Împreună, la începutul Postului Mare, românii catolici din Padova şi Torino

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Împreună, la începutul Postului Mare, românii catolici din Padova şi Torino

[2026-02-19]

foto: Ercis.ro / Mihai Bursuc
La intrarea în Postul Sfânt al Paştelui, comunitatea din Torino a trăit o dublă bucurie: cea de a-l reasculta pe pr. Iulian Budău SJ, căruia îi mulţumim şi pe această cale, în cadrul misiunilor populare cu tema „Virtuţi statice pentru o dinamică a Învierii” din perioada 13-15 februarie 2026 şi bucuria de a găzdui comunitatea catolică românească din Padova, în vizită în oraşul unde se află faimosul Giulgiu.

Postul Mare este una dintre perioadele cele mai importante ale anului liturgic, este timpul în care: „îl urmăm pe Isus pe Calea Crucii, meditând la dragostea sa care ne răscumpără prin durere şi jertfă. Această rugăciune profundă ne uneşte cu Patimile Sale, ne întăreşte în faţa ispitelor şi ne deschide spre speranţa Învierii”. O speranţă identificabilă în cuvintele de învăţătură ale pr. Iulian Budău SJ, din zilele misiunilor populare, intuită deja însăşi prin prisma denumirii acestora: o înviere care nu „stă”, care este în continuă transformare datorită virtuţilor pe care ne dorim să le cultivăm, mai ales în acest timp sfânt de pregătire, căci „suntem chemaţi la excelenţă; fiecare dintre noi are o chemare proprie, o misiune, aceea de a fi vii, luminoşi, radioşi”. Un timp şi un drum la care să îndrăznim să ne încumetăm cu paşi mici, dar siguri, un timp dedicat iertării de sine şi a celorlalţi, punând în practică acele virtuţi statice care ne vor permite ca de Paşti să fim mai strălucitori, mai luminoşi.
Această predispunere a sufletului către lumina Învierii are nevoie să înceapă de cu seara, căci „ziua bună se cunoaşte nu de dimineaţă, ci de cu seara de dinainte”, când suntem invitaţi să citim Evanghelia zilei următoare, pentru că „noaptea poate fi un teren bun pentru chemările pe care Dumnezeu ni le adresează”. Iar dacă odihna este fundamentală pentru sănătatea corpului („ideal de evitat lumina artificială mai ales înaintea orelor de somn”), rugăciunea este cea care întăreşte sănătatea sufletului: dacă rugăciunii i se găseşte un spaţiu propriu în timpul zilei, ea va avea puţine şanse „să sară din program” făcându-i-se loc în obiceiurile noastre zilnice.
Trezirea cu meditaţia evangheliei în minte („şi nu cu mâna pe telefon pentru a verifica like-urile primite pe diferite reţele de socializare); rugăciunea inimii, după cum ne învaţă Sfântul Ignaţiu de Loyola: „Doamne, îţi mulţumesc. Doamne, te iubesc. Doamne, iartă-mă. Doamne, dă-mi lumină pentru ziua de astăzi”; expunerea timp de 10 minute la lumina naturală (chiar dacă soarele nu a răsărit încă); poate chiar şi 10 minute de meditaţie, sunt doar câţiva paşi simpli şi utili pentru continuarea drumului de pregătire pentru Înviere şi pentru a putea vedea dincolo de suferinţa Mântuitorului nostru dragostea cu care el pătimeşte pentru noi.
La Liturghia solemnă a zilei de duminică, biserica „Madonna del Carmine” s-a dovedit a fi aproape neîncăpătoare: vizita comunităţii româneşti din Padova, însoţită de către pr. Marian Cazacu, a reunit la picioarele Maicii Domnului fiii stabiliţi în Nordul Italiei, dornici să trăiască împreună momente de rugăciune şi de har, prin celebrarea sfintei jertfe euharistice împreună cu pr. Iulian Budău SJ, pr. paroh Iulian Herciu, pr. diacon Daniel Mîrţ şi pr. diacon permanent Silviu Catana. De subliniat, cu siguranţă, interpretarea corului condus de către Ionel Jitaru Sel, în mod deosebit a rugăciunii „Tatăl nostru”, când vocile tuturor celor prezenţi s-au contopit în cânt şi rugăciune.
Cuvinte de încurajare şi laudă au fost adresate la sfârşitul celebrării şi de către dr. Cosmin Dumitrescu, consulul general al României la Torino, care a participat de altfel şi la sărbătoarea de Lăsat de Sec, organizată de către pr. Iulian Herciu împreună cu grupul de voluntari al comunităţii şi cu ansamblul folcloric „Carpatica” din Torino, condus de Elisabeta Cioată-Burduja. Mâncarea românească, portul tradiţional, dansurile şi voia bună au fost numitorul comun al acestei sărbători „împreună”.
Să ne pregătim, aşadar, pentru a parcurge în lumină şi speranţă drumul care duce către bucuria Învierii, lăsându-ne modelaţi de către mâinile suferinde şi pironite pe Cruce, dar atât de iubitoare ale lui Dumnezeu, ghidaţi de învăţătura Sfântului Claudiu de la Colombiere: „Facă-se voia ta în mine, chiar dacă încă nu este şi voinţa mea”. (Tatiana Ghiurca pentru Ercis.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 60, Ultimul acces: 2026-05-26 18:50:56

Timp total: 0.03s...

[]:1