Patriarhul Daniel: Este esenţial ca Şcoala, Familia şi Biserica să colaboreze pentru a construi un sistem educaţional echitabil

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul Daniel: Este esenţial ca Şcoala, Familia şi Biserica să colaboreze pentru a construi un sistem educaţional echitabil

[2025-11-20]

de Alexandru Boboc

„Este esenţial ca Şcoala, Familia şi Biserica să colaboreze pentru a construi un sistem educaţional echitabil”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel joi la Palatul Patriarhiei.
Preafericirea Sa a participat la evenimentul de lansare a proiectului Centrul de activităţi cu tineretul „Sfântul Ilie Tesviteanul”.
„Comparativ cu media europeană, de ani buni, România a înregistrat cea mai ridicată rată de părăsire timpurie a şcolii. Statisticile arată că acest fenomen este mai des întâlnit în zona rurală şi în oraşele mici, în zone izolate sau dezavantajate. Aşadar, educaţia în lumea contemporană se află la răscruce, provocările sunt numeroase şi complexe”, a atenţionat Părintele Patriarh Daniel.
Mesajul integral:
Centrul naţional de activităţi cu tineretul „Sfântul Ilie Tesviteanul” – o mărturie concretă despre grija Bisericii pentru educaţie
Anunţul de lansare a proiectului Centrul de activităţi cu tineretul „Sfântul Ilie Tesviteanul” în contextul Anului omagial al Centenarului Patriarhiei Române şi a Anului comemorativ al duhovnicilor şi mărturisitorilor ortodocşi români din secolul al XX-lea reprezintă un nou prilej de bucurie pentru viaţa Bisericii.
Provocările la care sunt expuşi copiii şi tinerii din partea societăţii actuale, marcată de secularizare şi globalizare, sărăcită de valori spirituale şi supusă unor permanente schimbări, crize economice, sociale şi morale (emigraţia, consumul excesiv de alcool şi droguri, violenţa fizică sau verbală), reprezintă un motiv întemeiat de conştientizare a rolului şi importanţei Familiei, Bisericii şi Şcolii în educarea şi formarea copiilor şi a tinerilor.
Comparativ cu media europeană, de ani buni, România a înregistrat cea mai ridicată rată de părăsire timpurie a şcolii. Statisticile arată că acest fenomen este mai des întâlnit în zona rurală şi în oraşele mici, în zone izolate sau dezavantajate.
Aşadar, educaţia în lumea contemporană se află la răscruce, provocările sunt numeroase şi complexe. De aceea, este esenţial ca Şcoala, Familia şi Biserica să colaboreze pentru a construi un sistem educaţional echitabil, modern şi relevant pentru viitorul tinerilor, întrucât miza educaţiei se bazează pe formarea unor caractere puternice care să răzbată în viaţă şi în promovarea unor modele autentice care să inspire generaţia copiilor şi a tinerilor de astăzi.
Aceştia au nevoie în primul rând de modele vii, edificatoare, de o perspectivă educaţională care arată şi transmite copiilor şi tinerilor valorile perene, stabile, care contează cu adevărat în viaţă. O educaţie inspirată de credinţa creştină nu formează doar cetăţeni buni pentru lumea aceasta, ci şi cetăţeni pentru Împărăţia lui Dumnezeu, pentru viaţa şi fericirea veşnică (cf. Matei 6, 33).
Sfântul Ioan Gură de Aur s-a preocupat de puterea cuvântului Scripturii înţeles ca misiune şi mărturisire. În scrierile sale a pus un accent deosebit pe puterea cuvântului de a crea, a educa, a convinge şi de a transmite mesaje, pentru că un mesaj spiritual, ca să prindă rădăcină, trebuie înveşmântat în haina cuvântului: „După cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot aşa ar fi trebuit ca şi inimile noastre să fi fost scrise cu Duhul cel Sfânt. Dar pentru că am îndepărtat harul acesta, […] să pornim pe o nouă cale, ca să-l dobândim iarăşi.”[1].
Aceste învăţături şi realităţi ne arată cât de mare este responsabilitatea noastră comună pentru viitorul copiilor şi al tinerilor. Dacă până acum Biserica, împreună cu familia şi şcoala, a reuşit să aducă roade prin programe catehetice, precum: „Hristos împărtăşit copiilor” sau proiecte educaţionale, precum: „Alege Şcoala!”, acum se impune un pas mai amplu, care să răspundă atât nevoilor urgente ale prezentului, cât şi provocărilor viitorului.
În acest context, experienţa acumulată devine temelia unei viziuni noi, cuprinzătoare, care îmbină fidelitatea faţă de tradiţia creştină cu deschiderea spre exigenţele educaţiei contemporane.
Experienţa acestor programe şi proiecte a confirmat eficienţa unei abordări complexe, care îmbină sprijinul educaţional concret cu activităţile culturale şi artistice, sportive şi recreative, având un impact major în viaţa copiilor. Ritmicitatea şi varietatea acestor activităţi, împreună cu implicarea părinţilor, au motivat copiii să nu abandoneze şcoala.
Mii de elevi şi-au îmbunătăţit performanţele şcolare, şi-au pus în valoare talentele şi au înţeles că, îmbinând educaţia cu credinţa în Dumnezeu, îşi deschid drumul către un viitor luminos. Această experienţă ne arată că atunci când preoţi, profesori, părinţi şi voluntari, adică întreaga comunitate, îşi unesc eforturile, copiii, altădată marginalizaţi, pot prinde aripi, crescând „cu înţelepciunea, cu vârsta şi cu harul” (Luca 2, 52), spre bucuria familiei şi spre folosul societăţii.
Rezultatele obţinute până acum confirmă importanţa parteneriatului Biserică–Familie–Şcoală în creşterea copiilor şi evidenţiază câteva lecţii esenţiale: educaţia integrală a tinerilor nu se limitează la dobândirea de cunoştinţe intelectuale, ci presupune şi formarea caracterului moral-religios şi cultivarea virtuţilor; copilul are nevoie să crească în comuniune cu Familia, cu Şcoala şi cu Biserica, pentru a se simţi iubit, îndrumat şi integrat într-o comunitate vie.
Astfel, Biserica, prin lucrarea sa pastorală şi educaţional-culturală, vine în întâmpinarea nevoilor societăţii, constituindu-se într-un reper moral şi spiritual stabil atât în vremuri de linişte, cât şi în momente de încercare.
Într-o societate în care mulţi copii continuă să se confrunte cu probleme cauzate de excluziune socială, acces limitat la educaţie şi lipsa suportului social, proiectul naţional Centrul de activităţi cu tineretul „Sfântul Ilie Tesviteanul” se conturează ca o iniţiativă esenţială în sprijinul copiilor defavorizaţi din zone izolate sau dezavantajate ale României. Astfel, acest proiect sprijină aplicarea strategiilor naţionale şi locale şi contribuie în mod direct la susţinerea procesului de reducere a fenomenului sărăciei şi la susţinerea grupurilor vulnerabile în vederea depăşirii situaţiei de excludere socială.
Prin proiectul naţional Centrul de activităţi cu tineretul „Sfântul Ilie Tesviteanul” se va materializa direcţia unei educaţii edificatoare şi cuprinzătoare, în spiritul Tradiţiei creştine, cultivând cooperarea dintre Biserică, Familie şi Şcoală în domeniul educaţiei. Astfel, va fi valorificat efortul susţinut depus de Patriarhia Română în domeniul educaţiei în această perspectivă, inclusiv rezultatele programelor şi proiectelor precedente.
Acest centru, situat în oraşul Pantelimon, judeţul Ilfov, va fi un spaţiu reprezentativ pentru România, destinat activităţilor educaţionale non-formale, social-culturale şi sportive. Aflat în proximitatea municipiului Bucureşti, centrul naţional va fi construit pe o suprafaţă de aproximativ 100.000 mp (10 hectare) şi va dispune de spaţii de cazare, cantină, centru de conferinţe, bibliotecă, săli de lectură, pictură, educaţie muzicală, ştiinţe, săli de spectacol, ateliere de lucru, laboratoare pentru experimente, sală de sport multifuncţională, terenuri de sport, piste de alergare omologate pentru competiţiile internaţionale, pistă de biciclete, spaţii de joacă în aer liber etc.
Centrul naţional din oraşul Pantelimon, judeţul Ilfov, va dispune, de asemenea, de unităţi de cazare moderne, care vor permite găzduirea grupurilor de copii şi tineri din toată ţara, la diferite evenimente sau tabere. Infrastructura şi facilităţile Centrului au fost concepute pentru a crea un mediu prietenos, în care copiii din orice mediu social – rural sau urban – să se simtă bine, ocrotiţi şi motivaţi să înveţe lucruri noi.
Importanţa Centrului de activităţi cu tineretul „Sfântul Ilie Tesviteanul” este dată nu doar de infrastructura sa modernă, ci şi de viziunea misionară pe care o pune în practică. Această viziune reprezintă un model de bune practici, care integrează latura educativ-sportivă cu latura duhovnicească şi socială.
Ne dorim ca fiecare copil care va păşi pragul acestui centru – fie că vine din cel mai îndepărtat sat, fie din inima Capitalei – să simtă iubirea Domnului Iisus Hristos şi grija Bisericii pentru el; să îşi descopere potenţialul de a contribui, la rândul său, la binele comun. Încă din primele veacuri, Biserica a întemeiat şcoli şi aşezăminte de caritate, ştiind că luminarea prin cunoaştere şi lucrarea dărniciei sau a generozităţii trebuie să meargă împreună.
Pe pământul românesc, primele şcoli au luat fiinţă pe lângă biserici şi mănăstiri, sub ocrotirea domnitorilor credincioşi şi a ierarhilor luminaţi, semn că educaţia şi rugăciunea au fost mereu unite în misiunea Bisericii. Această lucrare îşi are temeiul în cuvântul Domnului Iisus Hristos: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi” (Marcu 10, 14). Astfel, Iisus Hristos ne arată că fiecare copil are dreptul la iubire, formare şi sprijin. De aceea, Biserica nu poate rămâne indiferentă când copiii sunt defavorizaţi şi lipsiţi de şansa la educaţie.
Ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvânteze pe toţi copiii şi tinerii români, împreună cu familiile lor din România şi din afara ei, să le poarte de grijă, să le insufle râvnă pentru educaţie şi să le dăruiască ajutor în cultivarea talentelor proprii, ca daruri ale lui Dumnezeu pentru binele societăţii.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1] Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilia I la Matei”, I, în: Scrieri III. Omilii la Matei (col. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, 23), trad., introd., indici şi note de Pr. Dumitru Fecioru, Bucureşti, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994, p. 15.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 48, Ultimul acces: 2026-05-27 05:14:42

Timp total: 0.03s...

[]:1