Albert Holenstein: Călăuze spre Cristos[2005-08-09]Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași anunță apariția cărții "Călăuze spre Cristos. Selecție de predici, alocuțiuni și scrisori pastorale", scrisă de Albert Holenstein. Cunoscut pe toate meridianele globului datorită atenției pe care a acordat-o celor aflați în dificultăți materiale, prelatul Albert Holenstein se face cunoscut acum lumii de la noi printr-o carte în care sunt adunate unele dintre predicile pe care le-a ținut comunității sale din Bregenz (Austria) și în care se vede viziunea spirituală care l-a animat de-a lungul vieții sale.Născut în ziua de 18 august 1919 în Brooklyn (SUA), după doi ani și jumătate s-a mutat în Elveția, locul de origine al părinților. După absolvirea școlii primare și a gimnaziului, a intrat la Seminarul din Innsbruck (Austria), pe care l-a absolvit în 1946, când a fost hirotonit preot. După hirotonire, a lucrat a vicar în trei parohii. În 1951 a fost numit director diecezan al Organizației Caritative "Missio", iar în 1961, paroh al comunității "Sfântul Columban" din Bregenz (Austria). În același an a înființat o asociație de ajutorare a bolnavilor de lepră. A condus aceste instituții până la 2 ianuarie 2005, când s-a retras la Săbăoani, județul Neamț, pentru a-și petrece ultimii ani ai vieții. Încă din prefața cărții, autorul ne dezvăluie scopul care l-a determinat să publice o parte dintre reflecțiile sale: "Cu aceste rânduri doresc să încep un dialog care, privind spre misiunea noastră comună, îmi stă la inimă. După ce m-am stabilit în Dieceza de Iași, unul dintre primele gânduri s-a îndreptat spre voi, preoți și diaconi. Poate că așteptați un cuvânt din partea mea. Doar se spune: `Purtați-vă unii altora povara` (Gal 6,2). Țelul nu este deci ca fiecare să ajungă cu munca sa la capăt, ci să ne ajutăm reciproc. Cu siguranță, ajutorul reciproc al preoților nu se sfârșește la granițele propriei dieceze". "Astfel", continuă pr. Holenstein, "voiesc să împart cu voi câteva gânduri care m-au mișcat în lunga mea viață de preoție și care ar putea da un impuls pentru a reflecta împreună. Să vedem însă mijlocirea credinței nu ca pe o lucrare omenească, o realizare a noastră, ci, mai înainte de orice, ca acțiune a Duhului Sfânt: el este puterea vestirii. De aceea, vestirea trebuie să pornească de la Dumnezeu. Aceasta însă se poate întâmpla numai în unirea vie cu el, mai ales prin rugăciune. Fără o comunicare personală cu Dumnezeu, nu există nici o comunicare fructuoasă cu oamenii". "Această carte conține gânduri, predici, scrisori pastorale păstrate din timpul cât am fost paroh în comunitatea Sfântul Columban din Bregenz, Austria. Se oglindește în ele multitudinea lucrurilor care îi trec unui paroh prin minte și modul în care el încearcă să dea un răspuns, din tezaurul credinței, la întrebări actuale. Petrecerea ultimei perioade a vieții mele la Săbăoani îmi oferă posibilitatea să gust încă multe din cele care poate prea simplu au fost scrise pe hârtie sau rostite cu buzele", ne mai spune părintele. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1406, Ultimul acces: 2026-05-24 12:41:36
|
Timp total: 0,31s...
[]:1