Se împlinesc 89 ani de când s-a mutat la Domnul George Topîrceanu, poetul care a versificat melancolia cu umor tandru[2026-05-07]de Ştefana TotorceaJoi se împlinesc 89 de ani de când poetul George Topîrceanu s-a mutat la cele veşnice. Câte generaţii de copii nu cunosc versurile în care el descrie cu umor tandru venirea toamnei? „A trecut întâi o boare / Pe deasupra viilor, / Şi-a furat de prin ponoare / Puful păpădiilor. // Cu acorduri lungi de liră / I-au răspuns fâneţele. / Toate florile şoptiră, / Întorcându-şi feţele”. George Topîrceanu s-a născut la Bucureşti, în familia unor meşteşugari veniţi din părţile Sibiului. Taăl său, Ion, era cojocar, iar mama sa, Paraschiva, ţesătoare la Azilul „Elena Doamna”, înfiinţat de Elena Cuza pentru a sprijini copiii orfani şi familiile. Talent vizibil din pruncie George Topîrceanu la vârsta de doi ani, fotografie recolorizată. Sursa foto: Istoria pe scurt Poetul a mărturisit undeva că primele versuri au curs din inima şi mintea lui când era în clasa a doua primară. „Acele stihuri mi s-au înfăţişat la început cu un aer cât se poate de inofensiv, ca oricare altă jucărie nevinovată”, avea să scrie el mai târziu. „Nici nu bănuiam eu pe atunci peste ce pricopseală am dat. Nu ştiam că microbul literar, când găseşte teren favorabil, e destul să pătrundă o singură dată în organism, ca să nu mai scapi de el o viaţă întreagă până dincolo de moarte, până te face statuie…” A făcut liceul la Colegiile „Matei Basarab” şi „Sfântul Sava”, apoi s-a înscris pe rând la Drept şi la Litere, facultăţi pe care nu le-a absolvit. Viaţa literară şi participarea la război George Topîrceanu. Sursa: Muzeul Literaturii Române Iaşi Îndrumat de Garabet Ibrăileanu, s-a stabilit în 1911 la Iaşi, unde a început colaborarea cu publicaţia Viaţa Românească, de care s-a legat destinul său literar. Avea să fie şi prim-redactor al revistei. În 1912 s-a căsătorit cu Victoria Iuga şi a avut un băiat, Gheorghe. Căsnicia nu a durat mult, din cauza relaţiei lui George Topîrceanu cu Otilia Cazimir, „poeta copiilor”, cu care împărtăşea acelaşi tip de sensibilitate şi care gravita şi ea în jurul revistei Viaţa Românească. Anul 1916 a marcat debutul lui în volum, cu Balade vesele şi Parodii originale, dar şi intrarea României în Primul Război Mondial. Poetul a fost mobilizat, ca subofiţer de artilerie, la Turtucaia, în Bulgaria, unde a fost luat prizonier. A consemnat experienţa teribilă în „Amintiri din luptele de la Turtucaia. Pirin Planina”, unde descrie situaţia precară a soldaţilor români. Eliberat la începutul anului 1918, a revenit la Bucureşti, apoi la Iaşi, unde a editat revistele Teatrul (cu M. Sevastos) şi Însemnări literare (cu M. Sadoveanu). Recunoaştere şi succes În perioada următoare şi-a publicat şi reeditat volumele de versuri şi proză, fiind distins în 1926 cu Premiului Naţional pentru Poezie. Tot în anii 1920, când Viaţa Românească şi-a reluat apariţia, poetul a participat la expediţiile de vânătoare imortalizate în povestirile lui Sadoveanu. Puţini ştiu că, în acest deceniu, Topîrceanu a devenit un pasionat colecţionar de arme şi un inventator în domeniul stereoscopiei şi al fotografiei. A fost ales membru corespondent al Academiei în 1936. În 1937, afectat de o boală hepatică gravă, s-a internat la Viena, acompaniat de poeta Otilia Cazimir. Poetul s-a mutat la cele veşnice în 7 mai 1937, la Iaşi şi este înmormântat în Cimitirul Eternitatea din acest oraş. În apropiere de Mănăstirea Nămăieşti din Judeţul Argeş se găseşte casa memorială în care poetul a locuit şi creat timp de opt ani. Aceasta a aparţinut socrilor săi, iar acum aparţine de Muzeul Municipal Câmpulung. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 104, Ultimul acces: 2026-06-20 20:09:44
|
Timp total: 0.03s...
[]:1