Papa vorbește despre esența preoției: slujirea[2008-03-20]Esența ministerului preoțesc este slujirea, a spus Papa Benedict al XVI-lea, încurajându-i pe preoți să își înnoiască 'da'-ul spus chemării lui Dumnezeu. Aproximativ 1.600 de preoți, pe lângă numeroși Cardinali și Episcopi, s-au aflat astăzi alături de Pontif în Bazilica San Pietro, la Liturghia Crismei, pentru a-și înnoi promisiunile făcute în ziua hirotonirii.Conform Vechiului Testament, a explicat Sfântul Părinte, există două sarcini care definesc esența ministerului preoțesc: prezența în fața Domnului și slujirea. 'A sta înaintea Domnului presupune întotdeauna, în modul cel mai profund, și a lua asupra Sa problemele oamenilor și a le prezenta în fața Domnului, care la rândul Său, ne-a luat asupra Sa pe noi toți în fața Tatălui. [...] Cultul pe care Cristos l-a adus Tatălui a fost dăruirea de sine până la sfârșit pentru oameni. În acest cult, în această slujire trebuie să se insereze preotul.' Cuvântul 'slujire', în multiplele lui dimensiuni, implică 'celebrarea corectă a liturgiei și a sacramentelor în general', a afirmat Pontiful. Papa a continuat afirmând că o atitudine de slujire implică faptul că preotul trebuie să fie mereu deschis la învățare: să învețe să se roage, 'în moduri noi și mereu mai profunde', și să învețe să îl cunoască pe Domnul pentru ca predicarea lui să devină eficientă. 'În acest sens, `a sluji` înseamnă apropiere, cere familiaritate', a spus Papa. Această familiaritate implică și un pericol: sacrul, cu care preotul vine în constant contact, devine rutină. 'Condiționați de toate obișnuințele, nu mai percepem faptul mare, nou, surprinzător, că El este prezent, ne vorbește, să dăruiește nouă. Împotriva acestei obișnuințe față de realitatea extraordinară, împotriva indiferenței inimii trebuie să luptăm fără încetare, recunoscând mereu din nou insuficiența noastră și harul care stă în faptul că El se încredințează astfel în mâinile noastre.' A sluji înseamnă și ascultare, a continuat Episcopul Romei: 'Slujitorul stă sub cuvântul: Nu voința mea, ci a ta să se facă. [...] Ispita umanității este întotdeauna aceea de a voi să fie total autonomă, de a urma numai propria voință și de a considera că numai în acest fel noi vom fi liberi; că numai printr-o asemenea libertate fără limite omul ar fi complet om. Dar chiar în acest fel ne punem împotriva adevărului.' Suntem cu adevărat liberi doar dacă 'împărtășim libertatea noastră cu ceilalți'. 'Ascultarea noastră înseamnă să credem împreună cu Biserica, să gândim și să vorbim cu Biserica, să slujim împreună cu ea. Intră în acest aspect și ceea ce Isus a prezis lui Petru: vei fi dus unde nu vei voi.' Există o videoștire asociată. Ea poate fi văzută însă doar online. Click aici. Sursa: www.ProFamilia.ro Contor Accesări: 830, Ultimul acces: 2026-08-04 09:47:53
|
Timp total: 0.03s...
[]:1