Un secol de la naşterea părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa: Peste două decenii a pătimit în închisoare

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Un secol de la naşterea părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa: Peste două decenii a pătimit în închisoare

[2025-11-23]

de Mihail Pătrăşcanu

Se împlinesc duminică 100 de ani de la naşterea părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, unul dintre cei mai cunoscuţi mărturisitori din temniţele comuniste, în care a pătimit peste două decenii.
În contextul anului 2025, proclamat de Biserica Ortodoxă Română „Anul comemorativ al duhovnicilor şi mărturisitorilor ortodocşi români din secolul al XX-lea”, este readusă în atenţie şi viaţa părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa.
De-a lungul celor 80 de ani de viaţă, părintele a îndurat detenţie grea în închisorile Piteşti, Gherla, Jilava şi Aiud, unde a fost supus unor torturi dintre cele mai crude. Chiar şi după eliberare, a rămas permanent sub supravegherea Securităţii, până la emigrarea sa în Statele Unite ale Americii.
Fenomenul Piteşti
Prima arestare a avut loc în 1948, fiind acuzat de tipărirea de manifeste anticomuniste şi de sprijinirea liderilor studenţimii naţionaliste. Condamnat la opt ani, a fost transferat la Piteşti în plină perioadă a „reeducării”.
Torturile „demascărilor” l-au împins, după cum mărturisea mai târziu, într-o prăbuşire sufletească: „Tortura era aşa de mare încât la un moment dat simţeai că tot ce n-ai spus este o piatră pentru tine: nu mai puteai să o duci”.
„Sufletul nostru a murit, sau cel puţin a amorţit”, povestea părintele.
Ulterior, la Gherla în 1951 şi la Jilava în 1955, părintele a început o puternică renaştere morală şi duhovnicească. L-a sprijinit până la sacrificiu pe deţinutul bolnav Constantin Oprişan, prin tăierea propriilor vene pentru a-l ajuta cu sânge. Despre experienţa încarcerării de la Jilava, părintele avea să spună că:
„După infernul căderii şi al îndoielilor de mai înainte, acum era cu adevărat un paradis. Mâncam bătaie, dar nu mă mai dureau nici loviturile, nici nimic!”.
Dizidenţa anti-comunistă
Eliberat în 1963 şi obligat la domiciliu forţat, a refuzat orice colaborare cu Securitatea. Prin sprijinul Patriarhului Justinian, a urmat Teologia şi a fost hirotonit preot, aşa cum îşi făcuse legământ în detenţie.
În anii ’70, Părintele Calciu a devenit una dintre vocile puternice ale rezistenţei spirituale împotriva regimului. În seria sa de predici „Cuvinte pentru tineri” publicată în anul 1978, părintele a denunţat public demolarea bisericilor şi climatul de opresiune, atrăgând reacţia dură a autorităţilor. A fost îndepărtat de la catedra Seminarului de Teologie, iar Securitatea i-a hărţuit familia.
Este rearestat în 1979 şi condamnat la 10 ani. A fost trimis la un centru de psihiatrie şi a fost dus apoi la închisoarea de la Aiud, unde fusese plasat în celulă cu deţinuţi de drept comun instruiţi să-l ucidă. Contactul personal cu el i-a făcut însă să renunţe la planul impus.
Eliberarea din lagărul comunist
Foto credit: Casa Albă
Presiunile internaţionale venite de la Ronald Reagan, Margaret Thatcher şi Papa Ioan Paul al II-lea au dus la eliberarea sa în 1984. În 1985 a fost obligat să părăsească ţara împreună cu familia. Caterisirea decisă de Biserica Ortodoxă Română în 1984 a fost ridicată zece ani mai târziu de Patriarhul Teoctist.
Ajuns în Statele Unite, a lucrat iniţial ca muncitor necalificat, apoi a preluat conducerea unei parohii ortodoxe din Washington. A fost primit la Casa Albă de preşedinţii Ronald Reagan şi George Bush Sr.
După Revoluţie a revenit anual în România. A murit în data de 21 noiembrie 2006 şi, conform dorinţei lui, a fost înmormântat la mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 75, Ultimul acces: 2026-06-16 18:59:06

Timp total: 0.03s...

[]:1