Răul în lume și Neprihănita Zămislire[2008-12-08]Mii de credincioși, romani și pelerini, profitând și de vremea frumoasă, s-au reunit luni la ora 12 în Piața Bazilicii San Pietro ca să asculte cuvântul Succesorului lui Petru și pentru ca să se roage împreună antifonul marian 'Îngerul Domnului' în solemnitatea 'Neprihănitei Zămisliri'. Pontiful a explicat semnificația sărbătorii plecând de la prezența răului în lume, datorată păcatului originar, de care Preasfânta Fecioara Maria a fost scutită încă din prima clipă a zămislirii ei. Iată alocuțiunea Papei în traducerea redacției române a Radio Vatican.Dragi frați și surori! Misterul Neprihănitei Zămisliri a Mariei, pe care astăzi îl celebrăm solemn, ne amintește două adevăruri fundamentale ale credinței noastre: înainte de toate păcatul originar și apoi biruirea lui de către harul lui Cristos, biruință ce strălucește în mod sublim în Preasfânta Maria. Existența a ceea ce Biserica numește 'păcat originar' este din nefericire de o evidență covârșitoare, chiar numai dacă privim în jurul nostru și înainte de toate înlăuntrul nostru. Experiența răului este de fapt atât de consistentă, încât se impune de la sine și suscită în noi întrebarea: de unde provine? Mai ales pentru unul care crede, interogativul este încă și mai profund: dacă Dumnezeu, care este Bunătate absolută, a creat totul, de unde vine răul? Primele pagini ale Bibliei (Geneza 1-3) răspund tocmai la această întrebare fundamentală, care interpelează fiecare generație, prin povestirea creației și a căderii strămoșilor: Dumnezeu a creat totul pentru existență, în special a creat ființa umană după propriul său chip; nu a creat moartea, dar aceasta a intrat în lume din invidia diavolului (cf Înțelepciunea 1,13-14; 2,23-24) care, răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu, a atras în cursă și oamenii, ducându-i la răzvrătire. Este drama libertății, pe care Dumnezeu o acceptă până la capăt din iubire, promițând însă că va fi un fiu de femeie care va strivi capul șarpelui străvechi (Geneza 3,15). Încă de la început, deci, 'sfatul etern' cum ar spune Dante, are un 'termen fix' (Paradis, XXXIII,3): Femeia predestinată să devină mamă a Răscumpărătorului, mamă a Aceluia care s-a umilit până la extrem pentru a ne conduce din nou la demnitatea noastră originară. Această Femeie, în ochii lui Dumnezeu, are dintotdeauna un chip și un nume: 'plină de har' (Luca 1,28), cum a chemat-o Îngerul vizitând-o la Nazaret. Este noua Evă, mireasă a noului Adam, destinată să fie mamă a tuturor celor răscumpărați. Așa scria Sfântul Andrei Cretanul: 'Theotokos, Născătoarea de Dumnezeu - Maria, refugiul comun al tuturor creștinilor, a fost cea dintâi care a fost eliberată de căderea primitivă a primilor noștri strămoși' (Omilia IV asupra Nașterii, PG 97, 880 A). Și liturgia de astăzi afirmă că Dumnezeu a 'pregătit un lăcaș vrednic Fiului său și, în vederea meritelor morții Lui, a ferit-o de orice pată de păcat' (Rugăciunea zilei). Preaiubiților, în Maria Neprihănită, noi contemplăm reflectarea Frumuseții care mântuiește lumea: frumusețea lui Dumnezeu care strălucește pe chipul lui Cristos. În Maria această frumusețe este cu totul pură, liberă de orice trufie și prezumție. Astfel Fecioara s-a arătat Sfintei Bernadeta, acum 150 de ani, la Lourdes, și astfel este venerată în atâtea sanctuare. Astăzi, după amiază, potrivit tradiției, și eu îi voi aduce omagiu la monumentul dedicat ei în Piazza di Spagna. Să o invocăm acum pe Fecioara Neprihănită, reluând cu rugăciunea Îngerul Domnului cuvintele Evangheliei, pe care liturgia de azi le propune pentru meditația noastră. (Sursa: Radio Vatican) Există o videoștire asociată. Ea poate fi văzută însă doar online. Click aici. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1136, Ultimul acces: 2026-04-15 15:03:27
|
Timp total: 0,51s...
[]:1