Mesajele originale ale lui Iisus, falsificate şi denaturate

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Mesajele originale ale lui Iisus, falsificate şi denaturate

[2008-03-18]

PĂCATUL ORIGINAR

Creştinismul n-a preluat încărcătura revoluţionară a mesajului lui Iisus Hristos, care nu accepta diferenţe sociale, etnice sau de gen. Egalitatea femeii cu bărbatul există, din acest motiv, doar în faţa lui Dumnezeu, nu şi în familie sau în societate. În epistola către Efeseni a Sfântului Pavel (scrisă însă, cel mai probabil, de un discipol al său şi atribuită prin fals lui Pavel) li se cerea femeilor să fie supuse bărbaţilor lor ca lui Dumnezeu. De asemenea, Pavel (sau cineva, în numele său) interzice femeilor să ia cuvântul în adunările bisericeşti.

Femeia e asociată, pe baza unor astfel de argumente, păcatului originar (promovată într-o diatribă de Tertulian): „Trăieşte, deci, aşa trebuie, ca o acuzată. Tu eşti poarta diavolului, tu, care ai rupt pecetea Arborelui, tu, prima care ai încălcat legea Dumnezeiască, tu, cea care l-ai convins pe cel pe care diavolul nu putuse să-l atingă, tu, care cu atâta uşurinţă ai distrus omul. Pentru răsplata ta, moartea, chiar Fiul lui Dumnezeu a trebuit să moară. Şi tu nu te gândeşti decât să-ţi împodobeşti tunicile de piele!“.

Păcatul originar începe, aşadar, să fie interpretat de Părinţii Bisericii ca unul sexual. De aici, femeia e definită doar prin sex, iar bărbatul - prin prisma raţionalităţii.

Femeile, ca nişte „saci de gunoi“
S-a mers însă mult mai departe decât atât, atingându-se culmi ale discriminării şi înjosirii. Naşterea de copii era văzută ca o pedeapsă pentru femei, consecinţa căderii în păcat („cu durere vei naşte copii“ - Geneza). Practicile contraceptive erau aspru reprimate de Biserică, sarcinile fiind frecvente, adesea problematice, un număr mare de femei pierzându-şi viaţa. Clericii medievali au împins lucrurile până într-acolo încât au definit femeia ca un sălaş al tuturor viciilor.

În secolele X-XI, când Biserica urmărea să impună celibatul clericilor, se realizează de-a dreptul diabolizarea femeii. Părinţii Bisericii au fost foc şi pară pe frumuseţea femeilor, aceasta fiind considerată o capcană pentru a-l atrage pe bărbat în păcat. Abatele Odon de Cluny (sec. X) spunea că această frumuseţe e superficială, afirmând că femeia nu e altceva decât „un sac de scârnă“! Bernard de Clairvaux (sec. XII) întărea această ipoteză, acuzând femeile că sunt „saci de gunoi“.

De cine ascultă Dumnezeu?
În fine, tot în secolul XII, Marbode Rennes, într-o diatribă extrem de violentă, considera femeia „cea mai rea dintre capcanele întinse de diavol“ şi „rădăcină a tuturor viciilor . Nici celebrul Toma d’Aquino (sec. XIII) nu avea o viziune mult diferită, apreciind că femeia e o fiinţă ratată din punct de vedere fizic, perfecţiunea aparţinând bărbatului.

În plus, chiar şi calitatea sufletului femeilor era socotită inferioară celei masculine. De aici şi părerea că Dumnezeu ascultă cu precădere rugăciunile bărbaţilor. Consecinţele acestei violente şi îndelungate campanii a Bisericii împotriva femeilor au fost profunde, extrem de nocive. Din păcate, ele se mai resimt în societatea umană şi astăzi.

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 793, Ultimul acces: 2026-08-05 22:22:29

Timp total: 0.03s...

[]:1