Pr. Michel Quenot: Catedrala Naţională, un act de mărturisire al naţiunii

Acasă > Ştiri > Ştiri Actuale

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Pr. Michel Quenot: Catedrala Naţională, un act de mărturisire al naţiunii

[2026-10-23]

Ştefana Totorcea

Pr. Michel Quenot: Catedrala Naţională, un act de mărturisire al naţiunii
Catedrala Naţională a avut marţi un oaspete special: Pr. Michel Quenot, cunoscut în România ca autor al volumului „Icoana, fereastră spre absolut” (Ed. Enciclopedică, 1993). „Este un act de mărturisire al naţiunii”, a spus vizitatorul despre edificiu. „Istoria le va da dreptate celor care au conceput acest proiect şi l-au realizat.”
Pictorul Daniel Codrescu, cel care coordonează pictura în mozaic a Catedralei Naţionale, l-a invitat în România, pentru a vedea nemijlocit impresionantul lăcaş de cult.
În cele câteva zile petrecute la Bucureşti, ei au vizitat împreună şi Fundaţia „Sf. Tecla”, unde se află o biserică şi un centru social cu arhitectură specială, Biserica „Şerban Vodă” şi Biserica „Sf. Vineri” – Drumul Taberei.
Agenţia de ştiri Basilica a luat impresii la cald de la Părintele Michel Quenot despre vizita sa la Catedrala Naţională.
Despre proiectul Catedralei Naţionale ca sfântă „nebunie”
Basilica.ro: Sunteţi autorul mai multor volume de teologie, unele dedicate artei sacre şi icoanei, şi aţi vizitat recent Catedrala Naţională din Bucureşti. Ce părere aveţi despre programul ei iconografic şi despre realizarea acestuia?
Pr. Michel Quenot: Poate că ar trebui să vorbim mai întâi despre impresia generală. Sunt impresionat. Ceea ce m-a frapat în mod deosebit de la bun început a fost că astăzi se construiesc clădiri imense, zgârie-nori din sticlă pentru multinaţionale, pentru bănci. Se construiesc stadioane imense, pentru care niciodată nu se consideră că se cheltuie prea mult.
Iar aici se construieşte o biserică, o catedrală, care este un act de mărturisire al naţiunii. Nu sunt surd, am auzit foarte bine şi criticile potrivit cărora acesta ar fi un proiect nebunesc. Le-am spus mai multor persoane care m-au întrebat despre aceasta: Da, este „nebunesc”, dar numai nişte „nebuni” pot realiza astăzi o asemenea lucrare.
Iar când spun „nebunesc”, o spun în sens pozitiv. Este ceva pozitiv, pentru că nu este ceva obişnuit şi, prin urmare, depăşeşte aşteptările oamenilor. De aceea, catedrala surprinde şi, poate, provoacă uneori anumite reacţii. Dar trebuie să privim lucrurile pe termen lung.
Iar pe termen lung sunt convins că majoritatea românilor se vor bucura, vor fi mândri şi o vor considera drept o parte autentică a patrimoniului lor. Vor considera că îi reprezintă, că este un loc care e patria lor. Din acest punct de vedere, cred că este extrem de benefică pentru naţiune.
I-am spus ieri cuiva că au fost construite piramide, a fost construit Taj Mahalul – acesta din urmă în cinstea unei femei, au fost construite stadioane imense, a fost construită Sfânta Sofia.
Iar acum s-a construit ceva care i-a tulburat pe unii, dar care va intra în istorie. Este mai mult decât Taj Mahalul, pentru că nu este dedicat unei singure persoane, ci Celui Care este mai presus de toţi.
Cum spuneam, o asemenea lucrare pare, într-o anumită măsură, „o nebunie”. Dar trăim într-o epocă în care trebuie să fii puţin „nebun” pentru a realiza astfel de lucruri.
Sunt convins că, atunci când catedrala va fi terminată, pentru că mai este încă mult de lucru, românii se vor regăsi în ea şi vor fi foarte mândri să poată spune: „Am fost în stare să realizăm astăzi o asemenea lucrare, care este o mărturie despre slava lui Dumnezeu, dar şi o mărturie a omului aflat pe calea către Dumnezeu”.
Şi cred că istoria le va da dreptate celor care au conceput acest proiect şi l-au realizat. Vor intra în istorie ca oameni care au avut curaj şi au dat mărturie despre o credinţă profundă.
Icoanele au rol liturgic
Pr. Michel Quenot: Când intrăm în biserică, suntem din nou surprinşi. Este imensă. Personal, am păstrat în minte faptul că este un lăcaş de cult.
Întreaga iconografie pe care o avem în faţa ochilor, care este, evident, impresionantă prin amploare, ocupă un spaţiu foarte vast. Sunt imagini liturgice realizate pentru Liturghie, pentru întregul context liturgic.
Aceasta înseamnă că trebuie să ne imaginăm: să facem un efort, acum, când biserica este goală şi nu se săvârşesc slujbe, pentru a înţelege că, la un moment dat, când se va săvârşi Sfânta Liturghie şi biserica va fi plină, aceasta îşi va dezvălui adevărata măsură, pentru că atunci va avea loc o întâlnire între pământ şi cer.
Dacă vedem goală o catedrală de asemenea dimensiuni, într-un anumit sens lipsită de viaţă, trebuie totuşi să înţelegem că ea este făcută pentru a fi vie. De aceea insist asupra aspectului liturgic. Toate imaginile iconografice sunt imagini liturgice, menite să prindă viaţă în cadrul slujbelor. Atunci îşi vor dezvălui cu adevărat întreaga măsură.
Poate că tocmai atunci oamenii care au fost iniţial puţin sceptici, când vor vedea această biserică în timpul slujbelor liturgice, îşi vor da seama că este extraordinară.
Inspiraţie şi propovăduire pentru turiştii străini
Pr. Michel Quenot: Catedrala va fi cu siguranţă o sursă de inspiraţie pentru cei care vin în România şi care vor vizita Bucureştiul ca turişti. Zilele trecute, când am vizitat-o, era acolo un grup de australieni care au venit la noi şi ne-au întrebat: Ce este această biserică? Le-am explicat că este vorba despre principala catedrală a ţării, aflată încă în construcţie.
Au fost foarte impresionaţi. Cred că asemenea situaţii se vor înmulţi şi că cei care vor veni la Bucureşti vor merge cu siguranţă să o vadă. Cred că vizitarea ei va deveni un obiectiv pentru mulţi dintre cei care vin în oraş.
Un aspect foarte important este că printre vizitatori se vor număra mulţi oameni care nu sunt creştini sau care sunt creştini cu credinţa slăbită, adică nu mai au legătură cu Biserica. Vor veni şi creştini de alte confesiuni, care nu cunosc deloc Ortodoxia şi care vor fi puşi pe gânduri de această catedrală.
Desigur, dacă vor fi mulţi turişti, ea nu va fi vie în sens liturgic, iar ei nu vor putea percepe întreaga forţă a acestui edificiu. Dar m-a bucurat că există subsolul, unde va fi o biserică şi, dacă am înţeles bine, acolo se va săvârşi Sfânta Liturghie în fiecare zi şi va fi rugăciune neîncetată.
Aşadar, oamenii vor avea acces şi în acest spaţiu, unde vor putea vedea cu adevărat Biserica în lucrare, Biserica în care se săvârşesc slujbe. Acolo vor putea fi atinşi sufleteşte şi vor putea înţelege legătura dintre biserica de la subsol şi cea de sus, care este destinată marilor ceremonii şi marilor evenimente.
O întreprindere uimitoare pentru vremurile noastre
Basilica.ro: Mozaicul este o artă aflată în plină renaştere?
Pr. Michel Quenot: Este o întreprindere absolut uimitoare pentru vremurile noastre să construieşti o biserică atât de mare, realizată în întregime din mozaic. Este o provocare.
Dar cred că provocarea a fost confruntată şi depăşită, iar rezultatul este cu adevărat unic. Cred că este un lucru foarte frumos. Daniel Codrescu, care conduce acest proiect, s-a autodepăşit şi a reuşit să stăpânească numeroasele dificultăţi pe care le presupune un asemenea edificiu, reuşind să armonizeze întregul ansamblu, alături de numeroşii oameni pe care a ştiut să-i îndrume şi să-i orienteze cu multă delicateţe şi smerenie.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la el a fost faptul că, într-o asemenea situaţie, în care devii un mare maestru, a reuşit să-şi păstreze seninătatea, calmul şi simplitatea în relaţiile cu oamenii care au colaborat cu el şi cu cei pe care îi întâlneşte. Şi cred că acesta este un mare dar, să ai în fruntea unei asemenea lucrări un om care a reuşit să rămână el însuşi şi care a realizat cu adevărat această lucrare în calitate de creştin.
Basilica.ro: Este cumva definiţia iconarului, nu?
Pr. Michel Quenot: Adevăratul iconograf trebuie să fie asemenea Sfântului Ioan Botezătorul, care se retrage în plan secund. Sfântul Ioan Botezătorul spune despre Hristos: Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. Cred că aceasta este calea iconografului, iar aici mi se pare că lucrurile sunt pe calea cea bună.
Religia chipului
Basilica.ro: Cum i-aţi explica unei persoane puţin familiarizate cu tradiţia ortodoxă de ce avem nevoie de chipurile sfinţilor?
Pr. Michel Quenot: Religia noastră, credinţa noastră, este religia chipurilor. În creştinism, primul lucru esenţial este că Hristos S-a întrupat. Dacă nu S-ar fi întrupat, am fi rămas la ceea ce ştim din istoria Vechiului Testament, unde se spune să nu-ţi faci chip cioplit, pentru că Dumnezeu nu Se manifestase încă.
Dar, din momentul în care Dumnezeu a devenit materie, luându-Şi un chip omenesc, nu numai că putem să-L reprezentăm, ci trebuie să-L reprezentăm, ca mărturie a Întrupării.
Iar sfinţii ne amintesc că suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu şi suntem chemaţi la asemănarea cu El. Toţi aceşti sfinţi sunt, aşadar, reflexii ale luminii lui Dumnezeu, ale participării la sfinţenia lui Dumnezeu. Iar atunci când sărbătorim în cadrul unei slujbe, cerul şi pământul se unesc prin intermediul tuturor acestor chipuri.
Basilica.ro: Prin icoană celebrăm totodată şi transfigurarea trupului…
Pr. Michel Quenot: Trăim într-o societate fascinată de trup, care a dezvoltat un adevărat cult al corpului prin toate produsele destinate îngrijirii lui, prin centrele de fitness şi toate celelalte, dar care consideră trupul doar materie.
Este vorba despre o materie care nu este pătrunsă de duh. Aşa se explică şi de ce astăzi oamenii sunt incineraţi ca nişte obiecte oarecare. Se uită faptul că omul este chemat la un destin măreţ, aşa cum spuneau Sfinţii Părinţi: Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să devină dumnezeu.
Basilica.ro: În ce măsură poate icoana să contribuie la redescoperirea credinţei într-o Europă în care transmiterea tradiţiei creştine de la o generaţie la alta devine tot mai dificilă?
Pr. Michel Quenot: Cred că Europa se află, într-un anumit sens, într-o stare de moarte spirituală şi că trăim o tragedie a lipsei de sens. Trebuie să regăsim sensul, să redăm sens vieţii, iar acest sens ne este oferit prin intermediul iconografiei, care ne dezvăluie vocaţia fiinţei umane.
Vocaţia noastră nu este doar aceea de a acumula bunuri, de a trăi pentru a avea, ci de a creşte întru fiinţă. Sfinţii pe care îi vedem sunt oameni care au ajuns la împlinire, iar noi toţi suntem chemaţi să urmăm această cale.
Aici este vorba despre întâlnirea cu o altă lume, o lume de dincolo. O lume care astăzi este prea adesea uitată şi pe care trebuie să o redescoperim.
Pentru oamenii care nu sunt obişnuiţi cu iconografia, aceasta reprezintă la început o provocare. Însă această provocare îi va conduce la reflecţie şi poate deschide poarta către ceva nou în viaţa lor. Din acest punct de vedere, cred că este foarte important. Uneori, trebuie să fim smulşi din zona noastră de confort pentru a putea merge mai departe şi pentru a urma o cale nouă.
Carte de vizită
Pr. Michel Quenot este parohul Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” şi „Sfântul Siluan Athonitul” din Fribourg, Elveţia (Patriarhia Ecumenică). Este autorul unor numeroase scrieri teologice, unele traduse şi în română.
În 2017, a participat la Congresul Internaţional de Teologie Criterii de recunoaştere şi evaluare a picturii bizantine (icoană şi frescă), organizat de Patriarhia Română, şi a primit de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel Diploma omagială Sfântul Ioan Gură de Aur pentru activitatea desfăşurată în susţinerea valorilor ortodoxe şi a artei sacre.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 38, Ultimul acces: 2026-10-27 11:43:28

Timp total: 0.04s...

[]:1