PS Macarie, mesaj de condoleanţe: Când multe suflete slăbeau, Maica Ierusalima a rămas neclintită[2025-11-16]de Ştefana TotorceaPreasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, a transmis duminică un mesaj de condoleanţe după mutarea la Domnul a Stavroforei Ierusalima Ghibu, fosta stareţă a Mănăstirii Râmeţ din judeţul Alba. Între Părintele Episcop Macarie şi obştea de la Râmeţ există o legătură spirituală specială, având în vedere că rudele ierarhului au fost ctitori ai noii biserici de la Râmeţ în vremurile grele ale comunismului. „În vremuri de prigoană ateistă, când multe suflete slăbeau, Maica Ierusalima a rămas neclintită, păstrând aprinsă flacăra credinţei şi a rânduielii monahale la Mănăstirea Râmeţ”, transmite ierarhul. Text integral: Cu inima îndurerată, dar cu nădejdea Învierii, am aflat vestea mutării la veşnicele lăcaşuri a celei ce a fost neobosită ostenitoare, maică duhovnicească şi vrednică slujitoare a Mirelui Hristos, Stavrofora Ierusalima Ghibu, proinstareţa Mănăstirii Râmeţ. Privim cu evlavie înaintea vieţii sale pilduitoare, închinată întru totul lui Dumnezeu şi obştii monahale, o viaţă plină de jertfelnicie, curaj şi statornicie. În vremuri de prigoană ateistă, când multe suflete slăbeau, Maica Ierusalima a rămas neclintită, păstrând aprinsă flacăra credinţei şi a rânduielii monahale la Mănăstirea Râmeţ. A ştiut să adune în jurul ei copile harnice şi curate, pe care le-a călăuzit să devină mirese ale Mirelui Hristos, iar împreună cu ele a ostenit la ridicarea noii biserici de zid, înălţată între anii 1982–1992, lângă străvechea bisericuţă a Sfântului Ierarh Ghelasie. Eu însumi am cunoscut-o pe Maica Ierusalima încă din copilărie, când venea adesea la Spermezeu şi în satele din ţinutul nostru natal al Năsăudului, de unde a chemat în obşte câteva maici harnice şi devotate. Aici a legat prietenii adânci cu oameni evlavioşi şi credincioşi, între care Ioan şi Elisabeta Gherghel de pe Valea Irideiului – ţărani înstăriţi, harnici şi darnici – naşii de Botez ai tatălui meu, Vasile. Cu jertfa lor, aceştia dăruind o sumă foarte mare de bani, Maica Ierusalima a putut începe lucrările noii biserici. Ori de câte ori ajungeam la Râmeţ – mai întâi ca elev seminarist, apoi ca student teolog, ca ieromonah, iar în ultima vreme ca arhiereu –, Maica Ierusalima îmi amintea cu multă emoţie şi recunoştinţă de această binefacere a consătenilor mei ctitori. Purtând în suflet învăţăturile Sfinţilor săi Părinţi duhovnici, Arsenie de la Prislop şi Dometie cel Milostiv, Maica Ierusalima a trăit în smerenie şi slujire neîncetată. A ştiut când trebuie să tacă şi când se cuvine să vorbească, ridicându-şi glasul care devenea mărturisire. De fiecare dată când slujeam la Râmeţ, întâlnirea cu Maica Ierusalima era prilej de bucurie, de povăţuire şi de întărire sufletească. Zâmbetul ei liniştit, cuvântul ei de foc şi statornicia ei în cele sfinte rămân în inimile tuturor celor ce au cunoscut-o. Astăzi, când sufletul său se întoarce la Izvorul Vieţii – Hristos Domnul, nădăjduim cu tărie că El o va aşeza în ceata cuvioaselor maici, acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit. În aceste clipe ale despărţirii vremelnice de Maica Ierusalima, adresăm obştii Mănăstirii Râmeţ şi tuturor celor ce au cunoscut-o şi iubit-o, părinteşti condoleanţe şi rugăciune pentru întărire şi mângâiere. Dumnezeu să o ierte şi să o odihnească cu drepţii! Veşnică să-i fie pomenirea! † Părintele Episcop Macarie al Europei de Nord Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 70, Ultimul acces: 2026-06-11 10:36:12
|
Timp total: 0.03s...
[]:1