D.C. Schindler: Dumnezeu şi cetatea[2026-02-25]Editura Galaxia Gutenberg anunţă apariţia lucrării lui D.C. Schindler „Dumnezeu şi cetatea. Un eseu de metafizică politică”, în traducerea lui Dan Tomuleţ, având 140 de pagini, format 13×20. Autorul este un filozof catolic contemporan, cu doctoratul obţinut la Universitatea Catolică a Americii, actualmente predând metafizică şi antropologie la Institutul Pontifical Papa Ioan Paul al II-lea din Washington, D.C. Este căsătorit, are trei copii, şi în activităţile sale intră şi traduceri de filozofie şi literatură din franceză şi germană, precum şi coordonarea publicaţiei „Communio: International Catholic Review”.„Dumnezeu şi cetatea”, bazată pe o prelegere de David Christopher Schindler la Universitatea din Dallas în 2022, îşi propune să gândească ontologic despre politică. Cu alte cuvinte, încearcă să reflecteze nu asupra unei anume teorii politice, nici asupra legitimităţii acţiunii politice sau asupra caracterului distinctiv al anumitor regimuri, ci asupra naturii ordinii politice ca atare şi asupra modului în care această ordine implică întrebările fundamentale ale existenţei, cele referitoare la om, fiinţă şi Dumnezeu. Aristotel şi, după el, Aquino, au identificat metafizica şi politica drept ştiinţe „arhitectonice”, întrucât fiecare dintre acestea se referă într-o anumită măsură la întreaga realitate, din care ştiinţele particulare studiază o parte. Primul capitol al acestei cărţi susţine că, aşa cum metafizica, studiind fiinţa ca întreg, nu poate să nu abordeze într-o anumită măsură problema lui Dumnezeu, la fel şi politica, ordonarea vieţii umane ca întreg, implică în mod necesar existenţa lui Dumnezeu. În această privinţă, proiectul liberal modern s-a înşelat încercând să facă din religie o chestiune privată, mai degrabă decât una cu adevărat politică. Nu putem organiza existenţa umană fără a face unele afirmaţii, implicite sau explicite, cu privire la natura lui Dumnezeu şi la relaţia lui Dumnezeu cu lumea. Al doilea capitol abordează această temă din punct de vedere antropologic. După cum a afirmat Platon, „cetatea este sufletul pe scară largă”: dacă omul este religios prin natura sa, el nu poate fi înţeles în mod corespunzător, iar binele uman nu poate fi asigurat şi promovat în mod corespunzător, dacă „problema lui Dumnezeu” este „exclusă” din ordinea politică adecvată. În plus, dacă nu reuşim să recunoaştem dimensiunea esenţialmente politică a relaţiei cu Dumnezeu, vom fi incapabili să înţelegem corect prezenţa lui Dumnezeu în Trupul (eclezial şi sacramental) al lui Cristos: Dumnezeu nu poate fi real în Biserică, văzută ca Biserică, decât dacă este real şi în cetate, văzută ca cetate (şi viceversa). În lucrarea sa De regno, Aquino afirmă în mod celebru că „regele trebuie să fie în regat ceea ce sufletul este în trup şi ceea ce Dumnezeu este în lume”. Capitolul al treilea oferă un studiu atent al relaţiei corp-suflet pentru a ilumina, pe de o parte, natura autorităţii politice şi, pe de altă parte, modul precis în care Dumnezeu este prezent în comunitatea umană. Iată titlurile exacte ale acelor trei capitole: 1. „Wie kommt Gott in die Politik?”: Locul lui Dumnezeu in ordinea politica; 2. Cetatea este sufletul scris cu litere mari: Despre Dumnezeu ca Res Publica; 3. Slava lui Dumnezeu este cetatea cu adevărat vie: Despre sufletul şi trupul politicii. Mai există o introducere şi o concluzie. Prezentarea de mai sus a folosit informaţiile despre lucrarea în original, de pe Amazon.com. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 92, Ultimul acces: 2026-06-11 12:13:13
|
Timp total: 0.03s...
[]:1