© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Sf. Cuv. Matrona de la Hurezi: 91 ani de la mutarea la Domnul[2026-05-05]de Ştefana TotorceaMarţi se împlinesc 91 de ani de la mutarea la Domnul a Sfintei Matrona de la Hurezi. Este şi ziua când, la mănăstirea a cărei obşti a condus-o ca stareţă şi povăţuitoare, are loc proclamarea locală a canonizării ei. Sfânta s-a născut în 2 august 1852 la Săliştea Sibiului, din părinţii binecredincioşi Nicolae şi Stana, care i-au dat la botez numele de Maria. Vocaţia pentru monahism a fost ereditară în familie: tatăl ei, păstor, ajungând în timpul unei transhumanţe în Sfântul Munte, a decis să vândă oile şi să se închinovieze la Mănăstirea Vatoped, unde a devenit Ieromonahul Nicodim. A trăit în apropierea chiliei româneşti Sfântul Ipatie, unde a trăit în nevoinţe duhovniceşti şi un nepot al Sfintei Matrona, părintele Teodosie, de la care avem ştirile despre viaţa ei bineplăcută lui Dumnezeu. S-a închinoviat la tinereţe Maria a crescut în credinţă alături de mama ei. Când era încă la o vârstă fragedă, Maria şi mama ei au mers pentru spovedanie şi rugăciune la Mănăstirea Sărăcineşti, de unde Maria nu s-a mai întors în casa părintească. A rămas în mănăstire, unde a învăţat carte şi a fost călugărită cu numele de Matrona. Era o monahie smerită, blândă, tăcută şi ascultătoare. După o vreme, cuvioasa s-a mutat la Mănăstirea Hurezi, unde a rămas toată viaţa, intrând în ascultarea duhovnicului Orest, ucenicul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. Maica Matrona şi-a continuat viaţa monahală, sfatul ei fiind foarte preţuit de celelalte maici din obşte. În 18 aprilie 1923, când avea 71 de ani, a fost aleasă stareţă. Maicile o iubeau şi o respectau. A stat doar doi ani în această ascultare, îndrumând obştea să păstreze buna rânduială şi liniştea duhovnicească: să nu lipsească de la biserică, să-şi mărturisească adesea gândurile, cuvintele şi faptele şi să rămână în ascultare şi rugăciune neîncetată. Din cauza neputinţelor vârstei, s-a retras cu smerenie şi s-a pus sub ascultarea unei noi stareţe, Schimonahia Epiharia. O minune a Maicii Domnului La un moment dat, Sfânta Matrona s-a îmbolnăvit grav. Răbdând îndelung, s-a rugat Maicii Domnului să mijlocească la Fiul ei, Mântuitorul Hristos, trecerea sfintei în pace în viaţa de veci. În a patruzecea zi de suferinţă, i s-a arătat Maica Domnului, care a întrebat-o: „Ce voieşti?”. Sfânta i-a spus: „Maica Domnului, ia-mă, căci nu mai pot de dureri!” După această vedenie, Sfânta s-a trezit cu totul sănătoasă şi a mai trăit câţiva ani, rugându-se ziua şi noaptea, citind la Psaltire, rostind rugăciunea inimii şi rămânând îndrumătoare maicilor din mănăstire. Sporind în rugăciune şi în sfinţenie, Sfânta Matrona a primit de la Maica Domnului înştiinţare că în scurt timp va trece în viaţa cea fericită. Le-a dat maicilor ultimele poveţe duhovniceşti, s-a pregătit, iar sfârşitul vieţii pământeşti a găsit-o îmbrăcată în hainele de călugărie, întinsă pe pat şi recitând alături de o ucenică Acatistul Bunei Vestiri. Cinstitele ei moaşte, care au fost îngropate lângă bolniţa mănăstirii, au răspândit bună mireasmă şi vindecări. De curând, au fost deshumate şi aşezate spre cinstire. Sfânta a fost canonizată în şedinţa din 1 iulie 2025 a Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, alături de alte 15 femei românce cu viaţă sfântă. Proclamarea generală a canonizării lor a avut loc la Catedrala Patriarhală în 6 februarie 2026. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 83, Ultimul acces: 2026-06-14 00:20:51
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
