şi regizorul Spike Lee, laureat al premiului Oscar. Înainte de audienţă, Vaticanul a publicat o listă cu unele dintre filmele preferate ale Papei, inclusiv „Sunetul muzicii” şi „Viaţa este frumoasă”.

Adresându-se artiştilor, Pontiful a spus că cinematografia este „încă o formă de artă tânără, visătoare şi oarecum neliniştită” şi că, deşi a început ca un „joc de lumini şi umbre, menit să amuze şi să impresioneze”, a început curând să transmită „realităţi mult mai profunde”, devenind în cele din urmă „o expresie a dorinţei de a contempla şi înţelege viaţa, de a-i povesti măreţia şi fragilitatea şi de a descrie dorinţa de infinit”. Le-a mai spus: „Este minunat să vezi că, atunci când lumina magică a cinematografiei luminează întunericul, ea aprinde simultan ochii sufletului. Într-adevăr, cinematografia combină ceea ce pare a fi un simplu divertisment cu naraţiunea aventurii spirituale a persoanei umane.” Una dintre cele mai valoroase contribuţii ale cinematografiei, a spus el, este că „ajută publicul să se gândească la propria viaţă, să privească complexitatea experienţelor sale cu alţi ochi şi să examineze lumea ca şi cum ar fi pentru prima dată”, redescoperind astfel „o parte din speranţa care este esenţială pentru ca umanitatea să trăiască din plin”. A adăugat: „Găsesc alinare la gândul că cinematograful nu este doar imagini în mişcare; el pune speranţa în mişcare!”
„A intra într-un cinematograf este ca şi cum ai trece un prag”, a spus Papa. „În întuneric şi tăcere, vederea devine mai ascuţită, inima se deschide, iar mintea devine receptivă la lucruri încă neimaginate.” Prin munca lor, cineaştii „se conectează cu oamenii care caută divertisment, precum şi cu cei care poartă în inimile lor un sentiment de nelinişte şi sunt în căutare de sens, dreptate şi frumuseţe”. „Trăim într-o epocă în care ecranele digitale sunt mereu aprinse”, a continuat el. „Există un flux constant de informaţii. Cu toate acestea, cinematograful este mult mai mult decât un simplu ecran; este o intersecţie de dorinţe, amintiri şi întrebări. Este o călătorie senzorială în care lumina străpunge întunericul şi cuvintele întâlnesc tăcerea. Pe măsură ce intriga se desfăşoară, mintea noastră este educată, imaginaţia noastră se extinde şi chiar şi durerea îşi poate găsi un nou sens.”
A subliniat că instituţiile culturale precum cinematografele şi teatrele sunt „inimile care bat ale comunităţilor noastre, deoarece contribuie la umanizarea lor”, adăugând „Dacă un oraş este viu, aceasta se datorează în parte spaţiilor sale culturale. Trebuie să locuim în aceste spaţii şi să construim relaţii în cadrul lor, zi de zi.” Cu toate acestea, a avertizat că „cinematografele se confruntă cu un declin îngrijorător, multe fiind îndepărtate din oraşe şi cartiere” şi a remarcat că „nu puţini oameni spun că arta cinematografică şi experienţa cinematografică sunt în pericol”. A îndemnat instituţiile „să nu renunţe, ci să coopereze în afirmarea valorii sociale şi culturale a acestei activităţi”.
„Logica algoritmilor tinde să repete ceea ce «funcţionează», dar arta deschide ceea ce este posibil”, a spus el. „Nu totul trebuie să fie imediat sau previzibil. Apăraţi lentoarea atunci când serveşte unui scop, tăcerea atunci când vorbeşte şi diferenţa atunci când este evocatoare. Frumuseţea nu este doar un mijloc de evadare; este mai presus de toate o invocare.” „Atunci când cinematografia este autentică, ea nu doar consolează, ci provoacă”, a continuat el. „El articulează întrebările care sălăşluiesc în noi şi uneori chiar provoacă lacrimi pe care nu ştiam că trebuie să le exprimăm.” În anul jubiliar, le-a spus el, Biserica îi invită pe toţi „să călătorească spre speranţă”, afirmând că prezenţa lor a fost „un exemplu strălucit” în acest sens. El a descris regizorii ca fiind „pelerini ai imaginaţiei, căutători de sens, naratori ai speranţei şi vestitori ai umanităţii”, a căror călătorie nu se măsoară în distanţă, ci în „imagini, cuvinte, emoţii, amintiri comune şi dorinţe colective”.
Biserica, a spus el, „vă preţuieşte pentru munca voastră cu lumina şi timpul, cu chipuri şi peisaje, cu cuvinte şi tăcere”. Citând cuvintele adresate de Papa Paul al VI-lea artiştilor – „Dacă sunteţi prieteni ai artei autentice, sunteţi prietenii noştri… lumea în care trăim are nevoie de frumuseţe pentru a nu se scufunda în disperare” – a spus că doreşte „să reînnoiască această prietenie, deoarece cinematograful este un atelier al speranţei, un loc în care oamenii se pot regăsi pe ei înşişi şi îşi pot găsi scopul”. I-a încurajat să îşi amintească cuvintele pionierului filmului David W. Griffith: „Ceea ce îi lipseşte filmului modern este frumuseţea, frumuseţea vântului în mişcare în copaci”, făcând legătura cu imaginea evanghelică a vântului ca semn al Duhului. „Vă invit să facem din cinema o artă a Duhului”, a spus el.
„În epoca actuală, există o nevoie de martori ai speranţei, frumuseţii şi adevărului”, a continuat. „Puteţi îndeplini acest rol prin munca voastră artistică. Cinematografia bună şi cei care creează şi joacă în ea au puterea de a recupera autenticitatea imaginilor pentru a proteja şi promova demnitatea umană. Nu vă fie teamă să vă confruntaţi cu rănile lumii.” Filmul bun, a subliniat el, „nu exploatează durerea; o recunoaşte şi o explorează”. A da voce sentimentelor complexe şi uneori întunecate ale inimii umane „este un act de iubire”, a spus el, iar arta autentică „trebuie să se implice” în fragilitatea umană. Realizarea de filme, le-a reamintit el, „este un efort comun, un efort colectiv în care nimeni nu este autosuficient”, implicând contribuţiile a nenumăraţi profesionişti. „Fiecare voce, fiecare gest şi fiecare abilitate contribuie la o operă care poate exista doar ca un întreg.”
„Într-o epocă a personalităţilor exagerate şi conflictuale”, a spus el, ei arată că filmul necesită „dedicare şi talent” şi că darurile fiecăruia pot „străluci într-o atmosferă de colaborare şi fraternitate”. S-a rugat ca cinematografia să fie „întotdeauna un loc de întâlnire şi o casă pentru cei care caută un sens şi un limbaj al păcii” şi să nu îşi piardă „niciodată capacitatea de a uimi şi chiar să continue să ne ofere o privire, oricât de mică, asupra misterului lui Dumnezeu”. „Domnul să vă binecuvânteze pe dvs, munca dvs şi pe cei dragi”, a conchis el. „Şi fie ca El să vă însoţească mereu în călătoria voastră creativă şi să vă ajute să fiţi artizani ai speranţei.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 56, Ultimul acces: 2026-05-20 14:12:44

Timp total: 0.03s...

[]:1