Umbră şi înşelare

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Umbră şi înşelare

[2008-04-25]

de Lelia MUNTEANU

„Preasfinţite Stăpâne, Omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă şi ispravnice al Tainelor lui Dumnezeu şi bărbatul doririlor Duhului, noule Daniile…“. Dulceaţa acestor cuvinte de întâmpinare la venirea episcopului, apoi Axios-ul („Vrednic este!“) şi Polihronionul („Întru mulţi ani, Stăpâne!…) cântate de preoţi, de monahi şi de credincioşi, lumina sfeşnicelor împărăteşti din faţa altarului înconjurând mitra şi făcând-o să strălucească precum soarele, lustruind cârja arhierească, mângâind chipul Mântuitorului de pe engolpionul episcopului – acest fast bizantin, care are frumuseţea, şi tensiunea, şi parfumul lui de bună mireasmă, e suspendat în Săptămâna Patimilor.

După Duminica Floriilor, bisericile se întunecă, îşi scot podoabele, se pregătesc de Prohod. Episcopul dacă ar intra la Denii e primit cu austeritate, fără imne, el însuşi cernit în aşteptarea Învierii. Există şi un fast al smereniei în Ortodoxie, o strălucire a doliului. Există un spectacol al pocăinţei care te răscoleşte şi te tulbură.

Zilele acestea până la Înviere sunt conturate în clar-obscur, frumoase ca icoana făcătoare de minuni de la Athos, care – pe lemn de chiparos – singură s-a pictat.

În afara sfintelor lăcaşe e secolul grăbit în care am intrat, agitaţia noastră continuă, disperarea de a supravieţui, nebunia de a atinge ce iubim, când – după cuvântul Sfântului Ioan Damaschinul – „toate sunt mai neputincioase decât umbra, toate sunt decât visurile mai înşelătoare“. Începutul şi sfârşitul ne găsesc nepregătiţi, şi deznădăjduiţi, şi înfricoşaţi.

Nu-i totul pierdut dacă, în lumea asta pripită în care ne învârtim, cineva, undeva, se mai roagă pentru noi, păcătoşii…

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 772, Ultimul acces: 2026-08-05 08:44:14

Timp total: 0.03s...

[1]:1