Românce în istorie: Elisabeta, prima regină a României – poetă şi iniţiatoare a unei culturi a solidarităţii sociale - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Românce în istorie: Elisabeta, prima regină a României – poetă şi iniţiatoare a unei culturi a solidarităţii sociale

[2026-02-18]
de Ştefana Totorcea

Cu exact 110 ani în urmă, la Curtea de Argeş, se muta la cele veşnice o altă femeie remarcabilă devenită româncă prin fapte şi cultură: Regina Elisabeta, prima regină a României, cunoscută în domeniul literar sub pseudonimul Carmen Sylva.
Principesa Elisabeta Paulina Otilia Luiza de Wied, primul copil al Principelui Herman de Wied (1814-1864) şi al Principesei Marie de Nassau (1825-1902), s-a născut la Castelul Monrepos din Neuwied, Germania, şi a beneficiat, în copilărie, de o temeinică pregătire umanistă şi filologică.
Trimisă pentru studii la Berlin, s-a împrietenit cu familia Principelui Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministrul Prusiei şi tatăl viitorului Rege Carol I al României. În 1869, la trei ani după urcarea acestuia pe tronul României, cei doi s-au căsătorit, în rit catolic şi protestant, la Neuwied.
Sursa foto: Romaniaregala.ro
La Bucureşti, au primit o binecuvântare pentru căsătoria ortodoxă, ceremonia fiind urmată de căsătoria a patruzeci de cupluri de ţărani, care simbolizau judeţele ţării. Regina a învăţat limba română cu latinistul August Treboniu Laurian.
Scriitoare şi patroană a literelor şi artelor
Regina Elisabeta a publicat numeroase scrieri sub pseudonimul Carmen Sylva. A creat poezii, basme, nuvele şi romane. Unul dintre cele mai cunoscute titluri este cel al volumului de legende „Poveştile Peleşului”. L-a tradus pe Vasile Alecsandri în germană.
Regina a cultivat în anturajul ei şi a sprijinit de-a lungul timpului scriitori şi artişti, între care George Enescu, Nicolae Grigorescu, Elena Văcărescu, I. L. Caragiale. În jurnalul ei, regina i-a făcut un portret foarte frumos lui Mihai Eminescu:
„În toată viaţa mea, el a rămas pentru mine imaginea Poetului însuşi, nici a celui inspirat, nici a celui blestemat, ci a poetului aruncat dezorientat pe pământ, nemaiştiind cum să regăsească aici comorile pe care le poseda. Avea vocea răguşită, dar duioasă, ca a turturelelor spre toamnă. Când i-am lăudat versurile, a înălţat din umeri: «Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci», a suspinat el, readus pentru o clipă la realitate.”
Prima promotoare regală a portului românesc
Sursa foto: Icr.ro
Regina a adoptat şi promovat portul popular românesc, impunându-l suitei regale, ceea ce oferea o înaltă prestanţă socială culturii tradiţionale româneşti.
De asemenea, prima regină a României a încurajat dezvoltarea industriei locale, contribuind la emanciparea socială a femeilor române. Aşa au apărut organizaţii („societăţi”) care ajutau văduvele cu spaţiu locativ sau promovau meşteşugul broderiei româneşti la marile case de modă din Londra şi Paris. În 1905, la Paris, a existat şi o expoziţie intitulată „Broderii Carmen Sylva“ (numele literar al reginei).
Ctitoră de biserici şi creatoare de artă sacră
După prima fondatoare, Elena Rosetti Cuza, soţia domnitorului Al. I. Cuza, a fost a doua mare ctitoră a bisericii Azilului „Elena Doamna“, capelă situată astăzi în incinta Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii din Bucureşti.
Evanghelie scrisă şi pictată de Regina Elisabeta şi dăruită Mănăstirii Cutea de Argeş. Foto credit: Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului
De asemenea, puţină lume ştie că la Mănăstirea Curtea de Argeş se păstrează o evanghelie pictată pe pergament şi scrisă cu litere de aur chiar de către Regina Elisabeta. Obiectul a fost donat de regină cu prilejul resfinţirii bisericii istorice a mănăstirii, care a avut loc, după lucrări de renovare, în 12 octombrie 1886.
A creat o cultură a solidarităţii
Pe lângă vasta activitate culturală desfăşurată timp de cinci decenii, s-a remarcat prin crearea unui sistem de sprijin social, încurajând doamnele din înalta societate să se implice în strângerea de fonduri în scop caritabil şi în acte filantropice.
În 1876, Regina Elisabeta a fondat Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, pe care a prezidat-o. În timpul Războiului de Independenţă, a înfiinţat, împreună cu generalul Carol Davila, inspectorul serviciului sanitar român, serviciul de ambulanţă şi spitale de campanie – unul funcţionând din fondurile personale ale reginei.
Opt medici germani activau în Principatele Române sub comanda directă a reginei, care a organizat şi un adevărat serviciu public de îngrijiri medicale, înfiinţând Institutul Surorilor de Caritate din Bucureşti (1879) din venituri proprii. Personalul recrutat dintre asistente medicale şi călugăriţe oferea îngrijiri în spitale pentru răniţi şi la domiciliu pentru bolnavi.
Sursa foto: Peles.ro
Societatea Regina Elisabeta, înfiinţată în 1893, trata anual aproximativ 17.000 de pacienţi, distribuia medicamente gratuite şi monitoriza starea familiilor nevoiaşe. De asemenea, Policlinica Regina Elisabeta, fondată în 1895, oferea consultaţii gratuite săracilor, sub coordonarea vigilentă a doamnei Maria Boerescu şi sub patronajul onorific al Reginei Elisabeta.
Alte doamne din înalta societate au fondat şi ele societăţi caritabile prin care erau sprijinite familiile şi persoanele vulnerabile social.
Nicolae Iorga i-a atribuit Reginei Elisabeta meritul de a fi impus „un simţ al intelectualităţii, un respect al culturii, o religie a artei, un sacerdoţiu al poeziei, care au înălţat şi România”.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 64, Ultimul acces: 2026-06-12 08:46:06