© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0,4s...
Rugăciunea-strigăt a lui Isus înainte de moarte[2012-02-09]Rugăciunea lui Isus în momentul morții Sale, relatată de Sf. Marcu și Sf. Matei, a fost tema catehezei Papei Benedict al XVI-lea din timpul audienței sale generale, desfășurate în dimineața zilei de miercuri, 8 februarie 2012, în Aula Paul al VI-lea. "În structura relatării, rugăciunea, strigătul lui Isus se înalță la apogeul celor trei ore de întuneric care, de la amiază până la trei după-amiaza, a coborât pe tot pământul. Aceste trei ore de întuneric sunt, la rândul lor, continuarea unei precedente perioade timp, tot de trei ore, începută cu răstignirea lui Isus... În tradiția biblică, întunericul are o semnificație ambivalentă: este semn al prezenței și al acțiunii răului, dar și al unei misterioase prezențe și acțiuni a lui Dumnezeu care este capabil să învingă orice întuneric... În scena răstignirii lui Isus, întunericul învăluie pământul și este întuneric de moarte în care Fiul lui Dumnezeu se scufundă pentru a aduce viața, cu actul Său de iubire"."În fața insultelor diferitelor categorii de persoane, în fața întunericului care coboară peste toate, în momentul în care este în fața morții, Isus, cu strigătul rugăciunii Sale arată că, împreună cu greutatea suferinței și a morții în care pare că există abandonarea, lipsa lui Dumnezeu, El are certitudinea deplină a apropierii Tatălui, care aprobă acest act suprem de iubire, de dăruire totală de Sine, cu toate că nu se aude, ca în alte momente, glasul de sus". Sfântul Părinte a întrebat: "ce semnificație are rugăciunea lui Isus, acel strigăt pe care îl adresează Tatălui: 'Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?' El a explicat: "Cuvintele pe care Isus le adresează Tatălui sunt începutul Psalmului 22, în care psalmistul îi manifestă lui Dumnezeu tensiunea dintre faptul de a se simți lăsat singur și conștiința sigură a prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său... Psalmistul vorbește de 'strigăt' pentru a exprima toată suferința rugăciunii sale în fața lui Dumnezeu aparent absent: în momentul de angoasă rugăciunea devine un strigăt". "Acest lucru se întâmplă și în relația noastră cu Domnul", a adăugat Papa. "În fața situațiilor dificile și dureroase, atunci când pare că Dumnezeu nu aude, nu trebuie să ne temem să îi încredințăm toată greutatea pe care o purtăm în inima noastră, nu trebuie să ne fie frică să strigăm către El în suferința noastră, trebuie să fim convinși că Dumnezeu este aproape, chiar dacă aparent tace". "Isus se roagă în momentul respingerii totale a omului, în momentul abandonării; însă se roagă cu cuvintele psalmistului, având conștiința prezenței lui Dumnezeu Tatăl chiar și în acest ceas în care simte drama umană a morții. Dar în noi apare o întrebare: cum este posibil ca un Dumnezeu atât de puternic să nu intervină pentru a-l scăpa pe Fiul Său de această încercare teribilă?" Sfântul Părinte a explicat că "este important să înțelegem că rugăciunea lui Isus nu este strigătul celui care merge în întâmpinarea morții cu disperare și nici nu este strigătul celui care știe că este părăsit. În acel moment Isus își însușește întregul Psalm 22, Psalmul poporului lui Israel care suferă, și în felul acesta ia asupra Sa nu numai suferința poporului Său, ci și pe cea a tuturor oamenilor care suferă datorită asupririi răului și, în același timp, duce toate acestea la inima lui Dumnezeu însuși având certitudinea că strigătul Său va fi ascultat prin Înviere... Suferința sa este una în comuniune cu noi și pentru noi, care derivă din iubire și deja poartă în sine răscumpărarea, victoria iubirii". "Persoanele prezente sub crucea lui Isus nu reușesc să înțeleagă și cred că strigătul Său este o implorare adresată lui Ilie... Și noi ne aflăm iar și iar în fața 'prezentului' suferinței, a tăcerii lui Dumnezeu - exprimăm aceasta de atâtea ori în rugăciunea noastră - dar ne aflăm și în fața 'prezentului' Învierii, a răspunsului lui Dumnezeu care a luat asupra Sa suferințele noastre, pentru a le duce împreună cu noi și a ne da speranța fermă că vor fi învinse". "În rugăciune", a spus în concluzie Pontiful, "ducem la Dumnezeu crucile noastre zilnice, având certitudinea că El este prezent și ne ascultă... Rugăciunea lui Isus care moare pe Cruce să ne învețe să ne rugăm cu iubire pentru atâția frați și surori care simt greutatea vieții zilnice, care trăiesc momente dificile, care sunt în durere, care nu au un cuvânt de mângâiere; să ducem toate acestea la inima lui Dumnezeu pentru ca și ei să poată simți iubirea lui Dumnezeu care nu ne părăsește niciodată". Legături: Textul audienței generale Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1167, Ultimul acces: 2026-04-15 19:22:49
|
Timp total: 0,4s...
[]:1
